de Ana Angela Grădinaru – Această iubire!
decembrie 31, 2021 în Revista de Cristina Ștefan
Ana Angela Grădinaru – Această iubire!
CITESC de ceva vreme, dar scriu în ultima zi a anului 2021 despre frumoasa carte, ca un ecou peste necazurile anului, ca un răspuns la rugile către Dumnezeu: Volumul ANTOLOGIE DE POEZII DE DRAGOSTE – al doamnei ANGELA ANA GRĂDINARU; apare la Editura NORD SUD ÎN 2021. O antologie cuprinzătoare nu numai poeților contemporani, ci și prieteniei între scriitori. Minunată muncă a minunatei familii Grădinaru! Le sunt recunoscătoare pentru includere împreună cu scriitorii băcăuani Dan Perșa, Dan Petrușcă, Andrei Dârlea, dar și cu mulți, mulți prieteni!
Dan Grădinaru, profesorul universitar filolog care mi-a dedicat o istorie a literaturii spune despre carte: „UN MOMENT DE SATISFACȚIE ÎN FAMILIE. Tocmai a sosit vineri de la tipografie cartea Angelei: ”Antologia poeziilor de dragoste în principal, pe care le-am citit în ultima vreme”, în ”ultima vreme”, adică în anii pandemici, anii 2020 și 2021. Volumul conține 101 poezii de la 101 autoare și autori de la Dora Pavel la Toni Chira și este însoțit de minunata prefață a lui Christian Crăciun.”
Cristian Crăciun: „Doamna Angela Ana Grădinaru a ales grădina fără ziduri a Facebook-ului din care a cules textele, și-a impus o limită strictă: un autor, o poezie, 101 poeme, deci un fel de sondaj par hasard. Și o temă, cea mai dificilă pentru că fiind cea mai prezentă în poezie dintotdeauna: iubirea. Ne atrage astfel implicit atenția de câtă poezie/ literatură circulă dincolo de cărți, în mediul electronic. Formidabil este că imaginea finală are un aspect rotund, divers, bogat și incitant. Îți poți face o idee fidelă despre starea poeziei românești de azi parcurgând aceste excerpte. Autorii sunt ordonați după data de naștere, din 1946 în 2003.”
Așadar, o prezentare succintă a realizării acestei cărți și acestei iubiri: iubirea de poezie, iubirea de poeți, iubirea de iubire… Ce poate fi mai frumos de sărbători? Ce poate fi mai lipsit de critică și de percepte estetice când ea însăși, iubirea, este de neîntinat cu cuvinte?
101 de poezii despre iubire în anul pandemic 2021, anul urii, dezmățului protestatar, al dezbinărilor și frustrărilor, anul schimbărilor și ale urletelor de libertate. A scrie despre iubire cu iubire în acest an este un act formidabil. Și de neimaginat! Tema iubirii, poate cea mai consistentă în literatură, începând cu Cântarea cântărilor, Epopeea lui Ghilgameș sau Ars amandi a lui Ovidiu, a dat posterității capodopere și, iată, rămâne vie și în contemporaneitate. Expunerea scrierii despre iubire în ordinea crononologică a nașterii autorilor vine să nuanțeze îndelungata lucrare a acestui sentiment, dar și menținerea ei la prezentul continuu. Cred, după lectură, că volumul mai ilustrează ceva important: dincolo de ani, de vârstele autorilor, iubirea rămâne o „tânără leoaică” și ne descoperă sinele dintotdeauna, trăirea și scrierea iubirii fiind drum inițiatic.
Dora Pavel, din Deva, n 1946, deschide volumul cu niște mimi senzuali. Valeriu Mircea Popa, din Timișoara, n 1947, consideră că poate dragostea e un drog: „ un bărbat și o femeie/ dansau îmbrățișați/ fiecare privind întunericul/ peste umărul celuilalt.”
Născuți în prima jumătate a secolului trecut, poeți despre iubire vin în cuvinte: Ana Pop Sîrbu, Timișoara, n.1948, „Un miez de piatră/ pe care adoarme o porumbiță”, Constantin Pricop, din Piatra Neamț, n.1949, „ o privesc cum ea privește/ ea își privește palmele”, Ion Petrovai, din Maramureș, n. 1949, „Zăpezi stelare/ Cad peste tine, iubito”, Ștefan Jurcă, din Arad, n 1949, ”Sosit-a calul dalb înzăuat/ ducea zeița-n spinare”, Vasile Morar, n.1949, Maramureș, „Când treci, frumoasa mea, pe bulevard,/ mușcatrele-n balcoane/ își pun fitil și ard”.
Născuți în deceniul 1951-1960, poeții selectați în antologie au parcă nostalția stănesciană la bordul iubirii, accentele sunt stelare, cosmice:
Călin Ghețu, Buzău, n.1951: „navigând în noapte asemenea/ unei imaginare corăbii înflorite/ peste nisipurile dunelor mișcătoare”.
Viorica Răduță, Buzău, n.1951: „mama desface piele/ vântul are față de om/ are capete, spune”.
