3/5 (1) dacă aș fi un copac aș prinde rădăcini în inima ta, dar sunt doar o pasăre care nu știe decât să zboare, iar acesta, acesta este cântecul meu de libertate. Note –

a scrie în zilele noastre este un fel de a-ți pierde timpul nu mai citește nimeni decât clișeele de pe facebook stereotipuri precum „bună ziua” sau platitudini un fel de filozofie ieftină despre nimic într-o gramatică aproximativă poezie albă la propriu cu poza personală aferentă care ar trebui să acopere lipsa de idei talentul oricum acesta nu contează prea mult
citește mai mult

dimineața îmi place să alerg singur uneori îmi iau și câinele un suflet curat și candid care nu se opune niciodată o face din toată inima cu dragoste așa cum noi oamenii nu izbutim nici măcar dimineața când alergăm când trebuie să ajungem la serviciu la supermarket unde se dau fierăstraie Husqvarna la ofertă întotdeauna avem ceva cu ceilalți care
citește mai mult

ca să-ți iubești patria trebuie mai întâi să ai o patrie nu e de ajuns să te-njuri în aceeași limbă cu alte milioane de oameni într-un anumit loc o poți face la fel de bine oriunde în toate limbile Pământului nu-i de ajuns să trăieși într-un loc binecuvântat de Dumnezeu Grădina Maicii Domnului de exemplu Pământul e plin de asemenea
citește mai mult

firava flacără gălbuie arde-n cadelă vioi, ca fânul, ai zice că Măicuța Domnului e vie, că pruncul suge laptele ceresc și mușcă sânul, în timp ce îngerii foșnesc în juru-i ca niște fulgi de păpădie. privesc tavanul tremurând într-o nuanță galben-albăstruie, ai zice că Maria mea pierdută printre vise-i sfântă, nu are niciun Crist la sânu-i mic și ferm ca
citește mai mult

sunt zile când mă prăbușesc din vârfurile inaccesibile ale minții și mă zdrobesc de stâncile prăpăstioase ale gândului degeaba îmi mai aud inima în piept bătând ca un fluture sub mine este o baltă de sânge Eli, eli, lama sabactani strig și simt cum mi se prelinge sufletul din carne dar nu mă aude nimeni Doamne n-am fost niciodată atât
citește mai mult

există zile în viața mea când mă cutremur pe o scară Richter de la unu la zece (cel mai adesea spre opt!) atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții printre mormane de moloz și cadavre desprinse din gânduri cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
citește mai mult

A deveni altfel spus a te ridica în picioare în același genom în aceeași sămânță eternă între cei 46 de cromozomi așezând o primă cărămidă a vieții (care nu se numără!) apoi încă una și încă una până când ajungi la ultima cea a Meșterului Manole și-a Anei (care poartă blestemul Creației!) milioane de femei se aud gemând tânguitor în
citește mai mult

Doamne strig în pustiu de ce mi-ai ascuns inima în spatele ochiului să nu-mi văd propria durere zbătându-se ca o cobră între colții mangustei ce frumos ar fi fost să fi avut inimile la vedere în culorile calde ale dragostei sau în cele reci ale urii să mergi pe stradă și să vezi inimile oamenilor strălucind în toate culorile curcubeului
citește mai mult

apoi a plecat pe nebăgate de seamă în vârful degetelor ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf cu umerii aplecați bâjbâind prin întunericul dintre rânduri fără să spună nimic simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele și-i reveneau în urechi ca un ecou rătăcit îmi văzuse privirea înfiptă în albastru cerului și înțelese că nu mai
citește mai mult

nu mai am dureri să-mi dor nefericirea m-am tot durut de când mă știu acum ascult cum mă învăluie nemărginirea și cum îmi strecură în suflet tot nisipul din pustiu stăpân pe ochiul bolnav de întuneric eternul cerc-și-aruncă-n zile tulburi lestul lăsându-mă în centru altui cerc concentric care include într-o parte lumea și în cealaltă, restul fără dureri nu-mi pot
citește mai mult

Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct, în care numai cercul preferă curba neascultătoare și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct Doamne, câtă mizerie există și-n geometrie (așa cum e și-n viață sau, extinzând, în toate cele!) când două drepte se exhibă pe-o coală de hârtie își zic, exhaustiv, ca
citește mai mult

Nu mai aveam o lacrimă să plâng mi-erau ochii uscați precum nisipul din deșertul Atacama în timp ce gravitam pe-orbita sferică a unui gând simțind cum mă pândește de pe margini teama Treceau pe lângă mine quasari, comete, stele moarte, spre cimitirul cosmosului, a-ntunecatei sale pegre, în geometrii din cele mai abstracte sau dispărând subit în găurile negre Pierduses traiectoria
citește mai mult

îmi reprezint femeia ca pe o absidă la edificiul vieții multigeometric, ce nu lipsește din nicio piramidă, din niciun templu sau lăcaș vremelnic și nu mă miră plusul lor de frumusețe, mă mulțumesc doar că sunt vii, că au precum un poliedru douăzeci de fețe și, mai ales, că n-au asimetrii e drept că geometria rămâne doar știință, când pui
citește mai mult

Nimic mai fascinant decât mi-apare cercul vieții mele cu alte treisprezece cercuri înăuntru-i, care se intersectează și tot atâtea flori cu câte șase ovoide paralele într-un tipar care mă amețește și mă fascinează această formă magică se structurează-autonom ca un perpetuum mobile de neimaginat, de neoprit, trecând surprinzător și nefiresc din polinom în polinom și revenind de unde a pornit
citește mai mult

Nu am nevoie de întreg Pământul, dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal, un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul, sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”, ( a sparge în fragmente!), redenumit fractal. În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister, o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută, de la cristalele de
citește mai mult

așa cum raza de lumină albă uneori (trecând din întâmplare printr-o prismă moartă), se sparge în o mie de culori, la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă. te recompui bizar mereu sub alte predicate, (nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!) și te încurci în geometrii din cele mai ciudate din care nu lipsește carnea și fiecare
citește mai mult

cu patru mii de ani-nainte de „momentul sfânt”, care se petrecuse-ntr-un cătun numit Capernaum ( unde se nasc, destul de rar, ce-i drept, doar sfinții), Geometria sacră pusese stăpânire pe Pământ și-nfăptuise lucruri stranii, trecând peste puterea minții pe care noi, profanii, le mai vedem și acum. abia ieșiți din epocile pietrei, cei vechi nălțară piramide de-anvergură, (figură geometrică-ntâlnită cel
citește mai mult

5/5 (1) priveam aseară stelele lui David de pe cer, așa cum Creatorul în Geneză le dispuse, în câte șase colțuri de lumină și un hexagon, în fapt, mii de triunghiuri echilaterale suprapuse efemer, când într-o prismă cu trei laturi, când într-un trunchi de con priveam spre Universul acesta fără glas care-mi părea încremenit într-o terifiantă apatie, redus la niște
citește mai mult

Mi-e tot mai frică să ies din casă și nici nu știu dacă mai merită… vechea butadă nu mai e de actualitate, e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă, acum te trezești că te înjură vreunul de mamă, din senin, mitocanul frustrat, (rătăcit prin cotloanele întunecate ale politicii!) nu poate înțelege egalitatea ancestrală a omului decât prin
citește mai mult

Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări cu aripile frânte, crezusem că era o suferință ca toate altele, nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste sau din prea puțină, dimpotrivă, suferința te întărește, o pasăre însă nu se poate împăca ușor cu ideea că a pierdut cerul, când te-ai desprins fie și o singură clipă din îmbrățișarea
citește mai mult

N-am văzut niciodată cerul mai cătrănit ca astăzi s-a răstit de dimineață la norii negri de ploaie și le-a spus să plângă mărunt peste Pământ cu multă economie de lacrimi nu se mai putea cu planetele și cu stelele astea, atârnate de el, într-o zi o să pună vântul să le scuture, apoi va stinge el însuși toate luminile și
citește mai mult

în zori m-am trezit cu tot cerul albastru peste mine cu Soarele sprijinit de-o tâmplă, iar Luna de cealaltă, mă învăluiseră toate constelațiile despre care-mi povestise bunicul cu o seară-nainte, Carul Mare tras de cei doi boi speriați din cauza unui urs , Carul mic, un fel de grapă de nivelat, în jurul căreia se învârtea tot cerul, Ursele, Pleiadele
citește mai mult

Într-o lume a femeilor ar fi imposibil să trăiești… singura formă de guvernare ar fi dictatura, prima lege aprobată într-un parlament al femeilor ar fi castrarea fizică a bărbaților (vinovați pentru cele trei milenii de patriarhism!), abrogarea egalității dintre sexe – care sunt inegale de la natură! – și decretarea supremației sexului slab cu riscul de a rămâne blocați pe
citește mai mult

Cineva îmi spunea că viața mea depinde de astre, de constelațiile Sistemului nostru Solar, de trecerea Soarelui în traiectoria sa ecliptică peste cele douăsprezece câmpuri energetice al Cosmosului, denumite zodii, că ziua în care te naști se va afla sub influența unei planete din cele douăsprezece, corepondente unui an, care are la rându-i douăsprezece luni, și că această planetă în
citește mai mult

în sfânta limbă română să vă închinați cuvântului care se lasă de la sine rostit atât cât să nu rămâneți muți și neascultați în taina rugăciunii voastre Note –

5/5 (1) a-mbătrânit sărmana Mama, nici eu prea tânăr astăzi nu-s, iar Tata nu de mult s-a dus și-n urma sa… deschisă-i rana.   îmi întorc fața către cer și-l strig pe Cel de sus, pe nume, cu glas smerit de rugăciune, ne aibă-n paza Lui, să-i cer.   iar de m-oi auzi Tu, Doamne, din slava Ta de-acol’ de
citește mai mult

5/5 (1) să scrii despre răvășire i-a spus ea îl privea cu ochi de iubită între ei nu crescuseră buruienile nici găuri negre nu se căscaseră aerul feliat subțire între trupuri trăgea cu ochiul s-ar fi oprit să le amâne-mpreunarea nu știu de unde ai apărut m-am trezit cu tine pe acoperișul lumii parcă din palma mea te-ai fi topit
citește mai mult

5/5 (1) îmi place viața și nu mă dezic de nimic din tot ce-i omenesc. zeii mă știu pe de rost. sunt un “zelot” al eternului feminin. iubesc “cu de toate”. am “magazia” plină și nici strop de benzină să-mi dau foc mă aprind spontan la primul sfârc înfiorat ce-mi scânteie-n privine și ard până la cenușă. de unde mă
citește mai mult

5/5 (1) pe tatăl meu cel de curând pierdut l-am regăsit în plânsul mamei crescuseră bălăriile pe el nu i se mai vedea chipul și nici glasul nu i-l mai auzeam doar potopul din ochii mamei și cum creșteau bălăriile pe tata… Note –

4.8/5 (5) Varianta inițială în rutina zilei minuni şi lucruri imposibile nu cer împart fiecărei clipe o fărâmă din zâmbetul copilului ascuns de ochii lumii nu sunt naiv trecutul şi viitorul sunt o parte a vieţii gânduri şi amintiri uneori prea împovărătoare pentru o inimă de carne sunt doar moderator între inimă şi raţiune rog Divinul în mirosul cafelei înmiresmate
citește mai mult

