Carmen Secere

ploi subterane

aprilie 29, 2018 în Poezie

5/5 (1) pielea creolă cu miros de alge accentul peltic din franceza cajun și dimineața magnoliei în oglinzi convexe tălpile nu ți se mai întorc prin cenușa străzii sângerând aprilie ne inundă cu ploile noastre subterane din new orleans Note –

Carmen Secere

lumina mamei

martie 17, 2018 în Poezie

5/5 (2) se mai aud pași târâți pe coridoare fără ieșire prin saloane viața pâlpâie în monitoare colorate și miroase acru tot ce a mai rămas viu e o instalație din care se scurge nemilos pe la colțuri memoria degetele schițează în aer un semn aș mai respira măcar o dată să-l pot pricepe dar mi-e teamă să nu se
citește mai mult

Carmen Secere

***

februarie 26, 2018 în Poezie

5/5 (1) pe cerul văduvit de păsări lumina poartă doliu trei pași înapoi frica îmi linge degetele ca un câine fără stăpân Note –

Carmen Secere

supraviețuire

ianuarie 9, 2018 în Poezie

alunec pe nisipuri mișcătoare visându-mă un satelit nu-mi spuneți că dragostea ucide recunosc murmurul acestui infarct  chiar și mirosul de la capul patului preventiv mi-am cusut o inimă de cârpă dar până și păpușarii sunt veritabili impostori Note –

Carmen Secere

ecce homo

decembrie 20, 2017 în Poezie

curând vom închide sarea în sticle bine sigilate iar plânsul va fi înghețat la umbra memoriei în loc de inimă va crește amintirea unei atingeri trăite prin subsoluri ocupate ilegal si vom pipăi oglinzile cu degetele amputate  strigându-ne amnezic într-un ultim delir o formă fără foșnet cam atât despre om Note –

Carmen Secere

leagănul

decembrie 10, 2017 în Poezie

5/5 (1) poate că vei înțelege într-o zi așa îmi răspundeai când te întrebam unde se duc urmele din zăpadă dar iernile sunt vitrege și nu știu de ce oamenii rup lumina zilei în fâșii  ascunzându-le cu grijă sub pernă când tot ce ne rămâne la sfârșit este doar o durere prin care sângerăm desprinderi aș vrea să fii aici
citește mai mult

Carmen Secere

cântec

decembrie 6, 2017 în Poezie

5/5 (1) vin sărbătorile mamă descântă-mi de dor lângă bradul împodobit lacrimile par stele căzătoare acasă plânsul e doar pentru oamenii mari vin sărbătorile mamă descântă-mi de dor Note –

Carmen Secere

utopie

noiembrie 17, 2017 în Poezie

4/5 (2) într-o lume cu semnal slab în toate rețelele se mai găsește câte-o utopie din care faci descântec de vreme bună prin beznă cuvintele șchioapătă  însă continui să vorbești despre frumos și bine cu zâmbetul în vârful degetelor trecute prin inimă adesea te orientezi după întinderea umbrei deși întoarcerea la punctul zero este relativ imposibilă dar nu te oprești
citește mai mult

Carmen Secere

metaforă

noiembrie 11, 2017 în Poezie

5/5 (2) în vâltoarea căutării de sine am adormit desculță la marginea unei metafore semăna cu fereastra unde un copil încă așteaptă să-i mângâie cineva genunchii loviți la tobogan poate era vorba de-o simplă îmbrățișare și nu neapărat de-un tratat de filosofie despre târziul dintr-o iubire nici n-am observat că înainte să mă trezesc în adâncimea unui rid se înecase
citește mai mult

Carmen Secere

ţintar

octombrie 25, 2017 în Poezie

întârzierile prelungite şi scârţâitul rotund modifică plecările din gară în gară e doar o trecere printr-un joc de ţintar sperând să nu existe al treilea punct pe aceeaşi linie undeva între două trenuri se vorbeşte despre setea de aer un colecţionar îşi potriveşte ceasul mecanic Note –

Carmen Secere

ştii

octombrie 8, 2017 în Poezie

4.33/5 (3) alerg fără sens întrecându-mi gândul   nu-mi spune că oraşul e pustiu mai bine odihneşte-mi fruntea   ştii mi-e toamnă şi dor de palmele tale calde   ştii din mine n-au plecat toate păsările   ştii Note –

Carmen Secere

balonul galben

octombrie 8, 2017 în Poezie

4/5 (2) despre ochii obosiți care încurcă nuanţele și stângăcia evadării din obișnuit despre astea vorbeam în balonul galben cu vedere la mare ne plăcea beethoven era pretextul sărutului nostru furat lungindu-l să ne-ajungă din urmă se-abureau geamurile de râs desenam fără pic de talent în joacă inimi în inimi ca un protest împotriva depărtării nu ne păsa de întuneric
citește mai mult

