Criticul Ionel Necula în „Spiritul băcăuan și neodihnele gândului lucrător”

mai 13, 2021 în Fără categorie de Cristina Ștefan

Criticul Ionel Necula în „Spiritul băcăuan și neodihnele gândului lucrător”

O nouă carte de critică literară a lui Ionel Necula, colegul nostru neobosit în deslușirea literaturii contemporane, a apărut la Editura Studis – Iași în 2020. Pe coperta IV găsim și motivarea acestei lucrări: „M-am aplecat asupra literaturii ce se pritoceste în diferite arealuri din Galați, Vrancea, Buzău, Prahova, Iași sau București și acum a venit rândul județului Bacău, un spațiu de cultură productiv și cu multe valori literare de referință”. Încă de la Cuvântul înainte, lectura devine captivantă pentru oricine este preocupat de cultura de pe tărâmul bacovian, căci aflăm istorii nescrise, întâmplări culturale de demult, așezări și ierarhii pe care doar un participant activ la viața trepidantă și schimbătoare din literatura și jurnalismul de pe la noi o putea lămuri și sistematiza. Aflăm, de pildă, că „ axul cardanic care a coagulat și a promovat viața spirituală a Bacăului a fost și a rămas până în zilele noastre revista Ateneu, dar puțină lume știe că această tribună a ctitorită la tecuci, unde au apărut și primele două numere.” Pasămite, în 1923, profesorul Grigore Tăbăcaru a fost suspendat de la facultatea de Litere și Filosofie din Iași și a fost trimis la Tecuci, la Școala Normală, ca profesor. Aici a înființat Ateneul Cultural, așezământ care și-a demarat activitatea la data de 25 noiembrie 1923, în prezența a peste 150 de intelectuali și notabilități ale orașului. Ateneul Cultural a editat atunci două numere ale unui Buletin Informativ prin care își anunța activitatea, obiectivele culturale, statutul, numai că în 1924, Grigore Tăbăcaru a fost transferat la Bacău, luând cu el și Ateneul Cultural, acesta devenind o revistă autonomă. Pornind de la aceste repere, Ionel Necula adaugă o motivație colegială a acestei întreprinderi critice: „Bacăul are o viață cultural bogată și cu multe repere referențiale. Mulți dintre scriitorii Bacăului îmi sunt prieteni și-i citesc cu plăcere și interes.” Să purcedem în conținut, căci cartea nu este doar o culegere de recenzii la lecturile autorului, ea conține observații critice de acuitate analizatoare:

Triptic Vasile Pârvan – este un studiu critic la viața și opera filozofului, cu atât mai binevenit în istorie cu cât până acum Pârvan nu a fost subiectul unor studii exegetice de anvergură, iar opera sa a determinat articole critice sporadice și ocazionale. Celui care la 29 de ani devine membru correspondent al Academiei Române și doi ani mai târziu membru titular, îi datorăm Școala Românească de la Roma, Editura Cultura Națională, multe publicații, studii, lucrările sale de referință fiind: Getica (a făcut parte dintr-o trilogie proiectată pe care marele om de știință nu a reușit să o termine). Urmează o altă lucrare, Dacia romană și apoi o a treia, Protohistoria slavilor. Postum, lucrarea neterminată Dacia. Civilizațiile antice din Carpatho-Regiunile danubiene.

Deosebit apare studiul domnului Necula cu privire la Blaga și Pârvan- un dezacord în registre complementare. Deosebirile între cei doi filozofi porneau de la protoistoria geto-dacă; în timp pe Pârvan susținea rolul elementului latin, Blaga întărea fondul nostru nelatin în constituția spiritului românesc, sângele slav și dac predominând. Studiul ar merita mai multă atenție în reevaluarea reperelor noastre critice ale începutului de secol XX.

Ștefan Zeletin – în căutare de premise filozofice este un eseu despre ideile filozofice ale lui Zeletin în oglindă kantiană căci „filozoful și-a creat un parcurs personal și nu s-a lăsat îndatorat nici unei ispite epistemice cunoscute”.

Eseul Lirism cu glazură bacoviană – Reabilitarea senzației la George Bacovia aduce noutăți de interpretare a liricii bacoviene: „Poetul nu-și propune evadarea din realul constrângător sau transfigurarea lui, ci emanciparea deplină a senzației, reabilitarea, chiar radicalizarea ei până la activarea aptitudinii de a induce în subiect a unei stări de spirit frisonante, înfiorate și glazurate.” Și aici comparația cu postulatele kantiene despre sensibilitatea umană denotă o încadrare metafizică, Bacovia căutând în versurile sale o optimizare, o statornicire lirică: „Liniște…/Nu se mișcă nimic/Foi galbene uscate,/Roșii,/ Că vor pica…/Pe după case”/( Seară)

Nostalgia, spune Ionel Necula, este nota generală cea mai frecventă în lirica lui Bacovia.

