Constantin Zavati – Bacăul de odinioară

noiembrie 13, 2020 în Revista de Cristina Ștefan

5/5 (1)

Constantin Zavati – Bacăul de odinioară

În vizită la dl. colonel, 11. 11. 2020

În al doilea volum al meu de Însemnări (ne)critice, scriam despre extraordinarele mărturii ale memorialistului băcăuan, profesor, colonel în rezervă Constantin Zavati:

„Constantin Zavati a scris despre momente istorice cruciale pentru Europa şi România, cu o forţă de redare absolut surprinzătoare, trecutul devenind prezent, şi nu într-un film artistic prelucrat în scenarii ci complet realist, este marea calitate a lucrării de faţă.

Momente unice, nodale istoric, sunt aduse în faţa cititorului nu prin imaginare ci prin detalierea faptelor concrete. Le ştim din manualele de istorie, din filme, din arhive şi muzee, dar este de un impact puternic redarea lor de către un participant activ. Domnul Zavati este istorie vie şi povesteşte cu o anume tinereţe în scris, cu vivacitate, astfel realizând cât de puţin timp ne desparte de acea epocă turbulentă, schimbătoare de sisteme, ţări, oameni.(…) Constantin Zavati s-a întâlnit faţă în faţă cu Hitler şi redă discursul acestuia din „sala clădirii imense, rotundă şi cu acoperiş semisferic”, alături de impresii personale şocante azi pentru cititori.” Vorbeam atunci despre volumul din 2015, Memoriile unui ofiţer de artilerie.

Astăzi l-am vizitat din nou pe veteranul de 97 de ani cu un prilej inedit: promovându-i cartea nouă, Bacăul de odinioară pe internet, nu mică mi-a fost surpriza primirii acestei cărți cu entuziasm de către cititorii on line și atunci am vorbit cu scriitoarea Mariana Zavati Gardner ( fiica autorului) care cu bucuria a promis că va reedita volumul de anul trecut pentru a satisface cererile cititorilor. Așa că astăzi am intrat în posesia a încă 20 de exemplare pe care doresc să le distribui la evenimentul „Toamna bacoviană a scriitorilor”, care on line sau live se va desfășura în curând.

Vizita a fost scurtă, dar domnul colonel a dorit să scrie pe fiecare carte un autograf așa că am stat de vorbă  tihnit. Este un model pentru cei mai tineri, de vigoare, speranță, luciditate și entuziasm al muncii. Îmi spunea: „regret doar că m-am apucat de scris abia la 92 de ani…Și totuși în cei 5 ani a reușit să scrie 8 volume de memorialistică, o adevărată performanță demnă de Cartea Recordurilor.

Bacăul de odinioară cuprinde în  333 de pagini, istoria unui oraș mic, un târg ce avea cam 30 000 de locuitori pe la 1900, o stradă principală pe care se plimbau orășenii în sărbători, un Palat al Prefecturii, două licee (de fete și de băieți), o garnizoană puternică, dar și orașul lui George Bacovia și al lui Nicu Enea. Poveștile familiei și ale copilăriei viitorului profesor de chimie la Liceul de fete „Vasile Alecsandri”, decurg nu numai narativ ci printr-o multitudine de imagini preluate din fotografiile familiei sau de la Muzeul Național de Istorie a României. Un album povestit! Toate relatările sunt de un realism savuros, fie că ne vorbesc despre jocurile copilăriei, despre cârciuma lui Țudic sau  despre circul Kludsky la Bacău și  iarmarocul de Sf Petru. Întregul parcurs învie  spațiul și timpul într-atât de fidel încât te simți comtemporan cu personalități ca istoricul Iulian  Antonescu, Grigore Tăbăcaru sau  Alexandru Piru, dar și cu muncitorii de la Letea, Filderman, sau Fabrica Izvoranul.

Dacă adăugăm hazul, cursivitatea, spontaneitatea și imprevizibilitatea acestui ante și interbelic,  avem rama în care trebuie încadrată lucrarea: istoria concitadinilor este păstrată optim în această carte!

De altfel, este reprezentativă reacția mătușii mele Odeta Gheorghiu, n. 1930, fostă elevă la Liceul de fete Bacău, colega sorei profesorului, Vivel, care, pur și simplu, nu a putut, la 90 de ani ai săi, să lase cartea din mână: ”mi-am regăsit profesorii, străzile, cunoștințele de odinioară.” Este iar o dovadă cu câtă acuratețe și-a amintit domnul profesor și a relatat faptele, istoriile, oamenii… Orașul ar trebui să-i fie recunoscător!

 

Cristina Ștefan, În vizită la dl colonel, 11. 11. 2020

 

Note