– încotro? – nu știu! – cerșetorul de colo pe care-l văd, invariabil, de-o viață, scormonind zorii, își plimbă umbra slugarnică de cum răsare și apune Soarele, se hrănește cu resturi și măruntaie în putrefacție, însă merge hotărât înainte! – eu cred că se-nvârte într-un cerc! – dar nu renunță! – nu mai are la ce! – întotdeauna există ceva
citește mai mult

acrostíh sn :poezie în care literele inițiale ale fiecărui vers alcătuiesc un cuvânt (de obicei un nume de persoană) sau o propoziție. Gag, glumă, farsă, zi-i cum vrei Idila mea cu Gioco se-nfiripase-n vise Onoarea de-a fi permanent în preajma ei Cocea invidii printre aspiranți ca-n casa lui Ulise. Ocolul bravului aheu inițiat de zei Non-possumus-lui* de-a naviga în ape
citește mai mult

primul de sus în jos al doilea de jos în sus al treilea de sus în jos Ana privea cu ochii pierduți înainte, în larg Mima siguranță, dar înăuntru-i era un vulcan Imigranții se cățăraseră ca șobolanii pe punți și catarg Nan, zis și piticu`, lăsase cârma și se aruncase-n ocean. Sesterțiu plătit nu cuprindea și confortul postum Tst! strigară
citește mai mult

Visele mele? Un șir de imagini arzând la flacăra nevăzută a minții aliniate pe-aceeași sârmă de înaltă tesiune a gândului alb ca niște lebăde rătăcite printre urșii polari ai Nordului tot albi cu dinții încleștați în beregatele focilor milioane de luminițe clipesc precum stelele în cumpăna ochiului (înghețat într-o lacrimă!) în jurul meu doar întinderi de alb orbitor opac soția
citește mai mult

Voi fi de serviciu mâine ea însă va fi liberă mâncăm îngrămădiți între gânduri chelnerul pare să-și fi înghițit respirația cea de-a doua sticlă de vin emană un miros acru mă gândesc ce-o fi în capul ei: vă trebui să-i cumpere un cadou! o cutie de bomboane, de exemplu, o floare ceva care să nu bată la ochi fiindcă nu
citește mai mult

Adierea zefirului era ca foșnetul șoaptei cineva lăsase deschisă colivia cu păsări măiestre ale dimineții iar aceastea-și luaseră zborul într-un foșnet tumultos de aripi printre umbrele zorilor desprinse parcă de corpuri de inimi printre frunzele Maiestăți sale regale Magnolia cu tot albul năucitor al florilor și al parfumului ei printre strigătele zglobii ale copiilor în drum spre școală și printre
citește mai mult

mi-ar trebui o lume în care să nu existe anotimpuri în care să nu îmbătrnim să nu fim copii niciodată să nu avem dușmani sau prieteni Soarele să strălucească numai în mijlocul cerului nopțile să fie doar nopți florile să trăiască veșnic să nu existe decât un singur drum cu sens unic mi-ar trebui o casă cu aripi de lebădă
citește mai mult

5/5 (1) pielea creolă cu miros de alge accentul peltic din franceza cajun și dimineața magnoliei în oglinzi convexe tălpile nu ți se mai întorc prin cenușa străzii sângerând aprilie ne inundă cu ploile noastre subterane din new orleans Note –

3/5 (1) întinși pe burtă tăcuți ascultăm cum crește iarba o pasăre planează de câteva ore deasupra noastră strivită de cer nefiresc arareori am mai văzut atâta tristețe disimulată-ntr-un zbor cireșul sub care ne-nsingurăm tot mai mult unul de altul își cerne nepăsător florile veștede peste noi un fluture alb cu dungi negre ți se-așează pe umăr Doamne cât de
citește mai mult

Uneori mă gândesc la tine ca și când n-ai fi tu mă-nsingurez în tristețea aceasta perversă neverosimil te suprapun peste chipul aproape împăcat al mamei la biserică cu mâinile încrucișate pe piept trecând la cele veșnice dar imaginea ta rămâne constant neschimbată ca desenul de pe aripile unui fluture cele două imagini nu se amestecă între ele nu-și pierd strălucirea
citește mai mult

Știu că sunt foarte singur am lumea turnată într-un inel de aur la degetul mic din naștere când am fost foarte singur cum sunt și acum n-am nicio treabă cu răsăritul Soarelui cu mișcarea de rotație a Pământului cu lucrurile acestea din jur care se întâmplă sau nu nici măcar cu Maria turnată și ea într-un inel de aur la
citește mai mult

Adeseori rămân cu un pas în urma timpului încercând să-mi apropii sufletul de inimă de-a lungul vieții s-au adunat o mulțime de pași nefăcuți o mulțime de dealuri neurcate și necoborâte nu știu dacă voi reuși vreodată să mai ajung timpul să mai ies din mijlocul acestui ciclon denumit viață în care mă simt zdrobit ca-ntr-un blender oricum n-are nicio
citește mai mult

3/5 (2) S-au îmbrăcat aseară cireșii în mantiile lor albe păreau niște cavaleri templieri porniți într-o cruciadă a florilor ce poate fi mai frumos decât un milion de cireși înfloriți spintecând întunericul în căutarea stihiilor rătăcitoare ale iernii din castelul de gheață al Timpului de unde arcașii nopții își trimiteau uneori săgețile lor de gheață în inimile mugurilor și atunci
citește mai mult

eu sunt fiul lui tata cel ce-i plânge urma și i-a sărutat mâna când sufletul său nu mai era la el în numele lui a fost și așa va rămâne întru neuitare și veșnica sa pomenire dumnezeu să-l ierte Note –

Nu există nicio diferență între voi și stele oricât de lungi ar fi distanțele care vă despart și voi și stelele apăreți numai noaptea fragmentați întunericul în felii subțiri de lumină vă despletiți părul în oglinda concavă a cerului tremurați în ochii languroși ai apelor străluciți în nopțile lungi și încărunțite de ger în toate nuanțele cunoscute de galben de
citește mai mult

Așa cum viața nu e poezie, nici eu nu sunt un zarzăr înflorit de Paște, nici tu o coală albă, de hârtie, fără de care versuri nu s-ar naște. Nu am prin buzunare praf de stele și nici o lună galbenă și mare și nici nu știu să-ți desenez romanțe, nici să-ți întind Pământul la picioare, nu-ți leg la umeri
citește mai mult

5/5 (1)  nu ieșiți afară  vă puteți îmbolnăvi  de primăvară  sau chiar mai grav  de viață     Note –

3/5 (1) Albastru este cerul prin care te privește Dumnezeu Atotputernic și Omniscient. Albastre sunt apele care îți curg prin vene Și Dunărea pe suprafața căreia dansează lebedele. Galben este soarele care încălzește și oferă lumină Lanurilor tale de grâu din care facem făină și pâinea cea de toate zilele. Roșu este sângele vărsat de strămoșii noștri Care au luptat
citește mai mult

Fericiți să fim Alături de flora și fauna infinită Că Salvatorul lumii a înviat din morți. Fericiți să fim Că lumina Lui a îndepărtat întunericul din sufletele noastre. Fericiți să fim Că Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat Că există viață de după moarte. Note –

și-am scos ochiul vătămat care nu-l vedea și l-am văzut lumină din lumină se făcuse și gura mea îl mărturisea întru adevărul cel adevărat   cristos a înviat cristos a înviat cristos a înviat Note –

simți respirația cuiva străin împungându-ți coastele amintirile altuia scrutându-te amușinându-te nu e pregătit cuvintele le auzi din gura unei femei care pretinde că te-a născut însângerată năclăită cu transpirația și urletele altei femei picăturile unui sânge străin îți zdrelesc venele și inima ta pleacă o pasăre albă visând din aripi peste un deșert fără amintiri mai simți un pas al
citește mai mult

5/5 (2) (acrostih) Cerul tricolor absoarbe Esențe izvorâte din inimi reîntregite Neamul românesc respiră Tradiții înmiresmate a dor E sărbătoarea sângelui Născut în același grai Adormit în același cântec Răstignit pe aceeași cruce Umăr lângă umăr neclintit hotar Luminat de jarul istoriei Umbre străbune străjuiesc Numele înveșnicit în cetăți Iureșul timpului aprinde Rugă înaltă în spațiul matern Iubirea de țară
citește mai mult

”Eu, fiinţă vie, naturală, vie în viaţă, cu suflet, trup, carne, oase, nume propriu steusantis, om, privat. Îmi pun amprenta de la degetul mare de viu ale mâinilor stânga şi dreapta cu sângele meu de viu ca şi mărturie a ceea ce declar pe propria-mi răspundere.” Pământul acesta a fost lăsat moștenire primului om pe nume Adam după cum știi
citește mai mult

5/5 (1) am scris mereu despre îngeri am scris ei despre mine niciunul niciodată și-am zis păi bine măi îngerilor  îngeri îmi sunteți voi sau diavoli apoi mi s-a arătat că tot ceea ce scrisesem despre ei era de fapt despre mine și-am plâns cu pietre fiecare cuvânt scris l-am plâns Note –

3/5 (1) tremur în inima-mi înmugurită acum la sfârșit de Marte îmi simt tot mai alunecoase cărările gândului zăpada îmi îngheață frunzele zilelor degetele dimineții cu care amestec cuvintele acestea încremenite ca niște sloiuri cum de-am putut fi atât de imprudent mă întreb să mă las ispitit de stihiile iernii de cântecul îngeresc al fulgilor de nea și să mă
citește mai mult

odată ca niciodată m-am iubit c-o stea și-a rămas grea cu toate cuvintele mele dragele de ele sădite în pântecul ei de stea dragostea       Note –

hai, doamne, nu te zgârci, uite, ia de la mine și mai pune la tata, hai, că nu dai de la tine, doamne, fii și tu măcar o dată Om! Note –

adevărul meu, adevărul tău, adevărul lor, toate sunt adevăruri absolute, demonstrabile… (matematic), le aflăm pe măsură ce le înțelegem, trăim cu ele, murim cu ele, nu îndrăznim să privim mai departe, să le confruntăm cu matematica Cosmosului care operează cu alt fel de adevăruri, spunem despre Universul acesta că este infinit ca întindere, ca sfârșit, uităm însă să spunem că
citește mai mult

poezie e când mă uit la tine cum îți aprinzi țigara cum o strângi între buze când tragi adânc în piept  fumul din ea și ard până la filtru Note –

5/5 (1) ca un măr îngreunat de mirare înmugurește în tihnă poezia într-un decor fără margini seva împerecheată cu lutul fecund devine dor imposibil de îndepărtat un fel de sentință în alb care așteaptă mâna promisă mâna care să se rotească deasupra viselor stârnind acea plutire în care nu mai știi unde să te oprești Note –

pentru noi cei mai tineri cu aspirații la cer ar fi nevoie de un milion de iedere agățătoare de-un milion de mâini cățărătoare poate și de o fărâmă de absolut cât să ne acoperim sufletul la început sfinții apostoli erau oameni cățărați pe vrejuri însemna mult să te cațeri pe-un vrej să-ți faci casă de odihnă veșnică în cer din
citește mai mult

în lupta aceasta inegală cu timpul voi fi sigur strivit ca o muscă nu am decât o inimă de pierdut când vor călca peste mine picioarele grele ale morții îmi vor plesni oasele urletul de dinainte se va înfige în nori ca o suliță se va împrăștia în ploaie apoi se va întoarce în iarbă imaginați-vă miliarde de fire de
citește mai mult

e neplăcut să te trezeși într-o dimineață ca aceasta de sfârșit de Martie în alt pat lângă altă femeie pe care n-o cunoști să nu fii tu dar ea să-ți zică pe numele mic care nu-i al tău și să te simți ca o reproducere proastă un fals așa cum ți se pare și bancnota de o sută de lei
citește mai mult

