Viorel Savin – O zi din viața lui Teofil Avram, roman

septembrie 23, 2020 în Cărți de Cristina Ștefan

Viorel Savin – O zi din viața lui Teofil Avram, roman
Cu un demers narativ dificil ne surprinde acum scriitorul Viorel Savin în romanul recent tipărit la Editura Paralela 45. Dificil, pentru că în povestirea întâmplărilor unei singure zi, vom afla cine a fost Teofil Avram, cine este el și cine va fi, ca pronostic karmic. O zi din viața cuiva poate coordona întregul viitor al unui om, dar poate foarte bine să ilustreze perfect trecutul său… Timpul nu există, este doar o iluzie și de la Einstein încoace, oamenii de știință ne demonstrează iluzoria trecere a vremii (Julian Barbour spunea că “timpul, în ansamblu, există în “felii” de spaţiu. Trecutul nostru este o altă lume sau o altă configuraţie posibilă a Universului. Este un alt “acum”. Nu avem altă dovadă a trecutului, afirma Barbour, decât memoria noastră. Iar viitorul este doar în măsura în care gândim la el. Clipa nu este timp, timpul este în clipă.”).
De aceea, o singură zi din viața acestui complex personaj poate însemna trecut, prezent și viitor concentrate în 24 de ore. Aceasta a fost și impresia mea generală de lectură a romanului. O biografie a cărei suișuri și coborâșuri încap în întâmplările zilei, ca semnificație, ca răspuns la dileme existențiale, ca justificare auctorială a artistului pictor notoriu. Teofil Avram a fost și înainte de revoluție un pictor de mare talent, recunoscut prin numeroase premii naționale, un om important în cultura urbei, astfel că la revoluție a avut funcția de Vicepreședinte al Consiliului Județean, funcție de mare răspundere care îi asigură și azi, după 30 de ani, anumite relații și privilegii. Dar cât sunt de suspuse relațiile sale, la fel sunt și dușmăniile. Sever, uneori recalcitrant, cu un simț moralizator ieșit din comun, Teofil Avram nu acceptă compromisuri, echivocuri, confuzii. El nu amestecă politica în treburile artistice și de aici generarea unor conflicte, iată intriga romanului!, între el și soția actualului Președinte CJ. Prima doamnă a județului a falsificat un contract cu artistul, având drept urmare o diminuare crasă a drepturilor sale de autor. De aici se intră într-un vârtej de întâmplări demne de filmul „Ghinionistul”.
În ziua cu pricina, Avram, cum-necum, trebuia să rezolve această problemă și să intre în audiență la Președintele CJ, Dihorean. Anterior acestei întâlniri, ziua s-a anunțat de dimineată a fi una potrivnică intereselor artistitului. De dimineață a primit acasă vizita Poliției care nici mai mult, nici mai puțin voia să pună în execuție un mandat de aducere, pe motiv că preopinentul Avram nu răspunsese citațiilor care-l convocau la subinspectorul Oliniuc.
Citațiile nu se primiseră, dar acesta era circuitul hărțuirii unui om inocent în trecutul roșu, dar și astăzi. Se întocmea un dosar pentru o vină imaginară sau una inventată de un turnător – a se citi volumul „Ca viermele în hrean”, în care Viorel Savin devoalează propriul dosar de la securitate cu nume și declarații, cu acte în facsimile, din perioada comunistă). Propriul avocat denotă dualitate din conversațiile avute cu Avram, căci reclamația făcută de Miruna Dihorean, prima doamnă, era, de fapt, un contraatac la memorial inaintat Președintelui de către Avram, în care o acuza de fals în acte împotriva sa: „doamna directoare Dihorean mi-a încălcat drepturile, refuzând să-mi întocmească un contract legal de prestări servicii, iar în loc de plata drepturilor legale, mi-a dat într-un plic fără nicio semnătură de predare-primire, suma de 3000 de lei, încercând să-mi cumpere tăcerea cu privire la modul în care a gestionat bugetul Proiectului”. Avocatul îl avertizează pe Avram că memorial poate avea urmări neașteptate, este împotriva familiei conducătoare din Oraș, rezultatul unei confruntări în justiție fiind imprevizibil.
Teofil oferea „adevărul, buna-credință și cinstea” – noțiuni complet perimate în prezentul social-politic al Orașului.
La Poliție, lucrurile se complică, subinspectorul anchetator era o veche cunoștință a lui Avram, el mișcându-se printre polițiști „ca acasă”, căci la „Evoluție” ( așa numea el „revoluția” din ’89, pe când era vicepreședintele FSN pe județ) chiar Avram îl numise pe însuși șeful Poliției care acum se succeda la funcție prin fiul său, ba chiar și prin nepoata sa Letiția, într-un monarchic sistem neoficial, dar propagat cu dezinvoltura cinică specifică.
Narațiunea decurge de aici sinuos, pe mai multe planuri, spații și segmente temporale, ca într-un roman de aventuri, unele tratate cu sarcasm, altele dramatic, unele kafkiene. Mă opresc cu povestirea, nu voi divulga întâmplările și nici deznodământul povestirii pentru a nu stopa entuziasmul lecturării romanului. Talentul prozatorului ține cititorul cu atenția trează, îl face curios la urmările imprevizibile ale acțiunii, îl surprinde prin neașteptate confesiuni sau intrări impetuoase în scenă.
Romanul este în alura scrierilor anterioare ( romanele Impostorul, Ca viermele în hrean) ivind multe întâmplări adevărate din realitate, fie ea a obsedantului deceniu, fie contemporană nouă. Teofil Avram și celalte personaje sunt oameni ai zilelor noastre, activând, muncind, creând în sisteme diferite, în sisteme judiciare diferite, dar divizându-se în aceleași două categorii: intelectuali și activiști. Delimitarea este de cele mai multe ori subiectiv percepută, istoria literară demonstrând atâta diversitate în portretizarea unor personaje. Întâlnirea celor două componente, alternanța pozitiv-negativ în chiar comportamentul unui singur personaj mențin tensiunea romanescă. Viorel Savin adaugă spre o lecturare dinamică meditații artistice, lirice uneori, un spirit critic, un dialog demn de dramaturgul consacrat. Bătrânul artist, rămas demn și cinstit, se luptă cu sistemele corupte, dar situându-se în afara ideologizării. Teofil Avram reprezintă corectitudinea, adevărul mai presus de interese personale, onestitatea, și finalul romanului (fabulous) aduce și soluționarea acestei crâncene lupte. Mai ales finalul m-a frapat.
Un roman care, odată citit, ivește multe întrebări existențiale generațiilor care încă străbatem activ tranziția sau îi gustăm devenirile…
Cristina Ștefan, sept 2020

Note