Aurel Pantea, Mureș, n. 1952: „În noaptea asta, ea pe toți i-a înnebunit/ sub lampioane era atâta pustiu,/încât nu încape nicio viață”/
Ioan Moldovan, Mureșenii de Câmpie, n. 1952: „Nici amețit, nici treaz, nici dus cu pluta/ și nici măcar un pic mai demn – un tăietor de unghii/ și, hai s-o spun- lăuta-mi/ nu-i altceva: doar lemn! Doar lemn!”
Nichita Danilov, Suceava, n.1952 . „Vorbind, ne imaginam un loc/ în care sufletele se transformau în trupuri/populând de data asta spații imense, străine.”
Ion Cristofor, n.1952, un poem dedicat lui Geo Vasile: „Și ca un fluviu năvalnic ne purta vîrsta pe aripile, pe valurile ei/ și ca un fulger dragostea ne lumina sub lumina verde a lunii”.
Spiridon Popescu, Gorj, n 1952 o baladă iar Andrei Zanca, din Sighișoara n.1952, cu un poem lung fără titlu, publicat în România literară.
Victoria Milescu, n 1952, Brăila, scrie „În cel mai prietenos oraș”, iar Viorica Ionescu, n.1953, din București: „Când nu curg peste mine/ Rîuri de lapte sălbatic/ Capăt un simț îm plus care mă decojește”.
Anul 1953 mai este reprezentat de poeții Liviu Antonesei, Călin Vlasie, Constantin Pădureanu, iar anul 1954 vine cu Octavian Soviany, Dan Petrușcă, Bacău: „Apoi a venit și ea/ bătând la ușă destul de tâtziu/ ci încetul să mă transforme/ din tată în fiu”, Liviu Capșa, Oltenița, Radu Sergiu Ruba, Satu Mare, Valentin Vâlceanu, Slatina, Cristian Teodorescu, Mangalia. Ion Mureșan, n. 1955, Cluj: „Ea este verde și amară/ Ea este foarte blândă, foarte frumoasă și foarte periculoasă/ Cetățeni, n-o lăsați să iasă din casă/”
Dorin Popa, n.1955, Botoșani: „cînd te-am întâlnit nu aveam nimic, nimic, dar ca în povești am putut să pierd totul/”
…Și putem continua până la 101 de poeți care au scris în ultima vreme despre dragoste pe Facebook sau în reviste, pe diverse site-uri literare. Dar anul nașterii poate rezolva numai ecuația timpului care atunci când vorbim despre iubire are multe necunoscute, dar o singură rezultantă: eternitatea. Dincolo de ani, de stil, de experiență, poeții scriu în continuare despre sentimentul arhetipal care ne face oameni, care ne face să aparținem umanității evoluate. Și interesant în parcursul cărții este că nu vorbim numai despre erotism, nu! Vorbim despre iubirea globală, ca sentiment atotcuprinzător: iubirea de Dumnezeu, de mamă, de tată, de copii, de bunici, de prieteni, de viață, de locuri – iubirea ca factotum lumesc.
Sunt nume sonore, atât în literatura elitistă cât și în lumea poeziei on line: Ioan S, Pop, Ovidiu Pecican, Alina Hucai, Adrian Alui Gheorghe, Iulian Boldea, Vasilisia Lazăr Grădinaru, Luminița Zaharia, Ancelin Rosseti, Simona Popescu, Dan Perșa, Svetlana Cârstean, Doina Popescu, Felix Narcis Nicolau, Ofelia Prodan, mai tinerii Alexandru Ovidiu Vintilă, Radu Vancu, Gabriela Gheorghișor, Andrei Novac… nume cunoscute, poeți îndrăgiți și de aceea cartea Anei Grădinaru este un summum de prezent liric expus într-o aceeași simeză: a poeziei bune de dragoste.
Splendid poemul Svetlanei Cârstean! Citiți-l pe bookaholic,ro, e postat în 2018, cu titlul Sînt în pericol.
Și ajungem la anii de naștere din secolul XXI, după anul 2000, când, ce bine, Doamne!, se scrie despre iubire, curat, autentic, și nicidecum cum spun răutăcioșii că ar fi limbaj stradal, pornografic, dezmățat. Nu! Se scrie într-o estetică personalizată remarcabil: Toni Chira, n.2003 la Dej: „Când va veni luciditatea ne va găsi nepregătiți/ Când mă apasă și mă doare./Când distanța și cortina/ Dispar de la bun început/ Îmi amintesc stropii minusculi/ Pe sub care abia se mai vedea ploaia/ spațiul intim/ în care nu am existat niciodată/”
Andrei Dârlea, Bacău, n 2003: MERGEAM: Mergeam/ triumfător /târâș/ ca un soldat/ pe-al tău trup/ căutam/ tot felul/ de miresme/ de-al tău/ perfect parfum/ înghețat/ pictam cu foc/ portretul artistului/la tinerețe/” Bravo, băieți! La mulți ani, iubirii!
Cristina Ștefan, 31 decembrie 2021, citind despre iubire. Această iubire!
Comentarii recente