5/5 (2) se mai aud pași târâți pe coridoare fără ieșire prin saloane viața pâlpâie în monitoare colorate și miroase acru tot ce a mai rămas viu e o instalație din care se scurge nemilos pe la colțuri memoria degetele schițează în aer un semn aș mai respira măcar o dată să-l pot pricepe dar mi-e teamă să nu se
citește mai mult

pentru mine nu mai există demult numărul natural unu nici nu mi-am dat seama când am ajuns un zero virgulă cinci întru-un șir descrescător al numerelor zecimale matematic un om împărțit în două face exact jumătate de om la care se adaugă o virgulă din punct de vedere statistic jumătățile se rotunjesc ori se adună nu se înmulțesc niciodată nu
citește mai mult

iarna se zvârcolește-n convulsii pe drumul de țară zăpada pe dealuri se prelinge pe lângă garduri ca o femeie ușoară vântul își schimbă cureaua de ghimpi din biciu-i de gheață cu una mai acătării din frunze de orhidee cusută cu ață ai putea zice că a venit primăvara îmi șoptește de-alături iubita mea Lăcrămioara doar ceasul neîntors de pe masă
citește mai mult

să te uiți contrariat la propria-ți mână și să nu vezi nimic asemănător cu o mână să umbli dezorientat pe străzi fără să știi ce cauți să faci dragoste fără să simți dragoste să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă să-ți revină în minte amintirile cele mai negre într-o ordine aproximativă fără nicio logică eliptic parcă aș coexista simultan
citește mai mult

de-o vreme nu fac decât să mă crucific să calc peste tăciunii încinși ai zilei să-mi blestem neîmpăcat ochii vinovați de răsăritul Soarelui de existența cerului (o iluzie optică confortabilă!) și iubirea… iubirea de oameni percepută ca o reacție nucleară între dorințe cu urmări apocaliptice pe care o mai găsim doar în stele ( Hiroșima pare o glumă! ) izotopul
citește mai mult

câteodată viața o ia razna o pisică negră îți taie calea ți se zbate ochiul stâng ( care anunță o primejdie! ) de unde o fi știind ochiul ce se va întâmpla înaintea minții ceva îmi șoptește că viitorul se află în noi că adesea trăim înaintea timpului cuantic Sfântul Augustin spunea despre lume că a fost făcută cu timp
citește mai mult

până la urmă nu este decât un cocktail dacă n-am să pot participa mă voi mulțumi cu o fotografie vor lipsi cele trei săruturi obișnuite pe față muu-muu-muu defilarea acelorași vieți mediocre și repetitive nelipsite de la asemenea evenimente mondene oameni care trec pe lângă tine fără să te observe parcă nici n-ai fi dă-o naibii de etichetă să mai
citește mai mult

aceeași brățară din aur îți atârnă de gleznă și azi în a zecea zi a lui Marte un cercel îți sclipește-n ureche ca o stea dintr-o galaxie îndepărtată desfaci în genunchi cutii cu vize extraterestre între două două orgasme nimic nou în Cosmos iubite aceleași clișee aceleași parfumuri Dior aceleași corsete aceleași jartiere déjà vu-uri ascunse în lucruri prea multe
citește mai mult

dintr-o masă amorfă se aleg zece capete reprezentative și se așează pe-un trup aceasta ar fi o antologie nu contează că vorbim despre capete diferite fractalii Dumnezeu iubește jocul de puzzle un fluture bate din aripi în Noua Guinee și stârnește o tornadă în Mexic ne-am obișnuit cu aceasta există un alogaritm matematic care ne ajută să fim antologici să
citește mai mult

în insula mea uitată de lume descopăr apăsarea supărătoare a lucrurilor dictatura lor oriunde aș întoarce privirea mă-ntâmpină un lucru o piatră un arbore un munte cărari neumblate de nimeni mult verde și simt că devin la rându-mi un lucru ceva fără inimă plutind în apele sulfuroase ale timpului abia dacă mai reușesc să mă-mprăștii dincolo de mine în gânduri
citește mai mult

auuu! auuu! auuu! strigau pietrele de care îmi juleam gleznele auuu! auuu! auuu! strigau merii cu spinările îndoite de vânt auu! auuu! auuu! strigau bufnițele cu ochi închiși în lumina tăioasă a dimineții auuu! auuu! auuu! strigau câinii loviți cu pietre pițigoii atinși de fulgere înăbușind auuu! auuu! auuu-ul! meu rușinat stânjenit țipați voi murmuram abia perceptibil eu îmi mai
citește mai mult

Impactul cu viața te-aruncă-napoi (faimoasa ecuație a lui Einstein E=mc² pare o glumă!) reculul acesta este ca o ieșire bizară din timp fizica bătrânului Kepler devine metafizică nu se mai potrivește cu nimic sufletul se sustrage oricărei mecanici corpul se amestecă inexorabil cu sufletul reculul nu e nici mișcare nici repaus a treia dimensiune nu există iar a nu fi
citește mai mult

Învolburări în fiecare dimineață ne trezim speriați învăluiți de o neliniște viscerală metafizică ne uităm îndelung în oglindă și ne-ntrebăm dacă mai suntem noi dacă nu ne-au invadat atlanții strămoșii ancestrali primitivii migratorii pitiți în noi cu toate instinctele lor caprofage care sunt și ale noastre și care răbufnesc adesea în noi estompând milenii de civilizație de umanitate dezvăluindu-ne adevărata
citește mai mult

în fiecare femeie se ascunde o cârtiță o mică doamnă Bovary subversivă un fel de văduvă neagră antropofagă o Naegleria fowleri care-ți mănâncă creierul pe ascuns îți săpa tuneluri prin inimă te înconjoară cu o dragoste sinistră în timp ce te devorează metodic dinăuntru celulei despre originea cuantică sau extraterestră a femeii n-avem nici azi știri de ultimă oră nu
citește mai mult

“ întorsul acasă nu ni-l poate lua nimeni” (Florin Călinescu) aceleași râuri de ie merg la inima celor care așază dor peste dor acasă peste acasă destine împerecheate cu lanțuri de scripete în care rana atârnă pâine în devenire în balans cu țara deposedată sfârcuri descuamate are străinătatea, laptele ei îi adoarme pe mulți cu zâmbet trist la vedere cum
citește mai mult

nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să omor timpul sunt un ucigaș în serie umblu prin cotloanele întunecoase ale prezentului prin toate anticariatele existenței și nu mă regăsesc niciunde ieri tăcuseră toate ceasurile mâncătoare de timp de afară se auzeau tramvaiele morții oprind în penultima stație a vieții avioanele cu reacție zgomotele familiare ale timpului care-mi demolau fără
citește mai mult

5/5 (1) de azi-dimineață am sentimentul stupid că nu mai încap în mine propriu meu corp mă strânge mă respinge nu-mi mai găsesc locul în spatele ochiului lângă inimă nicăieri sunt un organ inutil precum apendicele amigdala colecistul (o rămășiță a cozii!) uterul (necesar o dată în viață!) timusul splina sfârcurile la bărbați măseaua de minte care nu mai folosesc
citește mai mult

astăzi am să te dor un pic în piept cam cât un întâi martie încălzit la sânul tău   Note –

5/5 (2) chiar dacă ne-am despărți de umbre și-am rămâne doar oameni în grote privitori neutri platonici nu s-ar schimba nimic jumătate din lucruri sunt umbre Dumnezeu este și el o umbră viața noastră la fel n-am ieșit încă din peșteri să descifrăm cine stă de partea opusă a umbrei fiindcă nicio umbră nu-i singură în spatele nostru arde un
citește mai mult

Şoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu se întâlneşte Niciodată Cu noi înşine, Pustietate rece, Toamnă a sufletului, Dedublare a destinului, Vis interzis Îmi eşti tu mie, Trecut… Note –

îmi conduc viața ca pe un vehicul bag mereu în viteză la ieșirea din curbe scot din viteză înaintea curbelor (viața-i un drum cu multe curbe periculoase!) trebuie să schimbi întruna vitezele să frânezi să-ți arunci un ochi în oglinda retrovizoare altu-n parbriz mereu rămân lucruri în urmă înainte apar mereu alte lucruri totu-i fluid și dinamic nu se schimbă
citește mai mult

Mareea de la malul gândului mi-au rămas de la tine doar un șir de sunete moi ca niște vișine putrede nu mi te amintesc altfel decât ca o formă nedefinită ca pe un robot de bucătărie frământând aluatul pufos al cuvintelor în găocile ochilor mei împietriți nu-ți era prea clar ce era cu Spinoza ( lipsiseși de la cursul acesta!
citește mai mult

5/5 (1) pe cerul văduvit de păsări lumina poartă doliu trei pași înapoi frica îmi linge degetele ca un câine fără stăpân Note –

nu știu de ce cred că ziua de azi se va încheia prost că fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru nici n-am apucat să dau binețe femeii care-mi împrăștie noaptea și care mi strecoară în pat zorile am ochii goi uscați de lumină parcă aș fi pe pilot automat în mijlocul unui trafic antigravitațional mi-am lipit pe
citește mai mult

Depersonalizare m-am trezit încă o dată din moarte din somn noaptea e ca un fel de Golgotă la capătul zilei murim în fiecare noapte câte puțin ne tragem sufletele ostenite lângă inimi o zi întodeauna e prea mult chiar și pentru un suflet nu ne mai ajunge timpul pentru câte avem de făcut nu mai avem răgaz să fim tandri
citește mai mult

într-o zi te redescoperi în aceeași zvâcnire irațională… de pleoapă restrâns dramatic în timp comprimat redus la un cadru pe o peliculă fotosensibilă cu milioane de cadre un negativ care se autodevelopează în cea mai obscură cameră a minții a Eului despre care nu știu mare lucru dar care răbufnește adesea de unde nu te-aștepți din cel mai crunt întuneric
citește mai mult

toți suntem vinovați aprioric mai întâi în fața lui Dumnezeu fiindcă ne-am născut din fructul păcatului apoi în fața Codruței Kovesi Înaltei Curți nimic nu-i mai condamnabil decât faptul de-a fi toți mințim despre trecerea noastră prin viață dăm șpagă constituim grupuri infracționale cârtim ne batem copii nevestele cumpărăm experiență influență plagiem procreăm suntem indezirabili hoți încă neprinși… până la
citește mai mult

5/5 (1) Parcă a fost ieri debaraua noastră s-a umplut de tablouri înrămate a devenit un mic Louvre întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile să le pictăm pe câte-o bucată de pânză apoi să le expunem ca pe niște tablouri într-o expoziție a sufletului una câte una să ne fie mai ușor de ajuns în minte amintirile stau ca
citește mai mult

3/5 (3) Picuri de rouă Peste sufletul meu îngheţat, Raze de soare Atingând Trupu-mi ostenit, Dimineţi de rugăciune Binecuvântând soarta de rătăcitor, Clipe de iubire Alinând destinul de damnat. Un singur cuvânt, Magic, Care a schimbat Totul. Renaşterea (clipei). Pentru a înfrunta o viaţă Plină de suferinţă Şi un secol Al trădării şi al durerii Mi-ai fost dată tu, Creaţie…
citește mai mult

De departe aud târşându-şi bocancii Conştiinţa de sine: – Bună ziua, iubitule, îmi şopteşte din mine. Nu-i răspund, dar o simt cum mi se-mprăştie-n sânge vicleană cum îşi împleteşte picioarele după spatele meu ca o curtezană sau cum plânge. – Nici nu ştii, iubitule, de câte ori am vrut să te ucid! Nu-i răspund, dar privesc de pe margini cum
citește mai mult

rătăcesc cumva oblic nu mai există atracţie maşinile plutesc grave deasupra șoselelor copacii se-apleacă-ntr-o parte păpuşarii fac tumbe se încurcă în sfori clovnii se-neacă-n „alcooluri” toate sticlele-s strâmbe spargem seminţe-n dinţii înegriți de carii omorând timpul mâncăm cu mâna stângă ne aruncăm oasele însângerate spre nori ploaia cade aiurea pe-alături cineva din umbră se-amuză grotesc amestecul limbilor pare o glumă
citește mai mult

