Niadi Cernica – meditația ca artă

O carte-album, în zi toridă de iulie: Călătorii în Insulele Nemuritorilor- Niadi Cernica, Editura Mușatinii, 2022. Este album prin grafica regretatei artiste Dany Madlen Zărnescu, cuprinzând ilustrații din mapa pictoriței, creată la adolescență, o carte albă, menită nemuririi cuvântului și care deschide căi profunde contemplației, reflecției, îndemnând la meditare pornind de la fapte și locuri cunoscute, de la mituri și legende actualizate în proze scurte, în eseuri scrise liric. Nimic mai frumos și mai contagios lectorului la această provocare căci, de multe ori, lucrurile pe care le știm trec pe lângă noi ca un dar gratuit fără a le înțelege menirea, istoria, mesajul, fără a realiza că păstrarea lor semnifică evoluția, prezentul continuu și, de fapt, nemurirea.

Carte de proză scurtă, de eseuri tematic diferite, în care se combină meditația cu imaginația, când realiste, când onirice, dar care duc la o formă identitară bine definită, personalizată autentic.

Fantezia zboară de la un start inițial (mitul original) și ajunge la o iluminare a propriei minți, a propriei ființe: „În toate poveștile unui om, în tot ceea ce-și închipuie, în tot ceea ce-și imaginează, în toate visele sale este un originar, ia forma inițială. A ajunge să o vezi înseamnă să reiei, în transformarea lor continuă, aceste povești și imagini. Forma se ivește de la sine, se fixează, iar mintea se fixează în ea(…) – pornește spre Insulele Nemuritorilor.”

Aici, desenul artistei Dany Madlen relevă zborul ușor, ca un fulg singuratic al iernii.

Pornind de la legenda Zeului Somnului, Hypnos, cel care cu sceptrul său adormea oamenii, zeii și pe Zeus însuși, meditația conchide: „Din somn și din vise s-au alcătuit, pentru unii, chiar viața umană și sensul vieții treze. Puterea somnului, enigma somnului, a lui Hypnos zburând cu caduceul în întuneric, rămâne fără răspuns. Zeii și oamenii dorm.”

Continuăm cu Titanii, cea mai veche generație a zeilor. Prometeu, a fost cel pedepsit aspru de Zeus. Lupta dintre zei și titani a permis, la sfârșit, locuirea Pământului de către oameni, cu condiția „să nu-i depășească sau egaleze pe zei”, căci „de fiecare dată când un om s-a comparat cu zeii, pedeapsa cea mai înfricoșătoare s-a abătut asupra lui.

Aici, concluziv, autoarea dă un pronostic sumbru actualizării acestui mit: „În adâncurile pământului, titanii, legați în lanțuri, se zbat. Va veni ultima zi a lumii, din Tartar vor urca titanii, nu vor mai fi lună, soare și stele pe cer.” Desenul lui Dany Madlen sugerează suferința, zbaterea înlănțuirii, privarea de libertate în perfect tandem cu textul.

Cu ce alte nemuriri, readuse în actualitate, ne reînvață Niadi Cernica? Despre „deșerturi”, „ cele populate cu legende” care cuprind în sine „ toate minunile, toate fantasmele, toate cetățile vrăjite, toate mirajele”, pentru că „ți se face dor de deșert ca de o țară a visurilor.” Desenul aici, este o înflorire pe coloana infinitului, revelație profundă a eternității.

Despre Timp – iată, veritabila nemurire! ­– cu meditația situată între trecut, prezent și viitor, timpul fiind clipa prezentă, care devine mereu trecut, iar clipele viitoare devin prezent. Astfel, „nu știm nimic mai mult despre timp.”

Cartea-album are ceva magic, ceva care lucrează ancestral, impresia mea venind de la muzicalitatea textelor, care deși sună prozaic, au o anume gamă lirică, au mister, au sugestii prin folosirea unui limbaj explicit, nesofisticat, de un farmec aparte: fraze scurte, afirmații aforistice, mult verb, confesiune delicată, să tot stai să asculți… Știm că a scrie simplu, dar profund, este de impact, atunci cititorul reține! Chiar această transmitere este reușită la Niadi Cernica,

Și tot despre magie, povestind la vizitarea unui loc mirabil, o localitate la țărmul mării, Amalfi, citești, recitești și te regăsești într-un déjà-vu: „Am fost la Amalfi, acolo unde lumea și timpul se sfârșesc.”. Călătoria a fost ca un drum către sine.

Un eseu scurt, dar foarte consistent, scris liric, ne duce la poezia existenței unui anticariat. Te regăsești nostalgic în aerul acela de hârtie veche, de imagini și coperți a sute și sute de autori care au trecut cu gândurile lor scrise întru veșnicie.

Autoarea conchide liric; „ Am plecat din anticariat ca din umbra caselor de odinioară” iar desenul lui Dany Madlen Zărnescu stivuiește lumina, tinde spre ea, chiar din umbra unor case…Sunt aceste desene într-o simbioză sufletească a cuvintelor scrise cu alb-negrul contururilor. Am citit mulți autori, poeziile lor pornind de la o imagine, un peisaj, o pictură, o operă de artă, dar aici este ceva mai mult decât atât. Aici, autoarele Niadi și Dany Madlen lucrează prezentul în tandem, ca și cum printul de acum al acestei convorbiri artistice ne demonstrează că timpul este doar o noțiune relativă, incomensurabilă, că sufletul cuvintelor scrise și sufletul artei, rămân vii, dincolo de existența noastră fizică pe pământ.

Cele 21 de proze scurte, atât de diferite, însoțite de tot atâtea desene ale artistei Dany Madlen Zărnescu, inspirate liric, rafinate, admirabile devin, cu acest volum, o bijuterie în biblioteca oricui.

Cristina Ștefan, iulie 2023