gând gol

martie 12, 2016 în Arhivă de Cristina Ștefan

ploaie de iunie
vânt armăsar peste lanul de grâu
pânze de ape cereşti
lovesc pomii grădinii
în trăznete funiile zbat pământul
e-un muget deasupra în nori
stau la fereastră
mi-e frică şi nu mă gândesc la nimic
pustia de-afară îmi deşartă şi mintea
niciun gând amorţit
spre Bulgakov
nici la oamenii de pe Bistriţa
rămaşi fără case-n puhoaie
nu gândesc
nici măcar la epicizarea poeziei
mă uit la stihia asta
şi se face lumină
şoptesc firav
– crapă cireşele!
Postat de:Cristina Ştefan | Categoria: Biblioteca La data: 2011-06-13 20:21:23 | Numar de comentarii: 17 | Citit de:143 ori (in ultimele 7 zile)
Da-i nota:
Stele acordate
Veronica Pavel Sterge stele acordate
Bălan Mirela Sterge stele acordate
Maria(na) Doina Leonte Sterge stele acordate
Gabriela Beldie Sterge stele acordate
Adriana Butoi Sterge stele acordate
mirela orban Sterge stele acordate
Linte Iuliana Sterge stele acordate
Cornel ARMEANU Sterge stele acordate
any tudoran Sterge stele acordate
rosculet ioana catalina Sterge stele acordate
Gîbu Ana Maria Sterge stele acordate
teodor dume Sterge stele acordate
TOTAL: 35 stele
Veronica, poezia cu pastilele roz e mai grea la deslusire, oricum, cine crede ca pastilele alea roz sunt chiar pastile, trebuie sa mai puna mana pe niste manuale ale limbii romane, din liceu. multumesc de aprecieri, nu stiu la ce invidii te referi, dar eu tot cred ca noii veniti in Lira se vor acomoda cu stilul nostru aparte in care invidia e exclusa prin regulament. glumesc:)

Doina, ai facut o analiza didactica dar asta era transmiterea, nimicnicia omului, slaba lui capacitate de cuprindere si simtire.

Mir, da!

va multumesc.

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-06-15 15:24:04
Mie mi-a transmis multa zadarnicie poemul – nu putem influenta cu nimic nici ”ciresele care crapa”, nici puhoaiele care aduc nenorocirea. Si ”epicizarea poeziei” am citit-o ca pe un ”fenomen” care nu tine de noi . Ce faina si inedita in acelasi timp, e apropierea cuvintelor ”Bulgakov” – ”Bistrita”. Mi-a placut poemul!!
Bălan Mirela
Fondator admin
Postat la: 2011-06-15 13:31:38
Un poem care m-a făcut să mă simt la fereastră…la fereastra din poem, şi la fereastra sufletului autorului. De acolo, prin ochii lui, asist la un tablou dinamic, vizual şi sonor în prima parte a poemului, bogat în metafore sugestive, deosebit de plastice. Următoarele versuri sunt introspective, cu analiză minuaţioasă, neforţată, a conştientului, a ne-gândului transformat în teamă, într-un fel de neputinţă, de muţenie a limbajului interior…a oricărui gând. Finalul reduce dezastrul natural din macrocosm la cel micro, din cireaşă…Acolo, în taina aceea, gândul revine, iar şoapta firavă constrastează cu zgomotele de la începutul poemului…Dintr-o dată se face linişte…
Şi-n liniştea asta, reiau poemul cu plăcerea sporită a lecturii 🙂
Maria(na) Doina Leonte
Fondator admin
Postat la: 2011-06-15 13:20:26
Acuma pot sa-l scriu, incerc sa-l reproduc exact. Spuneam ca mi-a placut foarte mult sfarsitul. Si pasajul cu Bulgakov. Si mai spuneam ca eu nu cred ca poezia poate fi “fictiune”, ea e o oglinda a sufletului poetului. Daca poetul e prost, el nu transmite si atunci cititorul nu-l simte, nu-l ghiceste, nu-lo vede. Dar daca autorul e bun, atunci cititorul simte emotia transmisa de poet. Eu am simtit-o si la poezia cu pastilele roz si aici. Asa ca nu sunt de acord cu teoria ca poetrul nu e in poezia lui. Ba da, e! Si mai scriam asa: Sssst, sa nu ne auda invidiosii.:))))
Sper ca acuma sa pun bine codul si sa mearga.
Veronica Pavel
Fondator admin
Postat la: 2011-06-15 02:39:11
Nu intzeleg. Pusesem acum vreo ora un comentariu asa simpatic si vad ca n-a aparut. Oi fi gresit. O sa-l mai scriu odata maine. Of!
Veronica Pavel
Fondator admin
Postat la: 2011-06-15 00:07:50
l-am vrut o mirare, Ionut! ma mir ca mi-a trecut un gand prin minte, in sfarsit!:)

Va multumsc frumos, tinereti, Andrei, Ionut!