Începuse să plouă cu broaşte râioase dinspre apus ajunseseră broaştele până la genunchii femeilor ba în unele cazuri chiar şi mai sus     Ploua torenţial cu şerpi, cu şopârle şi câini ajunseseră lighioanele până la şoldurile femeilor ba în unele cazuri chiar şi dincolo de sâni     era o vreme hârşită cum nu mai fusese de la  potop
citește mai mult

4/5 (1) în această privire am simțit prezența duhului sunt și cum mă pogoram din mine adânc în trupul ei sfrunt până la inimă înălțându-mă     Note –

“…Pe Jean Fréron de un picior Un șarpe l-a mușcat ușor… Ce socotiți că s-a-ntâmplat? Tot șarpele-a crăpat!… ”   Voltaire   Mă puteţi arde pe rug, fiindcă nu am nevoie de corp, dă-l dracului! Mă puteţi înjura de mamă, fiindcă e moartă demult – nu mai sunt lacrimi… Mă puteţi umili cu viaţa, fiindcă nu m-a întrebat nimeni la
citește mai mult

m-am speriat cumplit în dimineaţa aceea spintecată de triluri şi bâzâit de albină când am deschis robinetul din baie şi a ţâşnit bolborosind dinăuntru-i un şuvoi de lumină   m-am spălat pe faţă cu scursura aceea lăptoasă care curgea în chiuvetă era rece de-mi lăcrimau ochii şi se lipea cu asprime de pleoape ca praful de cretă     femeia
citește mai mult

4/5 (1) A trăi înseamnă să introduci un ștecker în priză astăzi am fost programat să scriu o poezie de dragoste n-am mai scris până acum poezii de dragoste mașinile nu cunosc sentimentul acesta cuvântul suflet nu ne spune nimic pare o contradicție în termeni dicționarele nu fac decât să ne sporească confuzia legea a doua a lui Kirchhoff ne
citește mai mult

sufletul meu e ca un bazar insolit un loc zgomotos enigmatic pe fiecare tarabă scot la vânzare câte un vis beau ceai şi mă târgui mai las din preţ pentru cei care cumpără mulţi vin doar să-ntrebe să-ţi răscolească amintirile geambaşi insolenţi chilipirgii plătesc cu cardul ca să nu lase bacşiş unii cumpără la grămadă online (îți iau și sufletul!)
citește mai mult

Dumnezeu a murit ultimul breaking news sună lugbru ca un clopot dogit am rămas singuri analiştii îşi dau cu părerea „pe surse” concret nu se ştie nimic nu s-au facut declaraţii de presă celeste Papa se-adresează mulţimii c-un Urbi et Orbi invocând  pe Isus circulă zvonuri că Raiul s-a-nchis    că Iadul primeşte subvenţii                            că ISIS anunţă jihadul în cer
citește mai mult

lumina gâlgâia din Soare ca dintr-o rană deschisă umblam pe străzi ca miopii ultima stea se-nfundase în cer ca-ntr-o clisă iar viaţa scruta înainte orizontul cu ochii   cadavrul răspândea-n capela aceea un aer solemn părea că strânge viaţa cu dinţii treceam prin faţa-i cu chipuri de lemn şi făceam câte-o cruce pe ruinile minţii   afară lumina zilei se-mbrăcase-n
citește mai mult

5/5 (1)  câteodată Soarele nostru plânge ai putea crede că stropii de ploaie sunt lacrimi nu poți să nu te întrebi de ce ar plânge Soarele sau Dumnezeu nu poți de asemeni să găsești răspunsuri la întrebarea aceasta aici pe planeta Pământ singur loc în care trăiesc oameni în  Cosmos există și alte forme de viață care însă n-au inimi
citește mai mult

locuiesc între patru ziduri înaintea ferestrei se află un zid la colțul străzii altul lumea e plină de ziduri până la cer și chiar mai departe toată viața am escaladat o grămadă de ziduri crezând că așa e făcută lumea de la o vreme ți se pare firesc nu mai stai să despici firul în patru indiferența ta de exemplu
citește mai mult

scurm zăpada rece din mine cu amândouă mâinile și te caut înfrigurat printre frunzele galbene ale amintirii n-a mai rămas loc neumblat în jungla aceasta a sufletului toate frunzele însă sunt la fel de galbene și posomorâte mi-ar trebui încă o viață să ating fiecare frunză în parte cu vârful degetelor care te-ar recunoaște există o memorie miraculoasă a atingerii
citește mai mult

dimineața de azi îmi aburește fereastra cu vedere spre Soare îmi reduce lumea la o aglomerare de lucruri fără contur la o pictură naivă în tempera din care culorile se scurg se îmbrățișează frivol unele cu altele este o combinație ireală de alb și roșu ostilă ochiului conturul corpului tău se pierde în cromatica mistică a cearșafului care-ți acoperă lipsa
citește mai mult

uneori îmi reprezint lumea aceasta ca pe o eprubetă imensă din sticlă deasupra unei flăcări viața ca pe o substanță organică vâscoasă și dezagreabilă care trece prin toate stările de agregare ale materiei și se întoarce în materie faptul de a exista (așa cum ne place să credem fără să fim!) ca pe o glumă proastă a minții moartea denumită
citește mai mult

arborele meu genealogic n-are nici început nici sfârșit primul strămoș a murit la naștere eu ultimul nu am urmași izvoarele nescrise ale vremii vorbesc despre un străbun după tată descălecat  dintr-o amiba Naegleria fowleri mâncătoare de creiere pe crengile arborelui meu descopăr de fiecare dată câte o păsăre Colibri vânturând timpul dar nu-mi găsesc numele în nicio cronică în nicio
citește mai mult

 într-o lume tăcută a obiectelor a cuvintelor a florilor Maria întruchipează excepția ieșirea lucrului din abstract din imobilismul acela dramatic al formei denumită lebădă uneori după aspectul aerodinamic al corpului și aripi Maria este o formă mișcătoare pe roți la fel de însuflețită ca o femeie oamenii de știință au descoperit forme de viață în piatră Eeistein în cuantica gândului
citește mai mult

În seara asta vreau să împart singurătatea cu tine, e vară s-au copt pepenii, singurătatea s-a copt şi ea , curge zeama cleioasă printre degetele mele, pot da fiecăruia câte o felie să guste şi să se strâmbe ca atunci când iau sirop de tuse copiii bolnavi, licoarea asta vindecă trupul, sunt vieşi nimeni nu crede acest lucru. mă uit
citește mai mult

 incizia ochiului tău e asemeni diamantului din mâna bătrânului tăietor de geamuri necruțătoare lasă în sticlă o dâră albă ca un țipăt speriat de pasăre dacă ai apăsa pe capete m-aș desface în două precum un sâmbure în două jumătăți imperfecte și inegale cu sufletul înspăimântat într-o parte cu mintea răvășită fâlfâind din aripi în partea cealaltă și n-aș mai
citește mai mult

consistența iertării ca un diamant sclipește în adâncimea ochilor nu se știe când dar cineva picură rouă peste rugăminți și alungă insomniile în pustietate sufletul se limpezește ca un somn de prunci inima este o pasăre întoarsă discret în cuiburi orfane Note –

vecinul de la parter n-a mai ieșit astăzi să dea zăpada din fața blocului lăsând dimineața sufocată printre troiene madame Bovary nu-și mai plimbă dogul german pe sub salcâmii înfloriți în mijlocul iernii îmi lipsește hârșiitul lopeții de lemn în omăt cântatul cocoșilor al șaselea simț imi impută tăcerea nefirescă a câinelui imprecațiile neconvingătoare ale femeii sirena stridentă a ultimului
citește mai mult

Iubeam nespus, iubeam frumos, Dar nu știam cum să ți-o spun. M-a ajutat, cu vers duios, Un Eminescu, drag străbun…   Tu nu-l știai, ți l-am adus Din file vechi și prăfuite Pe piedestalul lui m-ai pus: – O, ce frumos le-ai scris, iubite!   – Nu eu le-am scris… Doar le-am ales Să-ți spună despre-a mea iubire! – M-ai
citește mai mult

chipul ei blajin îmi vine în minte din negurile inefabile ale copilăriei și acum mi-o reprezint ca pe-o sfântă de pe icoană în mintea mea de copil credeam că sfinții erau și ei un fel de bunici împietriți în dragoste fără să înțeleg cum bunica îmi umpluse camera cu icoane și candele să mă ferească de Duhul cel rău dar
citește mai mult

Moartea-i la fel și pentru oameni și pentru păsări nu poți să treci pe lângă o pasăre moartă indiferent și să nu-ți  ocolești rușinat sufletul dacă am bănui câtă durere se ascunde în moartea unui pui de vrabie am lăsa cel puțin o lacrimă-n urmă un semn că ne pasă vărsăm milioane de lacrimi pentru lucruri mai simple și n-avem
citește mai mult

alunec pe nisipuri mișcătoare visându-mă un satelit nu-mi spuneți că dragostea ucide recunosc murmurul acestui infarct  chiar și mirosul de la capul patului preventiv mi-am cusut o inimă de cârpă dar până și păpușarii sunt veritabili impostori Note –

gândul de a te strâge în brațe mă sperie ești atât de firavă încât te-aș putea strivi între două degete ca pe o cupă de șampanie te asemeni cu misterioasa Diphylleia grayi dacă s-ar întâmpla să ploaie acum m-aș uita prin tine ca printr-o fereastră deschisă imaginează-ți să vezi o inimă zbătându-se înăuntru unui strop de cleștar șuvoiul de sânge
citește mai mult

mi-e imposibil să înțeleg de ce zilele trebuie să înceapă în zori nu întotdeauna se-ntâmplă să dai binețe zilei cu Soarele uneori te trezești confuz în mijlocul nopții dintr-un vis urât cu păianjeni aprinzi lumina te strecori tiptil printre aceleași lucruri tăcute ca nu cumva să nu le tulburi monotonia printre uși uitate deschise spre baie observ în oglindă că
citește mai mult

ultima imagine care mi-a rămas întipărită pe retină este cea a unui cer desenat cu cretă pe-o tablă neagră a unei securi de luptă pe care se așează un fluture sfidând toate principiile fizicii legea gravitației a cauzei și efectului și a unei umbre fără identitate care mă acoperă insinuându-se între mine și restul Universului încă nu înțeleg ce caut
citește mai mult

dacă n-ai fi fost tu ar fi fost altcineva nu-ți fă iluzii în blocul acesta cu zece etaje și mansardă ( de unde am să mă arunc în cap într-o zi!) trăiesc zeci de femei singure, cele mai multe sunt vii clipesc din ochi ca păpușile Barbie, au fețe și expresii asemănătoare, deschid foarte repede ușile când suni „bonjour, mademoiselle,
citește mai mult

i-am zis Cris de cum am văzut-o aș fi putut să-i spun altfel dar mie mi-a plăcut numele acesta de alint ca o respirație dumnezeiască de înger simțeam otrava dulce a dragostei invadându-mi liniștea dimineții cu milioane de fluturi eram doar eu și Soarele unul mai îndrăgostit decât celălalt tocmai ne dezbrăcasem de straiele îndoliate ale nopții așteptând să te
citește mai mult

ieșea de undeva din mlaștina nopții odată cu apariția cavaleriei strălucitoare  a zorilor de fiecare dată venea din altă direcție și se așeza la același colț de stradă lângă același câine flămând și bolnav care nu mai avea putere să latre „Miluiți un biet poet cerșetor cu un strop de lumină!” se tânguia el în numele său și al câinelui
citește mai mult

n-am niciun chef să mă întorc acasă nici nu mai știu dacă este casa mea de când mi-ai aruncat cu pietre în ferestrele sufletului vin tot mai rar nu m-am risipit niciodată în atâta albastru de cer printre atâtea păsări nocturne și pereți translucizi penetrați doar de liniște într-atât încât să mă pierd de mine însumi s-a întâmplat acum mereu
citește mai mult

