aprilie 15, 2018 în Fără categorie, Poezie
5/5 (1) Abia aștept s-adorm, iubire, să dorm o lună, chiar un an, să dorm ca somnul, în neștire, să doarmă-n mine un motan. Să dorm în pat, să dorm în gară, să dorm en- gross și en-detail, să dorm din iarnă până-n vară ori din septembrie în mai. Să dorm pe burtă și pe spate, să dorm în cap,
citește mai mult
aprilie 11, 2018 în Poezie
Așa cum viața nu e poezie, nici eu nu sunt un zarzăr înflorit de Paște, nici tu o coală albă, de hârtie, fără de care versuri nu s-ar naște. Nu am prin buzunare praf de stele și nici o lună galbenă și mare și nici nu știu să-ți desenez romanțe, nici să-ți întind Pământul la picioare, nu-ți leg la umeri
citește mai mult
august 7, 2017 în Poezie
E iunie, plouă cu spume, Cad fulgere, tună în draci, Nimicul înoată-n cutume, Iar tu reînveți cum să taci. Alergi printre mii de cuvinte Rostite în gând, fără rost Și taci și tăcerea te-nghite Hulpav, ca-n sfârșitul de post. Doar ochii se-nfig în perete, La tâmplă se sparge un val, În tine se-neacă secrete, La fel ca țiganul, la mal.
citește mai mult
iulie 9, 2017 în Poezie
Te-aș spânzura în fiecare zi c-o algă, legată sub un pod de flori de liliac, Apoi te-aș îneca metodic, fără grabă, în lapte, ciocolată caldă și coniac. Te-aș fezanda, pe urmă, două zile, cu dafin, curry, cimbru, rozmarin, Te-aș afuma cu fum din lemn de paltin și la sfârșit te-aș și stropi cu vin. Te-aș întreba, timid, de fiecare
citește mai mult
mai 7, 2017 în Poezie
4/5 (2) Îmi vine tot ce n-a venit când trebuia să fi trăit, îmi vine-așa, nitam-nisam, cum cade frunza de pe ram, să mă fumez fără nesaț și să m-alint ca cioara-n laț. Îmi vine-așa, ca o perdea din tul, brocart ori catifea cu falduri rare, dar adânci, îmi vine-așa să-mi dau un brânci, să cad de sus, să mă
citește mai mult
martie 9, 2017 în Poezie
5/5 (2) E ziua ta, femeie. Cum? A trecut, deja? Nu mă certa prea tare că am uitat de ea. Și nu-mi pretinde aur, bomboane și nici flori, doar pentru că “se poartă”, acum, de sărbători. Mai bine-nchide ochii, deschide-ți inima și poți să-mi dai și-o palmă. S-o țin în mâna mea. Cercei, parfum, lalele, eșarfe, fond de ten? Te
citește mai mult
octombrie 16, 2016 în Proză
4/5 (2) – Ce-ți place să faci? – Ce-mi place să fac? – Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! – O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie. – Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă? – Nu mă doare nimic, de ce mă complac să-mi plâng de milă?
citește mai mult
iulie 12, 2016 în Poezie
3/5 (3) când berea avea gust și noaptea mister, iar în patul îngust n-aveam nevoie de cer, când flori de musețel, cozi de cireșe și flori de tei mi se-ncurcau mereu în plete și nu înotau, ca astăzi, în cană, pe colțul mesei, lângă perete, când porunca ei întotdeauna mi-era dorință împlinită iar între vise și visuri doar renunțarea zăcea
citește mai mult
mai 20, 2016 în Proză
Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă. Pereții ăia îmi strigă mereu să fug. Oriunde.
citește mai mult
mai 7, 2016 în Proză
3/5 (1) Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare. Nu ca amărâtul
citește mai mult
aprilie 23, 2016 în Proză
4/5 (2) N-am liniște. Pe undeva e firesc. Mi-am pierdut serviciul. Nu, nu e “break” în favoarea partenerului de tenis. Chiar mi-am pierdut serviciul. Ăla de-mi asigura, contra unui stress permanent, supraviețuirea. Și nici mătușa din Praga nu m-a trecut în testament. E încă furioasă că i-am refuzat avansurile. Credeam că, după douăzeci de ani, a uitat. N-a uitat. Așa
citește mai mult
aprilie 1, 2016 în Proză
3.67/5 (3) Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte. Caut metafore. Pe stradă. Cuvintele și-au aruncat fularele și stau întinse la soare agățate de crengile cireșilor neînfloriți. O poveste caut. Nu metafore. O poveste în care să mă ascund. De mine.
