Lumea se schimbă! Se schimbă radical.  –  editorial

Tehnologizarea adjuvantă nu a-nceput de ieri de azi, dar în ultimele decenii ale secolului trecut erau evoluții mai lente. Generația mea de economiști, care a fost printre primele aplicatoare ale informaticii incipiente, se situa prin anii 75-80. Făceam cursuri de informatică, seminarii, laboratoare, proiecte de programare și ce mastodonți scoteau cartelele perforate, azi piese de muzeu, ale programului COBOL.  Noi știam deja că lucrătorii conțopiști, cu cerșafuri de documente, lucrate la indigo, cu registrele imense prăfuite care alergau după ștampile și semnături toată ziua, vor dispărea curând… Curândul, însă, nu a venit prea rapid; când am mers „în producție” repartizați guvernamental, am găsit o lume înapoiată, retrogradă și pornită agresiv împotriva a tot ce însemna tehnologizare antibirocrație și lentoare somnoroasă în execuție contabilă, financiară, bancară etc.  De la unitatea socialistă la care luasem repartiție, mi-am dat demisia instant după ce făcusem stagiul 3 ani, cuminte, ascultătoare, dornică tare să iasă totalurile la bănuți pe miile de adunări și scăderi… Dar în ziua aceea șefa biroului mi-a răspuns tăios la zilnica mea întrebare: Eu cu ce mă ocup azi? Mi-a spus: Ia sacul ăla de documente și le ștampilează! Am luat sacul, i l-am pus pe birou și i-am spus calm: De azi ștampilați dumneavoastra sacii cu documente. Sunt pregătită universitar pentru mai mult de atât. Și dusă am fost… Am povestit această întâmplare de la începutul carierei mele economice… și au fost multe asemenea bullying-uri de-a lungul vremii – pentru că văd și azi aceeași încrâncenare împotriva tinerilor, a noutăților tehnologice, a schimbării.  Împotrivirea la orice schimbare a rămas aceeași, ca acum 40 de ani. În special tinerii sunt supuși umilirii, neîncrederii, refuzului, ignorării de către cei care ar putea să le dea aripi, să-i susțină, să-i implice. Ani după, fiind manager economic la o mare fabrică socialistă, am vrut să introducem noi programe de salarizare, de stocuri,  în fine, ar fi ușurat teribil raportările, verificările, inventarele. Am primit un răspuns de la șeful centrului de calcul pe care nu-l voi uita toată viața: Mata cred că vrei să sară în aer centrul nostru de calcul! Nu se poate face ce doriți… Până la urmă s-a putut face și nu a fost nicio explozie, nici măcar de creiere… Împotrivirea la nou, împotrivirea către tineri… au atins cote incredibile, în toate domeniile, economic, sanitar, invățământ, agricultură, industrie… ori asta înseamnă deprofesionalizare crasă. Și nu se vede? Zeci de meserii au dispărut deja, IT-ul este domeniu prioritar dar și cel mai bănos astăzi… Zeci de meserii au fost înlocuite, inclusiv contabilii cu mânecuțe, robotica, mașinile inteligente, programele făcându-le treaba sisific, în timpuri record.  Inteligența artificială s-a demonstrat deja a fi creativă, inovatoare, în domenii de creativitate, PR, design, chiar în artă.

Mentalitatea umană a rămas aceeași, recte, în urmă.

De la oamenii care în secolul trecut erau considerați intelectuali de vază, dar azi nu știu să se logheze la un mail și nu utilizeză tastatura nici să-i pici cu ceară, până la profesorii care au creat o adevărată mișcare de rezistență împotriva învățământului on line, există azi o majoritate antitehnologizare. Nu vor accepta vreodată că profesorii cu catalogul sub braț, că notele subiective și clasificarea elevilor după criterii personale vor dispărea. Copiii știu deja că învață mai mult și mai rapid de la cursurile on line, dar cu o condiție, ca aceste cursuri să nu urmeze metodologiile vetuste ci să se desfățoare bazate pe creativitate, imaginație, dezbatere, analiză personală. Școala concurențială de până acum și-a demonstrat eșecul. Personal, am avut o mare satisfacție la orele de cenaclu literar cu copiii entuziasmați că le dau voie cu internetul pe masă, căutînd informații la lecția de zi. Scopul era selecția informațiilor bune, din noianul găsit, de încredere și demne de reținut. Învățământul on line va putea să stopeze crizele de răutate ale unor educatori, de a nota preferențial, de a tăia orice pornire spre creativitate și imaginație.

Profesoara mea de la facultate ura fetele studente și nu scăpa niciun prilej de a le umili în plin amfiteatru sau la examen. Un alt profesor universitar te pica la examen dacă uitai că înalta somitate nu suporta să te îmbraci în roșu. La școala generală a fost și mai rău, eram bătuți cu linia de lemn la palmă dacă unul singur din clasă făcea vreo prostie. Ei? On line nu se vor mai întâmpla asemenea orori.  Meseria de profesor nu o să dispară, dar vor fi cei adaptați noilor tehnologii. Schimbarea va veni de la evaluări obiective, cu programe obiective.

Împotrivirea acerbă care se ivește în limbaj jignitor, agresiv către elevi și studenți umilindu-i, caricaturizându-i,  nu denotă altceva decât neputința adaptării la schimbarea lumii. Pandemia, dacă va fi de lungă durată, nu ne dă altă șansă… Din păcate, cei care nu vor înțelege că molima grăbește necesitatea folosirii calculatorului în locul îmbulzelilor fizice, a chiolhanurilor, petrecerilor tradiționale sunt condamnați la izolare. Acesta este mersul lumii, aici am adus-o noi, specia umană inteligentă.

4 august 2020, peste 700 000 de oameni au murit în jumătate de ani de covid…CRISTINA ȘTEFAN