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi, despărţiţi, amândoi, suntem unul, – o suprafaţă întinsă şi netedă – matematica n-are nici o treabă cu noi, o inimă şi cu o inimă fac o lebădă… braţele noastre sunt o ramură care arde, trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi, ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde apoi împărţim fericirea la doi. unul şi cu
citește mai mult

curând vom închide sarea în sticle bine sigilate iar plânsul va fi înghețat la umbra memoriei în loc de inimă va crește amintirea unei atingeri trăite prin subsoluri ocupate ilegal si vom pipăi oglinzile cu degetele amputate  strigându-ne amnezic într-un ultim delir o formă fără foșnet cam atât despre om Note –

5/5 (1) poate că vei înțelege într-o zi așa îmi răspundeai când te întrebam unde se duc urmele din zăpadă dar iernile sunt vitrege și nu știu de ce oamenii rup lumina zilei în fâșii  ascunzându-le cu grijă sub pernă când tot ce ne rămâne la sfârșit este doar o durere prin care sângerăm desprinderi aș vrea să fii aici
citește mai mult

5/5 (1) mă întrebi cum mi-a fost săptămâna mai lungă de șapte zile ori două bătăi de inimă plus o obsesie – să-ți fiu toamnă foșnind sub pași… îmi răspunzi că nu crezi în toamnă știu și nici în înserare nu crezi e o altă minciună a Soarelui un joc de-a v-ați ascunselea unde răsăritul este zâmbetul unui prunc cu
citește mai mult

5/5 (1) vin sărbătorile mamă descântă-mi de dor lângă bradul împodobit lacrimile par stele căzătoare acasă plânsul e doar pentru oamenii mari vin sărbătorile mamă descântă-mi de dor Note –

4/5 (1) cuvintelor mele le crescuseră picioare care alergau după tine în mâini… Note –

4/5 (2) într-o lume cu semnal slab în toate rețelele se mai găsește câte-o utopie din care faci descântec de vreme bună prin beznă cuvintele șchioapătă  însă continui să vorbești despre frumos și bine cu zâmbetul în vârful degetelor trecute prin inimă adesea te orientezi după întinderea umbrei deși întoarcerea la punctul zero este relativ imposibilă dar nu te oprești
citește mai mult

cum aş vrea să-ţi ating chipul să-ţi sărut fruntea gânditoare să mă uit cu smerenie în ochii tăi să joc darabana cu degetele pe spatele tău să-ţi simt sânii strâns lipiţi de pieptul meu să mângâi partea interioară şi catifelată a coapselor tale şi să-ţi miros porii respirând în pielea mea cum aş mai vrea să te alint şi apoi
citește mai mult

5/5 (2) azi-noapte ca prin vis mi s-a părut c-aud țipătul unei salvări și cum se sparge liniștea în mii de cioburi crestând adânc în carne întunericul   ți se pare (mi-am spus) liniștindu-mi teama dimineată când m-am trezit cineva mi-l furase în somn pe tata   mai târziu umbla prin curte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și
citește mai mult

5/5 (2) în vâltoarea căutării de sine am adormit desculță la marginea unei metafore semăna cu fereastra unde un copil încă așteaptă să-i mângâie cineva genunchii loviți la tobogan poate era vorba de-o simplă îmbrățișare și nu neapărat de-un tratat de filosofie despre târziul dintr-o iubire nici n-am observat că înainte să mă trezesc în adâncimea unui rid se înecase
citește mai mult

5/5 (1) iubite se pierde semnalul sunt norii şi ploaia aproape de noi sub mulţimea de mâini terminate cu taste se frâng reţelele ning transfuzate sub piele picături virtuale bat tactul ferestrelor oarbe privirile reci suspectate de fine atingeri au blocat curcubeul între patru pereţi ajută-mă tu să ies din sistem cu un ceai aburind ia-ţi portţigaretul fularul fixează şi
citește mai mult

5/5 (1) În candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârşitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară şi albul cenuşii din vipii glisând printre semne de tuş vrăjit caligraf este ochiul în bucla mătăsii cuvintele ghem îmi şoptesc doar să fiu desprinderi de verde în sâmburi striviţi sub carâmb absorb în spirală aritmic ecoul când
citește mai mult

Eram copil în curtea bunicilor, tu erai ascuns la vecini şi mă priveai în fiecare dimineaţă. Teiul din faţa porţii ne ispitea într-o poveste, începea în tâmpla ta şi împrăştia amintiri când număram clipele. De m-aş trezi cât mai sunt tânără să mă întorc acasă… Tu ai uitat de mult, eu mai caut semne pe arbori şi chipuri. Teiul povesteşte
citește mai mult

întârzierile prelungite şi scârţâitul rotund modifică plecările din gară în gară e doar o trecere printr-un joc de ţintar sperând să nu existe al treilea punct pe aceeaşi linie undeva între două trenuri se vorbeşte despre setea de aer un colecţionar îşi potriveşte ceasul mecanic Note –

5/5 (3) dă-mi te rog timpul mai încet deja e toamnă iar mie mi-a rămas inima în urmă Note –

3/5 (1)   Dacă trupul ți-a fost cu nesaț mângâiat De acel care-apoi te-a iubit și uitat Dacă arzi și acum amintindu-ți de el De suspini  și tresari azi, mereu și la fel   Dacă ochii-ți privesc către zare cătând Aripi  slobode-n zări sau vânare de vânt Dacă-ncet îți ridici capul leneș spre cer Și te cerți cu himere și
citește mai mult

4.33/5 (3) alerg fără sens întrecându-mi gândul   nu-mi spune că oraşul e pustiu mai bine odihneşte-mi fruntea   ştii mi-e toamnă şi dor de palmele tale calde   ştii din mine n-au plecat toate păsările   ştii Note –

4/5 (2) despre ochii obosiți care încurcă nuanţele și stângăcia evadării din obișnuit despre astea vorbeam în balonul galben cu vedere la mare ne plăcea beethoven era pretextul sărutului nostru furat lungindu-l să ne-ajungă din urmă se-abureau geamurile de râs desenam fără pic de talent în joacă inimi în inimi ca un protest împotriva depărtării nu ne păsa de întuneric
citește mai mult

5/5 (4) bătrânul cânta la pian într-o lacrimă agățată de coada ochiului meu cânta fără să îi pese de viața trăită cândva lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada plămânii degetele bătrânului alergau pe clapele albe, gri și negre ce pian ciudat dar parcă se înserează atât mi-am spus și lacrima căzu alunecând pe obrazul drept ultima notă mă
citește mai mult

4.33/5 (3) eşti una dintre rarele făpturi de aer care nu trece de tot prin mine rămâne la fiecare întâlnire pe buze sau pe cărările din palme puţin din tine   nu destul pentru o respiraţie dar îndeajuns pentru un abur care să convingă o oglindă că încă sunt în viaţă   Note –

2.5/5 (2) după o bună vreme acoperi urmele cuielor din perete cu vopsea albă casa care nu a fost niciodată “acasă” înfiază liniştea internată  la spitalul de alienați tragi aer în piept cât să poți dezlipi din tavan stelele ruginite deschizi sertarul cauți ultima scrisoare nescrisă şi găseşti diclofenacul prescris cândva pentru liniştea nopţilor moarte când doar durerea de oase
citește mai mult

5/5 (1) De unde ai venit, din ce lagună a înzoririi somnoroase, din ce coastă de lichid amar turnat în recele pahar; crochiu din tușe neglijente, pieziș, neclar, aruncat de soarele murdar… Tu, venind ca o pădure strigând verde, strigând arămiu, apă aspră și netulbure pe care putesc apăsat și rar, un zmeu ridicat de pești scalari ce apropie cerul de hârtie
citește mai mult

3.5/5 (2) păream vindecată deşi târam după mine un sac plin cu cioburi vechi o pasiune ciudată pentru marginile acute mă priveam în ele ca-ntr-o oglindă vorbind frumos despre viaţă trecea repede şi mereu era ultima ţigară de parcă viitorul ar fi fost viitor cum reuşesc oamenii nemângâiaţi să adoarmă în somnul lor câte vise grele se sinucid când va
citește mai mult

3/5 (2)     Răsfoim împreună atlasul în căutarea celui mai frumos loc de pe pământ visăm cu ochii deschiși înroșind un oraș printre dune în bagajul cu haine ușoare mai punem o carte un ghid în franceză și o hartă cu vechi minarete la fel însemnate cu roșu, repetăm în berberă salut, mulțumesc, pâine, apă trecem medine pe jos
citește mai mult

3/5 (1) ea mătura fluturii de peste zi, frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi. ea îi mătura morți, îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri, galbeni, turcoaz și portocalii – acopereau aleile transparente de sticlă, care vibrau în vântul de înserare. eu, pe banca din oase ceruite, îi urmăresc unduirea corpului sub rochia, voalul de fantezie cu motive de fluturi vii. la fiecare
citește mai mult

mimetismul fad al frunzei recompune grafica anotimpului într-un oraş fără ore exacte realitatea striveşte sensuri lumina furişându-se printre crăpături cade perpendicular doar pe distanţele raportate la doi conversaţiile despre vis nu modifică genetica moartea rămâne o simplă noţiune chiar şi-n ultima zi de viaţă aşteptăm în continuare poate se va face septembrie într-o zi pe toate străzile astea fără nicio
citește mai mult

5/5 (1) în general frustrările nu definesc standarde perfectibile sunt simple adaptări urbane pentru interese personale pe termen scurt renegarea manipulării poate avea efecte remarcabile uneori benefice doar dacă drumurile nu se suprapun la un moment dat excepțiile chiar nu există poate doar la nivel formal iar nominalizările pentru judecățile de valoare sunt informații pur subiective Note –

când am început să facem dragoste au vrut să ne dea afară de la hotel luminile s-au aprins în camerele ocupate neocupate un recepționer nedormit și un bucătar bătrân au ajuns în fața ușii noastre 7 (după doi suedezi în luna de miere și o madam franțuzoaică cu un pudel virgin) obscenitate indecență exhibiționism și nesimțire erau cuvintele lătrate pe
citește mai mult

5/5 (2) câteva cuvinte într-o carte bagajul meu de mână pe un drum fără întoarcere gânduri albe definiţia întregului “flori pentru algernon” şi nordul tulburatoare iluzie cu toate morţile târâş viaţa merge înainte asta e tot ce se-ntâmplă cu adevărat Note –

aproape că uitasem să trag jaluzelele trecând pe lângă magazinul fără ferestre unde se auzeau caii nechezând şi m-am speriat n-am deloc noroc la pariuri florăreasa vorbea ceva despre facerea lumii sau apocalipsă cine mai ştie nu se poate ghici într-o palmă cu linii intersectate într-o geometrie abstractă se înserase iar oamenii se îmbrăţişau pe furiş mă grăbeam spre casă
citește mai mult

