VERONICA LERNER – două cărți noi la Vatra Veche

aprilie 29, 2020 în Cărți, Revista de Cristina Ștefan

Am primit zilele trecute două apariții noi la Editura Vatra Veche ( mentor Nicolae Băciuț) ale mult stimatei colege și prietenă bună a Lirei21 Veronica Pavel Lerner

Prima, o carte omagiu lui Nicolae Steinhardt  cu titlul N. Steinhardt în care spui că nu crezi…aici VPL adună o seamă de evocări despre marele cărturar, dintr-o perioadă dificilă a vieții sale, în care autorea i-a fost aproape…După spusa autoarei, cartea s-a născut din marea dragoste pentru cărturarul devenit mai târziu monahul de la Rohia. O carte-exercițiu de admirație, dar și document pentru că expune detalii, comentarii, fotografii de familie ale celui care ne-a impresionat în Jurnalul fericirii. O relatare caldă, așa cum se cuvine unei prietenii curate care a ținut toată viața: „Sigur că, după aceea, tata mi-a spus câte ceva despre procesul lui Nicu, în care avea funcția de avocat al apărării, dar nicio clipă nu am știut amănunte. Prindeam din zbor ce se discuta în casă. Îl iubeam foarte mult pe Nicu și perspectiva – pe care o auzisem – ca el să fie închis mă durea teribil.” 

A doua carte, o mică și fragilă bijuterie de poezie: Neterminatele secunde, cu o pictură diafană pe copertă, aparținând lui Florin Șuțu. Pe coperta IV, Nicolae Băciuț esențializează conținutul cărții: „Între chimii și alchimii, elenurile sale metafizice și-au găsit confortabil expresia profundă a întelesurilor lumii.”

Veronica Lerner scrie o poezie de stare cu care ne încânta și în Lira21, o poezie a sinelui trecând prin realitatea de multe ori thanatică, o poezie a dorului, știind că a emigrat în Canada încă din 1982. În dialogurile noastre pe internet am întrebat-o adesea când va veni în țară… răspunsul se află tot în poezia sa…„azi zbor prin negru și prin vid/cu-arcuș întins pe corzi străine/ca să despart răul de bine/pe-un trup livid…”

Cele patru capitole ale volumului, Printre neliniști, Trecutele cuvinte, Pământ canadian, Sonete, sunt tot atâtea  suporturi lirice ale unei expresii  personale,  de profunzime a gândirii unui poiesis original, în pondere elegiac, delicat și fructuos emoției, dar nelipsit de speranță:

„Azi mai sculptez din suflu-mi obosit

Fără-nceput, final și fără dată,

Poeme despre-o umbră-n asfințit.

Când gându-mi se rostogolește-n ieri

De mâine mă agăț ci noi puteri.”

 

Felicitări, Veronica! La bună vedere, spun cu speranță!

Cristina Ștefan

Note