Carmen Secere

înserare

septembrie 26, 2017 în Poezie

2.5/5 (2) după o bună vreme acoperi urmele cuielor din perete cu vopsea albă casa care nu a fost niciodată “acasă” înfiază liniştea internată  la spitalul de alienați tragi aer în piept cât să poți dezlipi din tavan stelele ruginite deschizi sertarul cauți ultima scrisoare nescrisă şi găseşti diclofenacul prescris cândva pentru liniştea nopţilor moarte când doar durerea de oase
citește mai mult

Carmen Secere

iluzie

septembrie 14, 2017 în Poezie

3.5/5 (2) păream vindecată deşi târam după mine un sac plin cu cioburi vechi o pasiune ciudată pentru marginile acute mă priveam în ele ca-ntr-o oglindă vorbind frumos despre viaţă trecea repede şi mereu era ultima ţigară de parcă viitorul ar fi fost viitor cum reuşesc oamenii nemângâiaţi să adoarmă în somnul lor câte vise grele se sinucid când va
citește mai mult

Carmen Secere

nostalgie laică

septembrie 2, 2017 în Poezie

mimetismul fad al frunzei recompune grafica anotimpului într-un oraş fără ore exacte realitatea striveşte sensuri lumina furişându-se printre crăpături cade perpendicular doar pe distanţele raportate la doi conversaţiile despre vis nu modifică genetica moartea rămâne o simplă noţiune chiar şi-n ultima zi de viaţă aşteptăm în continuare poate se va face septembrie într-o zi pe toate străzile astea fără nicio
citește mai mult

Carmen Secere

viaţa merge înainte

august 19, 2017 în Poezie

5/5 (2) câteva cuvinte într-o carte bagajul meu de mână pe un drum fără întoarcere gânduri albe definiţia întregului “flori pentru algernon” şi nordul tulburatoare iluzie cu toate morţile târâş viaţa merge înainte asta e tot ce se-ntâmplă cu adevărat Note –

Carmen Secere

o zi care există

august 7, 2017 în Poezie

aproape că uitasem să trag jaluzelele trecând pe lângă magazinul fără ferestre unde se auzeau caii nechezând şi m-am speriat n-am deloc noroc la pariuri florăreasa vorbea ceva despre facerea lumii sau apocalipsă cine mai ştie nu se poate ghici într-o palmă cu linii intersectate într-o geometrie abstractă se înserase iar oamenii se îmbrăţişau pe furiş mă grăbeam spre casă
citește mai mult

Carmen Secere

ora exactă

august 3, 2017 în Poezie

când a stat ceasul am început să scriem timp la trecut vorbeam în şoaptă despre fatalitatea destinului şi încuiam uşile pe dinăuntru seara desenam între noi o fereastră deschisă asta ne mai liniştea puţin într-o zi ne-am trezit prea departe unul de celălalt iar propriile tăceri nu ne-au mai recunoscut atunci am închiriat costume de scafandri şi-am traversat apele noastre
citește mai mult

Carmen Secere

zaruri şi destin

iulie 31, 2017 în Poezie

îmi tremurau mâinile căutându-te într-un ochi străin aşa am învăţat mersul pe vârfuri  să nu trezesc şi alte nelinişti în mine la fereastra oraşului aranjai planetele retrograd fără să ştii că de cealaltă parte te aşteptau după-amieze norocoase pe albul pielii mele atingerea ta descătuşa zborul cel mai înalt din câte au existat vreodată Note –

Carmen Secere

umbra

iulie 30, 2017 în Poezie

lumea dispăruse am făcut din asta cea mai sigură prognoză meteo şi-am plecat spre nord să studiez tulburarea bipolară lăcusta şchioapă din trusa de urgenţă îmi preda lecţii despre niciodată dar îmi rămânea mereu un picior în urmă se înnoptase uitasem să dau ceasul înapoi şi n-am ştiut ce să-i cer întunericului nu mai aveam umbră Note –

Carmen Secere

dragoste şi noroi

iulie 30, 2017 în Poezie

3/5 (1)   în toiul războiului tata era îndrăgostit, avea uniforma ruptă și inima-n gât. ochii femeii cu părul lung i-au fost biserică. acolo dumnezeu învăța armele să cânte ca o rugăciune rostită în noroiul tranșeelor. când i-a sărutat pleoapele a murit pentru prima dată, apoi a fost mai uşor. grijania ei de viaţă! spuse şi a tăiat nucul din
citește mai mult

 
ChatClick here to chat!+