E iunie, plouă cu spume, Cad fulgere, tună în draci, Nimicul înoată-n cutume,  Iar tu reînveți cum să taci. Alergi printre mii de cuvinte Rostite în gând, fără rost Și taci și tăcerea te-nghite Hulpav, ca-n sfârșitul de post. Doar ochii se-nfig în perete, La tâmplă se sparge un val, În tine se-neacă secrete, La fel ca țiganul, la mal.
citește mai mult

când a stat ceasul am început să scriem timp la trecut vorbeam în şoaptă despre fatalitatea destinului şi încuiam uşile pe dinăuntru seara desenam între noi o fereastră deschisă asta ne mai liniştea puţin într-o zi ne-am trezit prea departe unul de celălalt iar propriile tăceri nu ne-au mai recunoscut atunci am închiriat costume de scafandri şi-am traversat apele noastre
citește mai mult

îmi tremurau mâinile căutându-te într-un ochi străin aşa am învăţat mersul pe vârfuri  să nu trezesc şi alte nelinişti în mine la fereastra oraşului aranjai planetele retrograd fără să ştii că de cealaltă parte te aşteptau după-amieze norocoase pe albul pielii mele atingerea ta descătuşa zborul cel mai înalt din câte au existat vreodată Note –

lumea dispăruse am făcut din asta cea mai sigură prognoză meteo şi-am plecat spre nord să studiez tulburarea bipolară lăcusta şchioapă din trusa de urgenţă îmi preda lecţii despre niciodată dar îmi rămânea mereu un picior în urmă se înnoptase uitasem să dau ceasul înapoi şi n-am ştiut ce să-i cer întunericului nu mai aveam umbră Note –

5/5 (1) scuturate de vânt petalele trandafirului – suvenir de vară Note –

3/5 (1)   în toiul războiului tata era îndrăgostit, avea uniforma ruptă și inima-n gât. ochii femeii cu părul lung i-au fost biserică. acolo dumnezeu învăța armele să cânte ca o rugăciune rostită în noroiul tranșeelor. când i-a sărutat pleoapele a murit pentru prima dată, apoi a fost mai uşor. grijania ei de viaţă! spuse şi a tăiat nucul din
citește mai mult

Mi-e dor de clipele petrecute împreună, De vorbele tale care îmi alină suferinţa, Mă îmbărbătează în momentele grele Şi îmi aduc zâmbetul pe buze Când tristeţea se crede victorioasă.   Mi-e dor de prezenţa ta Care îmi înveseleşte ziua. Lipsa ta este ca un gol în interior Şi o rană în exterior.   Unde eşti? Te rog să te întorci
citește mai mult

4.33/5 (3) nu pot fi Dumnezeu nu am singurătatea lui muțenia și orbirea lui   iubirea nu poate să iubească cuvântul nu poate să vorbească lumina nu poate să vadă   nu pot fi Dumnezeu eu iubesc vorbesc și văd Note –

5/5 (1) 1 sunt omul  de la marginea lumii care  îți trimite scrisori clasice baroce cu scris de călugăr în sejur la Marea Moartă îți scriu versuri albe pe plicuri negre cu timbru înflorat mirosind a ploaie veștedă îți scriu despre zâmbetul unei Mona Lisa descoperită de beduini într-o cameră funerară din Valea Regilor sau despre inscripții găsite pe aripa unei libelule fosilizate în chihlimbar dar
citește mai mult

vacanță de vară- în căușul palmei apune soarele Note –

Te-aș spânzura în fiecare zi c-o algă, legată sub un pod de flori de liliac, Apoi te-aș îneca metodic, fără grabă, în lapte, ciocolată caldă și coniac. Te-aș fezanda, pe urmă, două zile, cu dafin, curry, cimbru, rozmarin, Te-aș afuma cu fum din lemn de paltin și la sfârșit te-aș și stropi cu vin.   Te-aș întreba, timid, de fiecare
citește mai mult

4/5 (1) …perfecțiunea îmbracă roluri atipice într-un vacarm surprinzător de reguli impuse paradoxal și imperfecțiunea are loc pe scenă (asta numai în cazul în care  regizorul de Oscar o îngăduie) fără o notificare prealabilă manipulările cromatice au iz de periferie…   Note –

3.5/5 (2) undeva înspre dimineaţă când disperarea îmi invadează năpraznic conştiinţa lăsându-mă dezarticulat încep, împotriva voinţei mele să dau târcoale morţii   mâinile încep să-mi tremure ca unui drogat îmi pierd controlul asupra corpului şi fumez în neştire îngrozit în aşteptare…   în timp ce mă uit cum întreg universul se prăbuşeşte violent în jurul meu cu o furie şi
citește mai mult

4/5 (2) ..există soluții pentru priorități (dacă ziua de azi ar însemna ceva) așa cum există cuvinte cheie pentru absurd (absurd e un fel de concept conștient acceptat) știu că mi-ai recomandat continuitate pentru orice tip de liniște dar fără clișeu parcă ar fi fost altceva poate o poveste atipică așa că voi continua să alerg după sintagme incolore poate
citește mai mult

  Rătăcesc prin oraşul răstignit pe betoane, pe străzile  încinse ca un grătar unde visele  se coc îngrămădite pe o coastă de singurătate ruptă dintr-un adam mahmur. Note –

4/5 (2) Sub fantasme înflorite într-un falnic univers, Am țesut, din nestemate, o atavică Lactee, Cu apusuri erodate de un astru nou, imers – Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.   Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni, Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file, Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni, Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.   (Când
citește mai mult

5/5 (1) Cai albi sau negri, sau sălbatici ai viselor mele, nechează liberi plutind lin, printre stele. Din copite scapără, caii dorului năvalnic, atraşi de potecile neştiute ale muntelui falnic. Scuturând coamele sure se avăntă prin văi, în galop fără oprire să îi întâlnească pe ai tăi. Fugind fără şei, copite le sar printre pietre ascuţite, prăpăstii ocolesc şi ciute
citește mai mult

4/5 (2) Cu câte stoluri mă îmbraci spre seară? Și câte drumuri ni se scurg sub pași? A câtă oară măștile le lași, Să cadă obosite bunăoară, Mânjite, de mult praf și de furtună, De întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună?
citește mai mult

3.5/5 (2) uite coala asta de hârtie e pământul dat de Dumnezeu să zidesc o biserică tu ești o Ană zidită între cuvinte să prindă cheag Poezia ca o fântână în care ne plătim visele Note –

3/5 (1) lună plină- dau cu ghiocul ursitoarele Note –

5/5 (2) …oamenii sunt frumoși în general de fapt nu există excepții singura problemă e așezarea în pagină sau modalitate de evaluare (metodele tradiționale sunt încă acceptate) nici gâștele care aveau roluri destul de importante nu mai salvează aparențele (istoria se repetă cu ținte strategice nu comerciale) o posibilă asociere cu realitatea e un joc de rol sau nu alegerea
citește mai mult

4.5/5 (2) condamnat pe termen limitat de a trăi fără nimic sfânt în mine mă revolt câteodată și port bătălii îndelungi dar întotdeauna lipsite de succes cu verbul a fi   îndărătnicia de a trăi cred că mi se trage de mult timp când am observat prima oară că sunt:   lumea se golise atunci de orice substanță timpul încetase
citește mai mult

3/5 (3) iau lecţii de zbor, mă întâlnesc cu un vultur, discret se pregăteşte, îşi întinde aripile, are mii de ore la bord, se înalţă uşor, deasupra noastră ca un planor. Plutesc la mine în gând!   Note –

4.33/5 (3) Singurătatea curge ca un fluviu, duce cu el bucăţi desprinse din inima mea.   În zori salvamarii au  descoperit departe de ţărm un colţ din tăcerea noastră. Note –

4/5 (2) Îmi vine tot ce n-a venit când trebuia să fi trăit, îmi vine-așa, nitam-nisam, cum cade frunza de pe ram, să mă fumez fără nesaț și să m-alint ca cioara-n laț. Îmi vine-așa, ca o perdea din tul, brocart ori catifea cu falduri rare, dar adânci, îmi vine-așa să-mi dau un brânci, să cad de sus, să mă
citește mai mult

4/5 (3) privindu-te mi s-au înfiorat cuvintele pe buze şi-am tăcut Note –

O copilă inocentă Pe atât de confuză Peste noapte a aflat Că o zeiță a devenit.   Din cale-afară curioasă La prieteni s-a dus Ajutorul să le ceară.   Cum prietenia La nevoie se cunoaște Ei de-ndată au acceptat.   Multe lucruri au încercat, Obiecte ea a levitat, Vrăji a aruncat, Cu natura a vorbit, Oameni a vindecat.   Poseidon
citește mai mult

Animalul cu solzi de pește Îşi hipnotizează prada inocentă. Cu privirea lui demonică Pătrunde adânc în sufletul ei. O sfâșie cu colții lui, Îşi înfige ghearele ascuţite în cartea ei, Uneori se hrănește cu lichidul roșu Alteori… te înghite cu totul.   Idolul său cu coarne Și trident L-a învățat multe.   Acum este îmbrăcat la costum, Are servietă și
citește mai mult

Sus pe muntele înalt Prin pădurea de brazi falnici Se plimbă un tânăr lup.   Blana-i pufoasă ca lâna El solid și tare ca piatra. Labele de ghepard Îl poartă peste tot.   Ochii lui ca doi aștrii Pe cerul alb, negru sau cenușiu Privesc încolo și încoace, Cu urechile ciulite De radar Este atent la orice mișcare.   Rezistă
citește mai mult

Trezeşte-te din starea de letargie Şi bea puţină energie. Du-te la atelier Şi termină ce ai început.   Trezeşte-te din întuneric Şi du-te la un preot. Care îşi pune harul în aplicare, Alungă răul din interiorul obscur Şi îţi luminează sufletul.   Trezeşte-te din disforie Căci nenorocirile te ofilesc. Trezeşte-te din hipnoză Şi deschide ochii. Experienţa îţi este ghid De
citește mai mult

Un tenor înzestrat Gri ca norii de ploaie Peste care curge șiroaie În timpul furtunilor de vară.   Cablul este scena lui Felinarele sunt reflectoare, Dar nu se compară Cu acel reflector ceresc Din zilele de primăvară.   Uneori stă în poziția de soldat la datorie. Alteori vezi o corabie pe fir. Își așează entuziasmat gulerul Elegant și negru. Își
citește mai mult

Roșie ca racul Echivalentă cu acul. Soră cu durerea Care nu rezistă pururea. Vulcanul activ Niciodată fictiv. Risipa de timp și energie Dușmanul rațiunii. Iute ca fulgerul Se apropie ca un uragan Mai rău decât un urangutan. Note –

5/5 (1) totul a început pe ritmul îndrăcit al baladei ”hurricane” a indiferentului premiat nobel în literatură pe anul trecut   intram în a patra zi de băut fără oprire – nu cred că aveam vreun motiv întemeiat pentru asta aproape niciodată nu am avut vreunul ca să mă îmbăt pur și simplu nu am nimic altceva mai bun de
citește mai mult

Undeva prin savana africană Hoinărea un tânăr leu Voinic cu coama-i ca o coroană. Oricât de puternic era, el tot trist era. Căci primăvara a sosit, Iar jumătatea și-o căuta. Multe leoaice a întâlnit Dar niciuna nu îi era pe plac Așadar a renunțat.   S-a oprit lângă lac Să îşi potolească setea. În apa cristalină el s-a uitat Și
citește mai mult

Totul începe cu o sămânță Din care vlăstarul crește Lumea o zărește, Nerăbdător este să o descopere.   “Ce este iubirea?” s-a întrebat el. Cerul s-a deschis Soarele în brațe l-a curpins. Pe raza-i multicoloră Pegasus a coborât. Politicos s-a oferit Într-o călătorie să îl ducă.   De-a lungul drumului El a întâlnit Figuri vestite Ale sentimentului dorit: Iosif și
citește mai mult