citește mai mult
martie 13, 2016 în Arhivă
3/5 (2) flash * o umbră vinde mărar la colțul blocului ceva mai la stânga încă una mături flori lighene de plastic la dreapta alte două rechizite cărți de colorat nu te supăra frate în gheretă o umbră repară acordeoane sub balcon aruncă boabe de mei un copil sunt vrabia sunt copilul sunt boaba sunt umbra Postat de:paralescududu | Categoria:
citește mai mult
martie 13, 2016 în Arhivă
3/5 (1) senzație . ceață înconjurând stânca stearpă poezia plutește în jurul meu aproape aproape tangibilă aproape albă aproape învelind aproape caldă aproape gri aproape vuind aproape albastră aproape rece aproape aproape aproape departe departe Postat de:paralescududu | Categoria: Poezie La data: 2015-03-27 15:48:23 | Numar de comentarii: 3 | Citit de: 51 ori (in ultimele 7 zile) Stele acordate
citește mai mult
martie 13, 2016 în Arhivă
Fără patimă. Exercițiu de (cu) ură. * Unii spun că superficial. Alții că indolent. Indiferent. Ipohondru. Arogant. Excesiv de nervos. Egoist. Greu de suportat. Posibil și mincinos. Laș. Incult. Realmente prost. Și câte și mai câte. Foarte probabil să fie totul adevărat.Nu știu. Nu vreau să știu. Eu nu mă știu așa. Nu le admit ori le pot admite în
citește mai mult
martie 13, 2016 în Arhivă
umbrele în ploaie * azi nu voi alerga străzile au nevoie de liniștea pașilor mei picăturile sunt încântate să-mi regăsească fruntea vântul rochia spre cer zâmbetul nu mai încape pe buzele uscate gleznele genunchii sânii brațele uitaseră mângâierile ploii din copilărie pășesc încet uimită oglinzile tremură privesc umbrele renunțând la copilărie aleargă umbrele din calea ploii umbrele fug din calea
citește mai mult
martie 12, 2016 în Proză
3/5 (1) Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă. Ca bucatele pe care aș avea voie să le
citește mai mult
martie 6, 2016 în Arhivă
4/5 (1) mi-e dor la fel de tare ca atunci zilele erau subțiri cât degetul inelar nopțile adânci ca distanțele dintre lumile noastre acum în praf mi-a lăsat rugămințile topită speranța înăbușite gândurile de ea mi-e dor cum mi-e dor de mine strivind în brațe nucul din curtea bunicilor rupeam hămesit din răcoarea vrăjită îmi era dimineață și seară și
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
am o scoică pentru tine dă-mi în schimb o mare-albastră și promit să-ți leg la gleznă spuma de la primul val nu te-ascunde printre fire de nisip nu plânge după noaptea din clepsidră lasă-n loc de urme șoapte despre tine despre noi poate mâine îngropate un copil le va găsi își va umple găletușa o va răsturna la țărm un
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
3/5 (1) nici luni, dar nici vineri, nici floare, nici miere, nici zbor, nici albastru, nici nuca din zid, nici zbucium, nici poartă, nici strigăt, nici spaimă, nici cântec, nici soare, nici pom, nici copil, nici miez de poveste, nici toaca de seară, nici rouă, nici zâmbet, nici praful pe tobă, nici vin, nici țigară, nici jocul cu viața, nici
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
3/5 (1) fetița care va împlini trei ani m-a rugat într-o noapte una dintre acelea în care strivesc amintiri cu cei patru buni prieteni să mă gândesc serios la rochițele pe care mami i le va cumpăra în neștire și la florile din jurul leagănului în care visele închid ochii și se dau huța nițel peltică cum îi stă bine
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
3/5 (1) nu-mi spune te rog nu-mi spune că te-am uitat pe banca de lângă izvorul numărul șapte picăturile sapă în lemnul vechi ca o absență la margine de gând nu-mi spune te rog nu-mi spune cât de romantic plouă timid printre ace de brad aburul înconjoară soarele ca un somn adânc neliniștea nu-mi spune te rog nu-mi spune unde
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
mă contrazici degeaba este exact așa cum spun când taci mă doare până amețesc mă trezesc direct în coșmar realitatea mă taie bucăți și mă îngroapă la tulpina unui vis din lemn de portocal când taci risipesc dimineți pe culoarele minciunii îmi dau foc în mijlocul orașului mă alung la marginea lumii lângă un scorpion așteptând pielea rătăcitului când taci
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
să nu spui nimic ca și cum în vorbele tale s-ar tăia pinguinii ori pentru că altfel din brazi ar curge sânge să te privești într-un ochi de apă preț de o clipă și să o vezi frumoasă la marginea zilei ea bea cu paiul nectar de mâine nu știe de tine de nimic nu știe e doar o clipă
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
sunt cafeaua solubilă sau dorința de a nu te pierde în trezie parte din mine e laptele sau briciul care taie din puterea de a uita că exiști și fără mine sunt zahărul ori uimirea de a nu-mi conștientiza teama de fericire și pentru că îți place ness-ul ești lingurița care mă strivește de pereții gândului Note –
martie 5, 2016 în Arhivă
nu doar azi, ci și dacă mi-a rămas în urmă ceasul, când mă dor dinții, în vizită la clienți, prin forfota orașului, la marginea disperării, printre cuvintele nerostite, rezemat de sticla cu zghihară ori de gardul cimitirului, lângă poarta bisericii, pe drumul către nicăieri sau în balcon, sub talpa fricii, în autobuzul plin de pensionari, ascuns între fire de iarbă,
citește mai mult
martie 5, 2016 în Arhivă
e foarte posibil, să nu fiu credibil, dar nici nu contează, oricum sunt cam varză. nu țin minte bine de ce crezi în mine și de unde-ți cumperi aripi pentru umeri. deși sunt în transă, să îmi dai o șansă nu e chiar de colo. știi ce greu e solo? de aceea, dragă, nu e nicio șagă: nu mai am
citește mai mult
Comentarii recente