Victoria Călinescu – Flacăra templului – un roman cireșar de azi 

Aventură la cote substanțiale într-un roman tineresc, scris de eleva în clasa a X-a, Victoria Călinescu și tipărit la editura pentru tineret HeyDay Books în 2018, având deja un premiu în cadrul programului NaNoWriMo Bacău în același an.

După lectură, aș întreba: unde  ne sunt tinerii, dragi scriitori? În străinătate? Deloc! Este de ajuns să analizez oricare dintre grupările literare în vogă pe internet, fie din țară, fie din diaspora, ca să înțeleg ce vârstă predomină și are un cuvânt de ordine în literatura contemporană… dar care nu are nicio treabă cu promovarea tinerilor de azi în ale scrisului literar. Toți se umflă în pene pe internet cu propriile diplome, premiile nenumărate, propriile creații, filmări, evenimente mirobolante. Și e trist că în categoria narcisistă se includ și profesorii deveniți scriitori și chiar vestiții critici. Cel mult se promoveazîă între ei și vorbesc aici de grupări literare recunoscute…Câți elevi au luat sub îndrumarea lor? Câți profesori de limbă română au dus un copil talentat până la a-i publica munca și talentul? Câte interviuri cu elevi talentați care scriu s-au văzut la tv? Mai avem o literatură pentru tineret ca altădată?  Mai nimic! De numărat pe degete…Sunt multe nume de copii talentați de care nu ați auzit deși am scris despre ei și am publicat grație Revistei Plumb cu suplimentul  Scântei galbene: Mihnea Ivancea, Paraschiva Miriam Ichim, Dana Zetu, Teodora Puiu, Ioana Retea, Diana Puiu, Daniel Sascău, copiii de la Cenaclul Școlii Populare de Arte (am selectat și publicat antologia lor), tinerii din Lira21- sunt 6 antologii publicate în care sunt incluși. Cât a fost profesorul Adrian Jicu la Bibliotecă, se mai făceau evenimente cu elevi (dar numai Școala 10), plecând, au murit și ele. Problema nu este că nu mi-e recunoscută mie munca, problema este că fiecare scriitor ar fi trebuit să aibă sub îndrumarea lui unul, doi, trei elevi de talent…pe care să-i învețe, să facă schimb de opinii, să le promoveze scrisul încă de la încercări  etc. Ar fi trebuit ca scriitorii și criticii mai în vârstă să aibă măcar intenția declarată de a promova tineri scriitori și să le scoată la lumină cărțile. Sunt și excepții! Dintre criticii băcăuani face o frumoasă figură Petre Isachi în acest sens, ( Revista 13Plus, cu prea  puțini cititori), dar mulți profesori nu ies din decor: critici celebri, sau universitarii noștri care au pe mână generații de filologi studenți, cenaclurile liceale sunt puține  și deloc transparente… E minunat să stăm în bibliotecă și să studiem, dar mă întreb ce ar fi fost Eminescu fără a i se publica poeziile, ce ar fi fost Nichita Stănescu necunoscut? De unde știm, fără a-i lăsa pe tineri în linia întâi de promovare, câți scriitori pierdem? Știm numai să ne văităm de tânăra generație și asta ca o addenda la propria și egoista noastră autopromovare.

Vă vorbesc azi despre un roman cireșar, al Victoriei Călinescu – iată și un nume poate predestinat literaturii.

Romanul îmbină două paliere literare, aventura și lumile fantastice și este structurat pe nivele, ca în jocurile pe calculator. La acest crescendo participă atât personaje umane cât și personaje „cu puteri”, transformate, duhuri și wrenele, ființe total diferite de specia umană.  E minunat să aflăm că elevii băcăuani scriu și tipăresc romane într-un limbaj nou, actual, într-o structură nouă, așa cum le stă bine generațiilor jocurilor pe calculator, jocurilor în  trepte, cu pericole și obstacole care odată trecute, aduc  un final de învingător.

Aventurile unei familii, fiu, fiică și tată într-un templu misterios, fondat de milenii,  fac o lectură  captivantă  în  24 de capitole și tot atâtea episoade pline de vervă și acțiune.  Și ce mare diferență față de Cireșarii generației noastre… Distanța constă evolutiv în o mai bogată informație tehnologică, dar și în imaginația SF a acțiunilor, amplă și diversă. Sigur că ține de talentul tânărului narator. Inspirația din operele literare și cinematografice apărute în ultimii ani este vastă: Harry Poter, Stăpânul inelelor, seriile cu supereroi, într-o multitudine de lumi imaginate, ale dimensiunilor fizice necunoscute, ale  ființelor inteligente. Omenirea a fost dintotdeauna atrasă de magic, de mister, de noi capacități mentale, ceea ce, poate, a dus și la progresul ei științific și tehnologic, chiar de suntem departe de a avea „puteri” peste limita unei ființe omenești.

Punctele tari ale romanului:

• Structurarea pe mici capitole face cursivă lectura și delimitează acțiunile benefic.
• Descrierea personajelor le delimitează limpede, determină cititorul să se atașeze de partea bună a aventuroșilor, aduce surprize în cântărirea faptelor lor bune și rele, deci creează suspans atât de caracteristic unui roman de aventuri.
• Autoarea denotă o bună folosință a dialogului, predominant ca stil, ceea ce implică noutate în limbaj și ritm. Apoi, manifestă un umor aparte, ceva în stilul anerican al filmelor de acțiune în care la momentul acut intervine o replică hazoasă.

Nu o să povestesc romanul și nici nu o să cern comparații cu alte romane de gen din bogata literatură trecută – de altfel, se recunosc bune inspirații din lecturi ale autoarei din genul menționat- dar o să îndemn cititorii să o citească și pe autoare să continue cu alte creații de savoare adolescentină.

„Flacăra templului” are un mesaj bun, pozitiv, nu numai pe plan științifico-fantastic, în care imaginația adolescentină poate face ravagii, dar și un mesaj bun moral al familiei de azi, al prieteniei între tineri, al comunicării între generații. Finalul romanului ne lasă poarta deschisă spre o continuare și-i doresc Victoriei să călătorească prin imaginație în lumi cât mai misterioase… Știe să le printeze cu talent, să le dea culoare și sens.

Cristina Ștefan, iulie 2020