Când iubești, Sufletul se deschide Ochii sunt ca două stele Care strălucesc pe cerul senin Învăluit în pătura nocturnă.   Aripi ai căpătat Zborul ți-ai luat. Spre tărâmul viselor Tu ai pornit.   Zeul Soare te mângâie Cu razele lui blânde. Florile te încântă Cu al lor parfum.   Trilul păsărilor Devine simfonie. Inima îți bate ca o tobă Te
citește mai mult

La un bal de primăvară Doi tineri s-au întâlnit, Ea o zână cu aripi de fluture El un cavaler în armură.   Orchestra a început să cânte, Iar ei pe portativ dansau Lăsânduse purtați de ritmul armonios Al zeiței muzică.   Cu o singură privire, O îmbrățișare caldă, Câteva vorbe dulci Cei doi au zâmbit Iubirea în suflet li s-a
citește mai mult

3/5 (1) Tu, pasăre paradisiacă Îți faci apariția de când ne deschidem ochii. Boboci fiind în brațele tale Durerea ne-o alini, Siguranța ne-o instalezi, Liniștea sufletelor noastre. Lăstari fiind, tu ne întâmpini la intrare Cu ale tale aripi întinse. Fluturii din stomac încep să zburde în prezența ta. Ne dai aripi să zburăm, Delicii pentru a ne încărca bateriile, Peisaje
citește mai mult

Numele nu vi-l pot spune, Dar vă voi spune ce detest: Îi detest privirea. Îi detest comportamentul. Nu gândește nici cât o găină. Îi detest personalitatea. E ca o groapă de gunoi. Dacă ar fi să-i cumpăr un bilet și să-i aleg destinația În infern l-aș trimite. Note –

De la prima zi din viață El este în tine și este diferit în fiecare dintre noi. Se dezvoltă pe parcursul vieții Și este sensibil la traume. Simțul și instinctul sunt primul pas, în timp ce memoria și logica sunt pasul doi. Apoi imaginația cu a ei fantasme Ne introduce în paradisul mult visat. Mediul prielnic și neprielnic îl afectează
citește mai mult

4.5/5 (2) rătăcit la o o cafenea în zona cea mai aglomerată a marelui oraș într-o zi din mijlocul săptămânii – mă uit curios la umbrele oamenilor și mașinilor cum aleargă, grăbite spre o iluzie   în această dimineață plină de fantome îndârjite care fac slalom pe lîngă masa mea mă simt tentat să chicotesc amuzat și să contemplu pe
citește mai mult

5/5 (2) E ziua ta, femeie. Cum? A trecut, deja? Nu mă certa prea tare că am uitat de ea. Și nu-mi pretinde aur, bomboane și nici flori, doar pentru că “se poartă”, acum, de sărbători. Mai bine-nchide ochii, deschide-ți inima și poți să-mi dai și-o palmă. S-o țin în mâna mea. Cercei, parfum, lalele, eșarfe, fond de ten? Te
citește mai mult

3/5 (1) femeia e precum apa, nu poţi trăi fără ea, totul se usucă în jurul tău, te cuprinde pustiul pe dinăuntru şi te mănâncă nimicul, încet şi trist, ca un cortegiu funerar tăcut purtând către cimitir un sicriu gol… Note –

ne căutăm în alte formule iubim în alt fel iar și iar și iar să ne iubim într-o abundență de critici până când ziua nu va mai fi albă și noaptea se va închina dimineții să rămână până la asfințit cu rouă cu tot… Note –

apus de iarnă – decojind în tăcere o portocalănoaptea dintre ani – sosind neinvitată prima ninsoarezâmbet de copil – tot soarele verii strâns într-o portocală   Note –

3.67/5 (3) horeşte hipnotic herghelia himerelor haosul hohoteşte hain huzdupând hoţeşte humusul   dintr-un vechi proiect “Abecedar” până azi uitat 🙂 Note –

apus de iarnă – decojind în tăcere o portocală noaptea dintre ani – sosind neinvitată prima ninsoare zâmbet de copil – tot soarele verii strâns într-o portocală   Note –

Din degete îmi curgeau străzi prelungi cuvintele se plimbau în silabe albe sau colorate străzile duceau în parcuri unde lumina cânta prin ramuri nu aveam nevoie de mişcare ca să înţeleg aveam nevoie de inerţie de oprire într-un cuvânt care să mă cuprindă plimbarea ar fi fost  o respiraţie peste febra  unui sentiment suflarea mamei peste o frunte arzândă de copil care
citește mai mult

reprezentarea realității devine înainte de toate simbolică fie că e vorba de certitudini fie că e un entuziasm pueril nu remarc imagini identice nici vreo armonie perfectă între gesturi evidente pe de o parte cuvinte simple pe de altă parte iluzii sonore culorile clare și reci evidențiază un contrast relativ interesant între priorități o dată în plus surprind ipostaze ilogice
citește mai mult

5/5 (1) mă revolt cu argumente şi contra argumente împotriva a tot ceea ce nu mă revoltam ieri caut rădăcina neputinţelor noastre pentru a dezrădăcina orice gând de tăcere o amintire care nu incită la dialog e doar o umbră înşelătoare o cortină ţesută din iluzii atârnă între noi paradoxal aşteptând să fie ridicată odată cu zbuciumul şi strigătul interior
citește mai mult

când tăcerea ia forma îmbrățișării limba inimii se dezleagă pe orizontală cuvântul ascultă sunetul reverberat din planul vertical sufletul vibrează pe singura strună unde cheia se desprinde ușor de sol și tinde spre infinit ca o rugăciune deschide poarta cea strâmtă dincolo de vorbe nicio contra-zicere doar priviri fără ecou în așteptarea răscumpărării Cuvântului Note –

5/5 (2) se înnoadă pe la streşini vântul şi bruma gându’ îngenunchează e-atâta frig în jur că inima dârdâie-n surdină am încercat să uit numere de telefon la care nu se mai aude decât propriul ecou în seara aceasta dorul se dovedeşte insuficient de cald Note –

4/5 (1) nu e gând în care să nu-mi fii literă dintr-un cuvânt îndumnezeit poezie Note –

5/5 (3) era cea mai frumoasă fată din oraş visele ei străbăteau adolescenţii transparenţi din fluidele cartiere ale oraşului stingher ea visa şi undeva un adolescent se ridica de la pământ ca o păpădie dispărea în scurt timp cu un pocnet sec de os rupt în curând străzile vorbăreţe apartamentele fragile şcolile ipohondre cafenelele mătăsoase parcurile lenevoase erau pustii de
citește mai mult

5/5 (3) sunt un semn de pământ statornic totuși îmi place prăbușirea după atingerea ta valul de aluviuni sentimentale mă sedimentează în nuanțări intime pașii să ți-i pot alinta cu suavitatea emoțiilor dintr-un început de septembrie când ne atrăgea estetica surâsului și vorbeam cu mai multe voci deodată vorbeam cu ochii vorbeam cu mâinile vorbeam cu genunchii fragili ca nuferii
citește mai mult

5/5 (2) …inevitabil liniștea capătă recompuneri alegorice eu căutam răspunsuri fără să înțeleg că lumea etalează sublimul doar din interpretări personale în plan figurativ însă ce rămâne între suflet și deziluzie nu mai are vreo relevanță absolută alegerea mea (deloc simplă deloc simplistă) e alternativă pentru imposibil… Note –

5/5 (2) “De aceea pentru că ai preţ în ochii mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta” (Isaia 43:4) Am încercat să uit detaşându-mă prin iertare zilele şi anii care mi-au produs suferinţă, m-am topit în foamea după deminitate mulţumindu-mă cu ce am primit. Să ai curaj, mi s-a spus
citește mai mult

4/5 (1) cât de nervoasă sunt – îmi spunea ea – bineînțeles că pe tine sau poate că nu oricum, nu mă interesează am chef să țip la tine asta e tot –   în timpul acesta eu o urmăream cu privirea prin casă cum îmi aducea o cafea neagră și mă tachina spunându-mi că a pus zahăr în ea
citește mai mult

cuvântul tăcut nu se face trup şi nerostirea lui nu zideşte…   Note –

am venit pe lume cu sufletul meu de mână şi văzând sufletul meu în ce fel de lume ne-am născut fără niciun cuvânt s-a ascuns în mine atât de adânc încât nu-l mai pot scoate nici măcar eu la lumină şi-atunci vine lumina la el iar sufletul meu se bucură ca un copil de fiecare dată când îmi zâmbeşti tu
citește mai mult

ai să întârzii îmi spui şi îmi îndrepţi un gând rebel de sub frunte ţi-ai luat telefonul bani ai am tot ce îmi trebuie dar deja îmi lipseşte ceva — tu sărută-mă ca pentru ultima oară să facem repetiţie pentru când va veni momentul ultimului sărut suntem încă tineri ştiu şi vom spune asta chiar dacă nu vom mai simţi
citește mai mult

5/5 (1) uneori mi se strânge inima atât de tare în piept încât nu mai pot respira   atunci îmi vine să smulg pielea de pe mine să ajungă aerul mai uşor în suflet Note –

4/5 (2) mi-am aprins o țigară mai devreme istovit – tocmai terminasem de purtat o luptă pe viață și pe moarte cu o armată fioroasă de cuvinte   la început au apărut câteva cuvinte în flancuri unul câte altul ca niște fulgere de furtună – apoi la mijloc, grosul armatei: structurile gramaticale și, la urmă, cavaleria: propozițiile principale și subordonatele
citește mai mult

5/5 (2) să nu uiţi umbra trupului tău în aşternuturi străine să scuturi bine cearşaful nici măcar un fir rătăcit să nu prindă rădăcini în nopţi seci te va chema să-l hrăneşti din sfârcul stâng să tragă însetat cu gura despicată de dor licoarea începutului şi perna unde ţi-ai năbuşit geamătul când în tine se răzbunau păcatele lumii scoate-o pe
citește mai mult

3/5 (1) Icoană surdă, tu chiar n-auzi cuvintele rostindu-te pe buze îngenunchind, când uite, până şi tăcerea… tot ţie ţi se închină, rugă mută?…     Note –

ai putea să mai stai fiinţa mea îşi caută culcuş în tine ochilor mei le e somn şi abur cafeaua… am uitat de ea, a evadat din cana somnoroasă şi ea neatentă şi ea ai putea să pleci uşa mea e flămândă, greu de mulţumit trupul meu nu îi mai ajunge eu rămân mai mult o destinaţie nu sunt o
citește mai mult

3/5 (1) plouă neîncetat de două zile – parcă și cu un pic de ură însă, spre nemulțumirea mea viața își vede în continuare de treabă   încercând astăzi să fiu productiv am ieșit din casă împotriva voinței mele   pe când încercam să mă feresc de ploaie am uitat să mă feresc de oameni și, din neatenție am căzut
citește mai mult

spre dimineaţă se adună păpădiile în tăcere nu cumva să deranjezi cerbii pe care i-ai văzut întro seară de mai când tata conducea spre casă el spunea că unde nu există mesteceni soarele nu apune vântul trece mai departe fără să atingă nimic ca unii oameni l-am întrebat cum apără aricii de ploile stelare şi unde se duc ciupercile iarna
citește mai mult

5/5 (2) tristețea mea de joi seara mi-a intrat adânc în măduva oaselor de prea mult timp – o simt în fiecare dimineață când mă trezesc și apoi în fiecare seară când mă chinui să adorm   tristețea mea de joi seara nu este nici măcar a mea   este tristețea omului postmodern de pretutindeni pe care o aud o
citește mai mult

