5/5 (2) (acrostih) Cerul tricolor absoarbe Esențe izvorâte din inimi reîntregite Neamul românesc respiră Tradiții înmiresmate a dor E sărbătoarea sângelui Născut în același grai Adormit în același cântec Răstignit pe aceeași cruce Umăr lângă umăr neclintit hotar Luminat de jarul istoriei Umbre străbune străjuiesc Numele înveșnicit în cetăți Iureșul timpului aprinde Rugă înaltă în spațiul matern Iubirea de țară
citește mai mult

5/5 (1) ca un măr îngreunat de mirare înmugurește în tihnă poezia într-un decor fără margini seva împerecheată cu lutul fecund devine dor imposibil de îndepărtat un fel de sentință în alb care așteaptă mâna promisă mâna care să se rotească deasupra viselor stârnind acea plutire în care nu mai știi unde să te oprești Note –

“ întorsul acasă nu ni-l poate lua nimeni” (Florin Călinescu) aceleași râuri de ie merg la inima celor care așază dor peste dor acasă peste acasă destine împerecheate cu lanțuri de scripete în care rana atârnă pâine în devenire în balans cu țara deposedată sfârcuri descuamate are străinătatea, laptele ei îi adoarme pe mulți cu zâmbet trist la vedere cum
citește mai mult

consistența iertării ca un diamant sclipește în adâncimea ochilor nu se știe când dar cineva picură rouă peste rugăminți și alungă insomniile în pustietate sufletul se limpezește ca un somn de prunci inima este o pasăre întoarsă discret în cuiburi orfane Note –

5/5 (3) sunt un semn de pământ statornic totuși îmi place prăbușirea după atingerea ta valul de aluviuni sentimentale mă sedimentează în nuanțări intime pașii să ți-i pot alinta cu suavitatea emoțiilor dintr-un început de septembrie când ne atrăgea estetica surâsului și vorbeam cu mai multe voci deodată vorbeam cu ochii vorbeam cu mâinile vorbeam cu genunchii fragili ca nuferii
citește mai mult

4/5 (4) un semn de credință înțelepciunea duhovnicului umple zilnic paharul în timp ce îl duc la gură mâinile înmuguresc ca să-ți sporească mirarea când mă vei descoperi din pură întâmplare printre silfide și miriapode care ies mereu la iveală fără permis de port-jartier Note –

deși savurăm întâmplări în tihnă zațul zilei lasă loc de interpretări și oferă indicii despre rănile ascunse sub eșarfe gândește-te cât de mult noroi împing nuferii făgăduinței și câte valuri de vorbărie se revarsă din gura celor plecați în căutarea unui uger mai mare decât catedrala neamului atâtea clopote bat în tâmple încât nu mai știm dacă suntem îndemnați la
citește mai mult

4.6/5 (5) s-a dat startul la vigilență însă alergăm în zig-zag ca și cum ne-am feri de gloanțele unor refugiați cameleonici dar vai linia de sosire pare tot mai departe de lumea aceasta mirobolantă poate că punctul terminal este de fapt un sâmbure de adevăr încolțit în lumea cealaltă Note –