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-06-14 15:29:44
am citit poemul şi chiar dacă în momentul de faţă afară este soare, am trăit prin fiecare vers şi am văzut furtuna,am încălecat vântul ˝armăsar peste lanul de grâu˝, am văzut funiile şi pânzele cereşti; ei bine, odată ce am simţit toate acestea înseamnă că poemul, fără doar şi poate, transmite, este o doză de emoţie care creează dependenţă printre cititori.

mai citesc:)

p.s. nu înţeleg ceva :D; odată ce spui ˝şoptesc firav˝, de ce mai pui semnul exclamării după ˝crapă cireşele˝? pe mine unul, mă obligă să exclam, nu să îl şoptesc firav:)

Petraru Ionut
Autor
Postat la: 2011-06-14 15:15:07
Multumesc, Raluca, Teodor. nu-s de acord sa renun la cele doua versuri. sunt enumeratoare de stari si nu explicative.
Ioana, e un gand foarte mic fata de maretia naturii de afara, da, Iuliana a sesizat paradoxurile.
Any, Cornel, blanzii mei, multumesc.da, Anita, finalul, resemnat al neputintei omenesti.
Hm, Adri, Gaby, sunteti cam optimiste! 🙂

Geo? poftim? ce ma intrebi?

va multumesc frumos de atentie, nu trebuie…sa lucram la ceilalti. ne-am cam rarit!

Cristina Ştefan
Fondator site Lira21
Postat la: 2011-06-14 00:16:10
Minunat crapa ciresele peste mormanul de nelinisti…semn de sanatate! 🙂
Gabriela Beldie
Fondator admin
Postat la: 2011-06-13 22:52:34
un gand “preaplin” de gol…
Adriana Butoi
Admin
Postat la: 2011-06-13 22:40:16
Este un poem dominat de paradoxisme dar tocmai negarea negaţiei face afirmaţia puternică!
Linte Iuliana
Fondator admin
Postat la: 2011-06-13 22:05:33
ploile-caii ropotind-tropotind ne poartă emană lungi ecouri, uneori de teamă, alteori de împăcare…
peste toate acestea, la finalul acestui ritual… subconştientul uşurat de cele întâmplate rosteşte:
„crapă cireşele!”
Cornel ARMEANU
Membru de onoare
Postat la: 2011-06-13 21:41:46
”ploaie de iunie
vânt armăsar peste lanul de grâu
pânze de ape cereşti
lovesc pomii grădinii
în trăznete funiile zbat pământul
e-un muget deasupra în nori”Ploaia, crează starea, sau starea, creeaza ploaia,
un poem deosebit!iar finalul;
”şoptesc firav
– crapă cireșele! ”
întregește atât de frumos poemul,mi-a placut mult!
any tudoran
Admin
Postat la: 2011-06-13 21:08:45
m-a impresionat finalul poeziei, gandul unui copil care dincolo de toate regreta că e ziua in care crapă ciresele. sensibil si adevarat!
rosculet ioana catalina
Autor
Postat la: 2011-06-13 21:06:00
Imi place finalul!

“mă uit la stihia asta
şi se face lumină
şoptesc firav
– crapă cireşele!”

Ma gandesc cum poate fi un gand gol, cu atatea stari si trairi care nu pot exista inafara gandului!
Felicitari, d-na Ada!

Gîbu Ana Maria
Fondator admin
Postat la: 2011-06-13 21:02:34
bine punctate şi desfăşurate stările.
citit fără
“mi-am secat ideatica”
şi da, finalul e deosebit.aprecieri, cristina!
cu multă stimă şi consideraţie,
teodor dume
Membru de onoare
Postat la: 2011-06-13 20:57:20
Poem bun, remarc finalul:
” şoptesc firav
– crapă cireşele!”
Eu as scoate versurile:”mi-am golit mentalitatea/
mi-am secat ideatica” pentru ca sunt o explicatie in plus la ceea ce spui deja inainte de ele :”nu mă gândesc la nimic” si subiliniezi mai apoi:”pustia de-afară îmi deşartă şi mintea”.
Neagu Raluca Leontina
Autor
Postat la: 2011-06-13 20:48:42

Note