Urmează eseurile Dumitru Brăneanu – poetul de la brazdă, Ion Prăjișteanu – poetul în încercuire, Calistrat Costin și disconfortul de existență, Calistrat Costin monografiat, Criticul incomod Grigore Codrescu, Din nou despre Grigore Codrescu, Mihai Nicolae și critica de întâmpinare.

Despre poezia lui Dumitru Brăneanu, în volumul său Poeme pentru mai târziu, aflăm că autorul ”a rămas legat de brazdă, deși nu se poate spune că este un poet monocord, sau că poezia sa se decontează dintr-o lăută cu o singură strună. Dimpotrivă, răsfrînge o mare varietate de teme și idei lirice- exterase, cel mai adesea, din tectonica trăirilor sale subietive.” Încadrat ca sentimental, depozitar pătimaș de sentimente calde, ar corespunde acelorași rame destinate poetului și directorului de redacție la revista Plumb, Ion Prăjișteanu. Despre cartea sa de versuri, Prizonierul cercului, 2011, Ionel Necula ne asigură că „ se resoarbe din fondul de subiectivitate al autorului, din ceea ce se găsește în scotocirile sale prin firidele Eului, iar dintre stările sale de spirit întîlnite aici, cel sentimental, pasional și afectiv/emoțional, este predominant.”

Apreciez volumul și pentru omagiul adus scriitorului Calistrat Costin, președintele nostru de filială, plecat în lumi mai bune anul acesta, pe 13 februarie, căruia Ionel Necula îi dedică în volum două eseuri. Venind cu noutăți biografice, tecucene, ale tinereții sale, la începuturile revistei Ateneu, ni-l înfățișează ca fiind volubil, pornit mereu spre ironie, caustic, hazos. Era brilliant, ne spune Ionel Necula. Era și a rămas, adaug eu. Despre poezia sa sunt considerente interesante, căci sunt foarte bine venite, știut fiind faptul că personalitățile din critica literară nu s-au înghesuit să-i conspecteze și interpreteze opera. Așadar, referirile domnului Necula se fac la volumul Scrisori, 1988, Distracție de fiare, 2007, sau în cel de-al doilea eseu, la Pe contrasens, 2014. Aici vorbim despre monografia realizată exemplar de criticul Grigore Codrescu, Calistrat Costin-ironicul reflexiv, 2013.

De asemenea, de la critic la critic, Grigore Codrescu este apreciat în volum pentru Pagini din jurnalul criticului incomod, 2019, despre ale cărui cronici, apreciază că „autorul nu se mulțumește să capteze interesul cititorilor pentru lectura cărților discutate, dar oferă și dovezile care pot ademeni cititorul, complinește comentariul cu tot ce este neesar pentru a-l câștiga la lectură.” Cartea criticului despre Serghei Esenin este catalogată de Ionel Necula ca fiind o bijuterie.

Mare uimirea mea că filozoful Ionel Necula și-a așezat neodihna gîndului și asupra cărților mele de Însemnări (ne)critice și mai mare premiul metaforic oferit de aprecierea domniei sale ca fiind comentarii coordonatare cu ale dumnealui la mulți dintre autorii despre care am scris. Onorată sunt și îi mulțumesc înzecit! (Cristina Ștefan în ipostază de critic)

Alți autori incluși în periplul de lectură și interpretare din lucrarea de față sunt, de bună seamă, importanți pentru literatura băcăuană: Marius Manta, Nicolae Mihai- prozator, Victor Mitocaru-călător prin Dacia Felix, Ion Lupu- un scriitor traversat de friguri istorice, Cornel Galben-un jurnal aproape duhovnicesc, precum și un merituos necrolog dedicat poetului nostru drag, Sergiu Adam.

Ionel Necula structurează în acest volum o lume, lumea lui Necula, literară, preferată, de rezonanță subiectivă dar văzută obiectiv. Cioranianul Ionel Necula (este un lector neobosit al filozofului – interviu realizat de Ion Prăjișteanu) și comentariile sale critice sunt cernute și discernute și metafizic. Spune just în același interviu: „Nici un autor nu se apropie exegetic de un scriitor, dacă nu consubstanțializează afectiv și spiritual cu el!”

Așa este, domnule Necula, dar dumneavoastră dovediți pe lângă acest criteriu aplicat cu acribie, erudiția necesară interpretării și analizei, poate chiar și scepticismul cioranian atât de necesare unui critic lucid și etic. Pe 12 mai împliniți frumoasa vârstă de 81 de ani. Vă dorim sănătate, putere de muncă și lecturi care să împlinească dorințele dvs. spirituale și intelectuale. La mulți ani!

Cristina Ștefan, ÎN REVISTA PLUMB MAI 2021