Nu pot să rup din tine
şi să înting în mine
dumicaţi amari,
ca şi cum mi-ar fi foame
şi nu, eu n-am poftit
vreodată la durerea ta,
oricât de dulce-amară
ar putea fi ea,
la mine-i masă plină,
dar nimeni n-o cinsteşte,
însă toţi vor
ca din pocale aurite
sângele să-mi bea,
în cinstea ta,
în cinstea ta!…