Scriitori hunedoreni

Spunea aseară academicianul Răzvan Theodorescu, pe un post de televiziune, că bunul nostru popor a pierdut simțul realelor valori, nu mai știe să le evalueze, să le dea întâietate, să le expună. Că televiziunile sunt vinovate de această degradare continuă a spiritului cult și inteligent al românilor, este arhicunoscut.  Și totuși există o acțiune de rezistență la incultură și kitsch. Oamenii profesioniști care reprezintă arta, literatura și cultura în România își văd de treabă, scriu, creează, fac evenimente culturale memorabile, le relatează pe publicațiile lor, cum pot, cu finanțare mică sau din banii personali, cu eforturi de neimaginat. Și cum de ani de zile, mi-am propus să fac vizibil invizibilul ( uneori am și reușit) iată, că acum scriu despre cultura hunedoreană și despre niște oameni ”ca niște bărbi nepieptănate de crai” care muncesc întru cultura română, fără bani, fără burse, fără premii și medalii, fără măcar bruma de recunoaștere pe care le-am datora-o.

Revista Noua Provincia Corvina, subintitulată ”revista de ariegardă culturală și deschidere internațională sub egida USR, Filiala Alba Hunedoara”, este editată cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Hunedoara, având director coordonator pe EUGEN EVU, redactor coordonator, Ion Urda, redactori Cornel Nistea, Muguraș Maria Petrescu, Ion Scorobete, Ioan Sebastian Bara.

Cele 120 de pagini cuprind multe recenzii de carte, cu preponderență ale lui Euge Evu

(despre Valentin Iacob- Colonelul cu Elf, despre Mitul lui Narcis al lui Lucian Gruia, despre Romul Munteanu și multe alte cărți recent apărute), articole, poezie, pamflet, activități de cenaclu, autori români din diaspora, artă plastică. Zecile de nume de scriitori și diversitatea domeniilor culturale prezentate fac din această revistă o reală revanșă a scriitorimii, a intelectualității dintr-o zonă românească încărcată de tradiție culturală.  Provincia corvină și-a adunat scriitorii și-i promovează  sub patronajul unei asociații intitulată ”cultural umanitară și științifică”.

Aceeași grupare literară a editat anul acesta un ALMANAH ANIVERSAR, în aceeași tentă culturală diversă. Editorialul lui Eugen Evu, Manifest la apa Sargeției, spre Potomac, ne vorbește despre schimbările ”evului”, criza globalizării și efectele sale în literatură. Mesajul acestui motor cultural, acestui scriitor în destinul său, pe nume Eugen Evu, este clar”:

• ”NU VĂ MAI FIE FRICĂ!”

ION URDA– prieten și colaborator cu Eugen Evu la Revista Noua Provincia Corvina, are un palmares publicistic de invidiat. A debutat în anul 1998 cu volumul Redefiniri sentimentale și actualmente este autorul mai multor volume cu scrieri diverse, poezie, proză umoristică, pamflet, epigrame. Am lecturat două dintre volumele sale.

1. Solie cu pană de înger, Editura Corvin, 2008, cu o prefață de Eugen Evu în care găsim repere auctoriale bine poziționate:

“Ion Urda este un colocvial și dincolo de pragmatismul său, la care, însă, te poți acorda prin intuiție empatică, este chiar un timid delicat, capabil de tandrețe.”

M-am oprit la poeziile din acest volum bilingv- traducere în maghiară de Sarolta Kipiller-, cu versuri elegiace, muzicale, nostalgice, meditative în genere. Reflexiile asupra timpului, vieții, morții, ale amintirilor sau despărțirilor, folosind simboluri poetice arhaice, aduc o anume aluzie bacoviană:

”Întoarce-te în zarea în care te-a dus vântul

durerea, renunțarea și-al timpului demers

Cu pagina pe care îmi încrustez cuvântul

drept giulgi de-ngropăciune te voi zidi în vers.”

Poezia de imagine ficțională este o altă tendință lirică la Ion Urda. Revelația stării de grație, accea de înțelegere deplină a sensurilor existenței, vine, parcă, dintr-un ceremonial  al naturii în fiorul divinității, ca în poezia Postapocaliptică, o reușită ca demers metafizic.

”Nu răzbătea nici un sunet

nu adia nici o boare

doar norii erau absorbiți

într-un vârtej temporal(…)

Trecuseră ani

de la ziua ne-ziuă

înflorită din mugurii

nopții în care

trilul privighetorii

încremenise în umbra

încrustată pe stâncă…

…Și peste toate

imaginea lui Dumnezeu

lăcrimând…”

1. Cartea Zâmbete printre ruine, Editura Polidava, Deva, 2009, cuprinde grupaje de paradoxisme, catrene, epigrame, proză umoristică și este, de fapt, un caleidoscop satiric, prefațat de Eugen Evu, într-o prezentare revelatoare atributelor scriiturii lui Ion Urda.

”Viața din zonă (era să zic literară, dar mă abțin) este observată ironic, malițios, mistagogic, Ion Urda necruțând nici decrepitudinea( ramolismentul), ipocrizia, șmechereala, subcultura, invidia, vrajbele, nici hibele care ne fac- să nu fim ipocriți- a ne bucura nițel că noi nu am ajuns chiar așa…”

Bine ancorat în viața social-politică a Hunedoarei, beneficiind de aplombul ingineresc al profesiei ( este doctor în științe inginerești) dar și de un pragmatism acid, Ion Urda declanșează blițul epigramistic, trimițând prietenilor sau politicienilor săgeți cu răvașe hazlii:

”Deși-s cuprinși de amorțeală

că nu lucrează nu poți spune

Se mai trezesc din moț…ăială

și mai depun o moț…iune.”

Situat la hotarul dintre publicistică și literatură, Ion Urda este un scriitor al diversității dar și al diversiunilor lirice, reprezentând prezentul cultural hunedorean cu creații delectante care se asimilează rapid.

Cristina Ștefan, 22. 09. 2015