Rodica Dascălu – Imaginează-ți o grădină – ArtBook, 2020

aprilie 29, 2020 în Cărți de Cristina Ștefan

Mult succes volumului de poezie al Rodicăi Dascălu!

Rodica Dascălu – Imaginează-ți o grădină – ArtBook, 2020

Vorbind despre imaginarul poetic…
Poate oare imaginația să provoace magia vieții? Putem noi, oropsiți fiind, să transformăm prin imaginație toate lucrurile, fenomenele, stările în altceva, în bunuri și frumuseți care să ne dea imboldul vieții? Nu ar ține acest proces creativ de hedonism? Un hedonism metafizic, desigur, oricum opus nihilismului…căci hedonismul în sine ar fi ceva interzis petrecerii vieții prin preluarea în interiorul ființei a exteriorului înconjurător și transformarea lui în cod genetic? Avem noi oamenii această capacitate?… Sunt întrebări la care Rodica Dascălu răspunde afirmativ și o face liric în cel de-al patrulea volum de autor Imaginează-ți o grădină, ArtBook, 2020.
Titlul nu este un îndemn, este o contemplare și ne spune: privește în jurul tău la oameni, plante, cer și pământ și vei vedea o grădină. Ți-o vei imagina nu numai cu flori, pomi, straturi, ci ți-o vei imagina o lume întreagă, cu toți atomii ei structurați genial întru viață și asta îți va salva și gândirea și trupul.
Rodica Dascălu contemplă lumea, dar își alege din ea ceea ce îi este benefic, ceea ce o vindecă și o face puternică. Este un dar pentru fericirea ei de a trăi și aici implică poezia sau poeticitatea grădinii ca lume…Poate aplică definiția lui Epictet: „Zeii au creat toți oamenii ca să fie fericiți, ei sunt nefericiți numai din vina lor…”
Azi, sunt atâtea cărți de gândire pozitivă, studii, spikeri care țipă-n microfoane să fim fericiți, dar efectul este adesea invers… pentru că omul gânditor realizează abuzul, șmecheria, oportunismul fără baze de fundamentare…Fericirea este stare și poate că soluția grădinarului Rodica Dascălu este cea propice zilelor noastre: imaginarul poetic…
Gândul este limpede filozofat pe tot parcursul scrierilor sale: „privește cerul! scriem îndemnul cu litere mari pe ziduri, panouri. mult prea grăbiți”
„pe măsură ce pașii aleargă în exterior îmi însușesc un alt fel de a vedea.”
„îmi imaginez întâlniri mai puțin obișnuite cum ar fi acelea dintre om și cuvânt, dintre om și artă sau orice alt semn creator”

Poezia Rodicăi Dascălu, deși ușor solemnă, face parte din cea admirativă frumuseții naturii, una sonoră, dar liniștită, percepând imaginile și întâmplările zilelor prin prisma personală, și interiozându-le. Fragilitatea vieții, credința în Dumnezeu, confesiunea sugestivă a ideilor fac din acest volum o parte din identificarea sa lirică. Vorbim, așadar, de o confruntare a eului liric cu propria experiență de viață și dăruirea nouă, lectorilor, a unui zbor al imaginației sale peste grădina lumii:
„calea spre miezul ființei este uneori stranie. o rătăcire, un eșec sunt căi unice pentru a vedea ce avem autentic.”
„moartea nu are răbdare, nici reguli. murim și înviem, de câteva ori pe zi, pregătindu-ne.”
„sub bagheta marelui dirijor trăiesc starea de a fi parte dintr-un întreg, unde doar El vede și poate răspunde întrebărilor.”

Mult aforistic în creația de față și iată că și Thanatos devine un rod al magicei grădini și nu avem decât a-l admira întru desăvârșirea ființei.
Psihologia imaginației nu tratează și imaginația lirică, productivă dar și cu valențe medicale… deși Einstein a avertizat: “Imaginaţia este mai importantă decât cunoştinţele”. Este o altă oportunitate a poeziei Rodicăi Dascălu, cu o expresie originală a bogăției imaginilor, a limbajului proaspăt, deschis, inventiv. Este limpede că prin aflarea propriei căi poetice, versul Rodicăi Dascălu din acest volum este mult deasupra ecourilor critice de care a beneficiat. Concluzia efectelor de cititor al grădinii lumii este un leac universal de care avem toți nevoie mai ales în aceste luni de coșmar al pandemiei ucigașe și se rezumă la versul acesta;

„Dumnezeu îmi zâmbește. ascult, iert, iubesc, zbuciumul devine inutil.”

Cristina Ștefan, 6 aprilie 2020

Note