Mara Paraschiv – DECEMBRIE ’89 – EROI BĂCĂUANI DE AZI ȘI DINTOTDEAUNA

O carte a Marei Paraschiv din 2022, la Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău,  ne este suportul amintirii de a fi patriot, suportul prețuirii tinerilor care au făcut sacrificiul suprem la Revoluția din 1989, tineri băcăuani care au căzut sub gloanțe în speranța schimbării în bine a țării. Spun amintirea de a fi patriot – scriitorii au uitat a scrie despre țară, atribuind acest har regimului de tristă amintire – și scriu aceste rânduri întru promovarea  volumului, scris cu mult suflet, bine documentat, optim structurat, menit  a ne face să aplicăm principiul : „Să nu uiți, Darie!”

Din capitolele organizatoare întregului, pentru că Mara Paraschiv reușește un total al acelor evenimente istorice de acum 34 de ani, ca un film comentat, explicat, amintesc: Bacăul în fața evenimentelor din decembrie 1989 – în care povestește cum a trăit acele zile, cu familia și cei trei copii implicați în evenimentele revoluției. „Acum îmi este mult mai greu să redau tot ce simțeam atunci, dar știu că aveam o bucurie amestecată cu teama fiorului pentru necunoscut. Îmi vibra întreaga ființă în așteptarea unui miracol, a unei șanse nesperate pentru mulți dintre noi.”

Ponderea volumului este dedicată eroilor revoluției din Bacău și relevează truda documentării autoarei în a nu omite nimic important din istoria tragicelor evenimente, în ce-i privește pe tinerii căzuți sub gloanțe. Impresionant motto-ul sub care povestește, în detalii, biografia eroilor, omagiile, locațiile mormintelor, impresiile familiilor lor, ale profesorilor. Sunt lucruri pe care nici nu le știam, cum ar fi numele eroilor băcăuani care au murit, dar nu sunt îngropați la Bacău: Popovici Gheorghe( căzut la Otopeni, din Dărmănești); Bânțu Vasile, Agăș, răpus la metrou, Timoșenco Valentin, căzut la București, era din Berești Bistrița; Petre Ștefan, căzut la Băneasa, era din Onești; Monoreanu Nicolae, din Gioseni, căzut la București; Popa Veronica, era din Coțofenești; Iancu Cristache, era din Motoșeni, căzut la Brașov, Ladaru Petrică, din Lilieci, căzut la Casa Poporului, Antal Eugen, din Ghimeș, căzut la Brăila; Agache Sabin, din Com. Ștefan cel Mare, căzut la Brașov, AgacheIon Aurel, maior post-mortem, din Podu Turcului, ucis de extremiștii maghiari în 23 decembrie la Târgu-Secuiesc; Cheucheșan Teofil, din Comănești, ucis la Tg. Secuiesc.

Ostașilor de gardă băcăuani, înmormântați la Bacău: Nechita George Dorel, Pintea Ciprian, Hasan Marius Costel, Rusu Gheorghe li se dedică multe pagini, sub corolarul spuselor preotului Ioan Ursu:

„Închinare eroilor

În calendarul veșniciei

Vi-s numele cu aur scrise

Sunteți simbolul vitejiei

Și-a celor mai frumoase vise.”

În prefața cărții, criticul  Petre Isachi subliniază și mesajul scriiturii Marei Paraschiv:

„…Ciprian, Dorel, Costel și Gheorghe simbolizează actul de curaj al noii junimi care a răbufnit miraculos împotriva culpabilității, lașității colective și a resemnării ridicate de regimul totalitar la rang de filozofie națională. Adevărate ode sunt rândurile închinate eroului-martir Rusu Gheorghe și eroului-matir Hasan Marius Costel.(…)Scriitura Marei Paraschiv este în esență o carte despre virtute.”

Concluziv, așa cum spuneam la început, această carte a fost scrisă dintr-un simț patriotic care, azi, a devenit vetust iar eroii noștri aproape au fost uitați. Dacă întrebăm un elev ce a însemnat revoluția din ’89 va spune, poate, că știe câte ceva de la părinți ori bunici, dar anvergura evenimentului nu mai impresionează pe nimeni.

Mara Paraschiv readuce în actualitate Revoluția din ’89 și consecințele ei dramatice.

„Atâtea mame înlăcrimate…atâția tați îngenuncheați…atâția eroi îngropați?! Chiar dacă au fost și planuri diabolice, cărora nu le-a ieșit pasiența, nu putem să furăm revoluția tinerilor care au primit gloanțele cu piepturile goale, cu inima curată, pentru a-și dobândi libertatea lor și a noastră.” M:P: pag 165

Nu, nu sunt sintagme patetice, ci dimpotrivă. Este un adevăr al lumii care am devenit după 34 de ani, lume care, pare-se, are mereu nevoie de sânge nevinovat, are nevoie mereu de conflicte armate, de crime de război, dar mai ales de uitare. Uităm istorie sau o contrafacem. Uităm că pământul nostru mustește de sânge vărsat pentru visul libertății care, de altfel, rămâne doar un vis al omenirii. Dar putem, așa cum Mara Paraschiv a reușit editând volumul DECEMBRIE ’89 pe speze financiare personale, putem zic, să îndemnăm pe cei cu locuri bine plătite de contribuabili să organizeze și să plătească astfel de demersuri.

Slavă eroilor! Mulțumim, Mara Paraschiv!

Cristina Ștefan, febr 2023