Te pomeneşti că fiecare o fi având ceva
iar unii au câteva sau mai multe
despre ele nu-mi amintesc
decât cu lumina stinsă
draperiile trase
mai bine în somn
ne împiedicăm de ele fără gânduri suspicioase
le despăturim
le împăturim la loc şi recunoscători
uităm
se mai întâmplă să desfaci câte unul
să dai peste altele mai mici
încuiate în tăcere ca bestia-n cuşcă
ascunse-n tăcere ca puiul în uter
mai mici e spus de formă
niciodată nu se ştie
ce monstru simpatic îşi bulbuceşte ochişorii galbeni
într-un pacheţel cu fundiţă
stau acolo necunoscute şi într-un fel neglijate
ca perlele-n scoică
fire de nisip
sub pleoapa grijulie a conştiinţei
te despachetez eu

stimă
şi te-oi strânge drăgăstos
cu uşa unei metafore
să-mi spui de comoară
fir-ar să fie
alarma
tocmai acum
e şapte? mă scol
soarele mă spală de vise
şi-am să uit din nou
am să uit