Cină cu Veturia – roman – Elisabeta Iosif – ArtBook, 2020

aprilie 14, 2020 în Cărți, Revista de Cristina Ștefan

Noua apariție la editura ARTBOOK – 2020
Vieți lăuntrice explorate doar în romane, nu în istoriile unui jurnal sau în scrisori autocenzurate. E imposibil să fii absolut sincer cu tine însuți! Acum se aflau într-o carte. O altfel de carte.” De ce subscriem definiției autoarei că romanul „Cină cu Veturia” este o „altfel” de carte? Romanul se distinge prin câteva caracteristici: Tratează sub forma asimilării în reflexivitate a realismului zilelor noastre. Sunt câteva evenimente care ne-au marcat existența contemporană și devin repere: incendierea catedralei Notre-Dame, marea tragedie de la Colectiv, epidemiile letale care ne pândesc. Alternanța vocilor narative (procedeu faulknerian). Vorbesc rând pe rând Emanuel, Veturia dar și câteva personaje secundare care își povestesc dramele existențiale.
Romanul se axează mai mult pe construcția personajelor, prin detalii aparent neimportante (serate, cine în localuri luxoase, întâlniri simbolice, spații misterioase, notări mistice și mitologice) dar care devin importante în relația cu mesajul transmis de autoare, aici, devenirea unui scriitor și facerea unei cărți. O posibilă interpretare ar mai fi ca romanul să fie o introspecție biografică, dată fiind vasta experiență pe care o are autoarea ca scriitor și ca viețuire într-un anturaj selectat și stilat. Romanul este un discurs cultural, bine documentat și exemplificat, axat pe dialoguri între personaje erudite, ceea ce reprezintă patul germinativ al construirii romanului care, la final, devine acea „carte altfel” care decelează romanesc personalitatea literară a autoarei. Cină cu Veturia este un roman care se citește ușor, dar din care rămâi cu lecții bune pentru un scriitor și de asemenea pentru un cititor interesat de literatură și de avatarurile ei.
Cristina Ștefan, 1 martie 2020, din Prefața la roman

Note