Îmi este cunoscut ținutul de care se face vorbire în roman și rezonez cu toate detaliile despre Geoagiu, satul Folt, stâncile, dealurile, pădurile, munții auriferi, apa Mureșului – este un ținut magnific! Taine, superstiții, tradiții, cu oameni născuți pentru contemplare și meditație, cu oameni poeți, dar și plini de verva moștenită ancestral. Nu este întâmplător talentul cu care s-a scris acest roman.

    Două axe trasează povestea femeii intelectuale venită din satul ardelean : imaginația și memoria.

Imaginația se substituie unor personaje conlocuitoare iar memoria fragmentată este cea care dă cursul narațiunii. Fundamentat pe erotică, pe o dragoste care a însemnat viață de la început până la sfârșit, povestea devine concentrică: Alex este centrul narațiunii, iubitul absolut, căci Teri și-a modelat viața după cum a dictat iubirea pentru el. De aceea, tot ce ivește memoria acum, într-un azil de bătrâni, are numele lui. Fapticul narațiunii se relevă la citirea caietelor scrise în ani – din copilărie și până la vârsta la care creierul stă mult în confuzie și uitare – lectură făcută cu emoție de către asistenta care o are în grijă.

      Scrierea s-a făcut într-o ordine aleatorie și această structurare personificată dă și farmecul indiscutabil al romanului, amintirile rulând ca flash-uri ale memoriei afective. Găselnița acestei divizări, fragmentarea, poziționarea naratorului la vârste diferite au ca efect caracterul unitar ca stare transmisă, ca alură auctorială ca temperament romanesc și ca atitudine existențială.

    Teri-Teruș reprezintă drama unei femei aparte, sensibilă și rafinată, misterioasă, reactivă ca turnesolul, directă și lucidă, recalcitrantă la tot ce neagă veritabilul unui sentiment, o femeie care a iubit mai presus de ființa ei, fără compromisuri, cu sacrificii, și care, în final își asumă deșertăciunea vieții…

     Letiția Vladislav, în contextul prozei contemporane, a dat în acest roman oglinda singurătății feminine între oameni, și oameni dragi, în două reflexii: contextul social-istoric și profilul psihologic al pesonajului principal. Letiția Vladislav locuiește de mulți ani în țări străine, Spania și Germania, dar din mesajul acestui roman ea a rămas cu sufletul mioritic românesc, în acea tristețe națională radiografiind remarcabil zborul cocorilor ca resemnare a plecărilor și ca posibilă întoarcere, cândva, într-un nou puzzle existențial. Un roman remarcabil, scris într-o stilistică remarcabilă!