3/5 (1) Sunt zile când mă simt mai bătrân decât tata, câteodată parcă-l şi aud strigandu-mi din urmă: aşteaptă-mă, bă, copile, unde te grăbeşti?… Încă nu e timpul tău, nu încă!… Note –

3/5 (2) tata e nemuritor moartea nu poate trece de cuvintele mele aşezate în jurul lui ca nişte rugăciuni sfinţite cu lacrimi de copil nişte mătănii cât bobul de rouă învârtite pe degetele lui Dumnezeu   tata este ţărâna în care se-ngroapă pământul când moare Note –

au rămas doar câteva cuvinte între anotimpuri (parcă cele mai frumoase) într-o luptă teribilă de-a supraviețuirea   fuga asta spre niciunde sau spre o alternativă exponențială este esența jocului cu fiecare gând   acum din imposibil nu mai clădesc vise și mă-ntreb (aproape retoric) când a fost cu adevărat ultima ninsoare   Note –

3/5 (1) sunt un tip vesel doar sufletul meu a fost trist n-am nici un habar de ce sunt vesel nici el nu mi-a spus de ce era trist am fost un timp colocatari necunoscuți aleatoriu aleși de un dumnezeu viciat de barbut doar tu ne cunoșteai neîntâmplător pe amândoi pe unul din ceruri pe celălalt de pe aici și
citește mai mult

4/5 (3) Îţi spun adio de pe acum când  vara mai atârnă în fâşii prin pruni şi copiii încă-s uzi de scalda-n râu iar verdele nu a ruginit la mine-n trup   Îţi spun adio cum aş putea face altceva se strâng culorile la umbra mea murgii pasc amurgul mai la deal şi-o pasăre străveche îmi cântă din înalt  
citește mai mult

4.33/5 (3) Toată după-amiaza căzuseră flori de tei peste noi, petalele gălbui acopereau tremurul reţinut al mâinilor, câte o pală răzleaţă de vânt ne răcorea privirile şi ochii împăienjeniţi de lacrimi în timp ce zeci de greieri se veseleau în umbra crucilor de lemn.   Dincolo de linia orizontului cerul se pârguise, simţeam cum soarele spintecă pământul din al cărui
citește mai mult

3/5 (2) despre învierile dureroase ale dimineții când ochii mi se deschid din întuneric în alt întuneric despre promisiunile mincinoase ale cuiva din mine care își zice Suflet (un nume atât de banal) precum mi-ar da înapoi suveranitatea la schimb cu fatalitatea dar ți-am promis că nu mai exist și nu aș vrea să crezi că nu mai am cuvânt
citește mai mult

3/5 (2) mi-e dor de o mămăligă aburindă abia răsturnată din ceaun de mâinile tatei pline de râvnă şi de aţa aceea albă întinsă ca pe o strună tăind de jos în sus felii în care se văd cartofii mi-e dor să adorm în grădină cuibărit în căpiţa de fân să simt cum toarce ca o pisică în suflet copilăria
citește mai mult

5/5 (2) dacă timpul se va opri la capătul drumului oricare ar fi el nu cred că mă pot uita în ambele părți   voi contura sensuri vizibile pentru că nevoia asta acută de infinit e o certitudine   doar visul mi-a mai rămas rest în  lumina lunii Note –

3/5 (1)     viața e un poem frumos pe care nu-l poți recita cu ochii închiși oricât de tare ai deschide gura nu-i poți auzi culorile cu inima încuiată pe dinăutru   iată toamna bate deja la ușă mirosind a struguri și a sâni copți a ploaie afară și a coapse dezmierdate înăuntru la lumina gutuii din sticla ferestrei
citește mai mult

4.33/5 (3)     ne-am spus prematur teiubescuri, prea devreme am trimis îngerii la culcare, iată vin zorii, cine o să ne mai păzească trupurile goale cât timp sufletele noastre vor face dragoste în afara lor, indiferente, de timp, de noi, de absolut tot asta dacă nu este deja prea târziu să mai credem în noi și să ne închinăm
citește mai mult

4.25/5 (4) suind cărarea după zile şi nopţi de aşteptare – în irişi plini de rouă o geană de lumină   Note –

4/5 (2) nu mai ridic anilor redute taxez fiecare clipă neîndulcită aşternută cu dibăcie pe geana amurgului mă remontez fără aranjamente şi măşti în aşteptarea prietenilor risipitori derulez în faţa ochilor amintri aventuri de iubire începute în roua tinereţii şi ascult bătaia răsunătoare a inimii cum îşi încrestează ecoul în cicatricile abia vindecate un cântec de leagăn fredonez gândului şovăitor
citește mai mult

3/5 (2) Știu, e târziu, totuși  mai rămâi un cuvânt,  poemul acesta  nu poate exista fără tine,  l-ar mânca de viu  o tăcere hulpavă, pe care  niciunul dintre noi  ăștia doi, n-am poftit-o  la masa aceasta târzie. Note –

dacă aş cunoaşte unde mă termin şi începe seara cu greieri pregătiţi să murmure-n dinţi vara ah de aş putea fi una cu lunile tupilate sub pleoapele pinului prin care frumosul îşi scoate unghia mâna de aş fi lupul din nor sau leul din  stâncă poate m-aş mai întoarce în dor deşi nu cu spatele când aş fi păsării pană
citește mai mult

5/5 (1) el vorbea despre ochiul al treilea undeva a tresărit în tăcere mă simţeam interlopă s-au alarmat vecinii şi copiii lor cu tot oraşul ne-a învăluit o piele de găină vânătă ah de ce li se încheagă atâtor generaţii sângele de teama înălţimii cot la cot n-am apucat să pricep e al trelea ochi sau glanda pineală un fel
citește mai mult

diferite sunt sunetele ploaia păşeşte gentil atunci am iluzii clipitoare cu mers plutit nu-mi pasă de potop arca lui noe mi se leagănă între sâni pierdută de valuri credeam în iubire dăinuiam în suvenire fine şi efemere schimbarea climei îmi zâmbea încurabilă din înalturi unul e soarele de el ne ascundem sub pâlnii poezia mereu nudă neînflorită îi sperie ca
citește mai mult

3/5 (3) când berea avea gust și noaptea mister, iar în patul îngust n-aveam nevoie de cer, când flori de musețel, cozi de cireșe și flori de tei mi se-ncurcau mereu în plete și nu înotau, ca astăzi, în cană, pe colțul mesei, lângă perete, când porunca ei întotdeauna mi-era dorință împlinită iar între vise și visuri doar renunțarea zăcea
citește mai mult

3/5 (1) Am fost odată camion, după un accident nefericit cu o căruță, minune de la dumnezeu, m-am trezit cal, de unde o tânără domniță cu cosițe aurii mă călărea zilnic, asta până într-o noapte mai catre dimineață așa pe când se crăcăna de ziuă, au venit hoții și m-au furat, m-au ascuns în pădure și să vezi nenorocire, m-au
citește mai mult

3/5 (1) și se va stinge lumina de unde va veni întunericul să muște din carnea mea răscolindu-mi oasele până vor trosni unele împotriva celorlalte asmuțite de aceste cuvinte și numai viermii vor mai vorbi cândva despre cât de dulce va fi fost măduva lor dulce iar pământul va alege să nu se mai învârtă pentru mine în jurul sânilor
citește mai mult

3/5 (1) Dacă eu te văd iar tu nu ești, Înseamnă că nu exiști?… Sau ochii meu sunt optimiști, Ori visez eu deși n-aș vrea Să mă trezesc apoi cu ochii triști Că nu există și că de fapt, N-a existat vreodată Dumnezeu, L-am inventat eu într-o zi Când aveam mai multă nevoie de El, Se uita la mine și
citește mai mult

iar pe una o răceşte şi usucă vremea

şi-i fragilă ca frunzele/ și-uri apropiate

o viziune galactica a omului cu partea lui betonata. interesant!

3/5 (1) în miezul nocturn al nopţii de mai când licuricii se pierd între stele renumăr prietenii sătul de farduri şi măşti contemporane au fost decimaţi de bârfe senzaţionale unii ditre ei puteau să-şi dea licenţa la zvonistică în aerul proaspăt dintre metanii caut rugul aprins din focul dragostei reaprind scânteia iubirii şi şterg cu uitarea căutările fără ecou tăcerea
citește mai mult

4/5 (2) citesc prin dioptriile tale doamne despre mine în primăvara asta dată-n mintea copiilor curcubeul se adapă și din noi femeile ca și când am fi primit în dar un buchet din penele păsării paradisului și în brațe copiii ca un decret de viață veșnică   îmi port pruncii la sân și coasta aproape lângă un dumnezeu cu mâinile la vedere
citește mai mult

aş zbura probabil că ştiu am ştiut altfel de unde uşurătatea părelnică a umbrei în vis atât de simplu atinge copacul marginea cerului aş zbura cu fruntea înainte senină aş ţine mâinile de-a lungul trupului întinse ca o strună de lut rachetă de staniol sau lance definitivă mortală cineva o aruncă precis cu multă putere într-o ţintă himerică mă voi
citește mai mult

mă vor iubi o mie de femei însă niciuna așa pierdut ca tine vor bea și vor mânca din trupul meu ce-a mai rămas de la ultima noastră cină îmi vor aduce flori și-mi vor aprinde lumânări își vor aminti de mine și vor zâmbi în memoria mea și numai tu vei plânge această dragoste din flori Note –

  ceea ce tremură e doar ecuaţia zilei bolnavă de noapte în capul meu zvonul paşilor agită vorbele etalându-şi trupul gol de sine în vitrine   unde eşti   nu te-am auzit nu ţi-am furat privirea ai trecut iubire prin mine întuneacoase ca o necunoscută Note –

Alerg de-o vreme, Fără a şti unde vreau să ajung. Îmi întind mâinile spre vise, Ce sclipesc de bucurie … şi totuşi …   Cu o clipă înainte de a le atinge, Îmi plec privirea, mă-ntristez Şi plec. Mă risipesc din nou.   Şi câte vise – am părăsit, Chiar înainte de a se înfăptui … Şi câte bucurii am
citește mai mult

    nu mă interesează deloc poveștile siropoase fie ele reale fie inventate nu mai accept diferențele sau diferențierile construite din  rațiuni limitate remarc jocurile de culise uneori imposibil de trăit și drumurile paralele ale scenariștilor de improvizație   nu știu dacă e numai revolta unei zile ori absurditatea încercărilor cert e că s-a ales praful de fiecare anotimp creionat
citește mai mult

3/5 (1) un veritabil răsfăţ striveam atent clipa sub cerul gurii aroma dulcie mai dăinuie printre degete   una era menită vestea a zburat din ochi prin lespezi crăpate cu albăstrelele Note –

5/5 (1) mă uit la tine şi îmi spun că se joacă dumnezeu cu ochii mei şi dumnezeu e bun dumnezeu e frumos uneori e trist alteori zâmbeşte iar când nu plânge se uită la mine şi râde dar eu cine sunt eu o jucărie o simplă jucărie în mâinile unui dumnezeu copil Note –

mărimea atomului miniatură instantaneu obelisc în oră sau veac rămâi clipă au invocat poeţii şi regii greutatea firului pe plaja răsfirată picătura albastră în universul privirii ca sunetul… pfiu! fără ea cuvântul mutant alunecă pe virtuale orbite fără el poezia ce este Note –

Când te pur atât de văd, Mi se limbă plimba-n gură, Încândcur cuvintele, De la gură pân’ la mână. Note –

4.67/5 (3) poetul meu preferat pășește prin mine în căutarea celor mai frumoase versuri uneori îl simt când se așază sub ramurile inimii așteptând ploaia aceea de cuvinte care să-i răcorească arșița alteori îi aud pașii prin labirintul spaimelor îmbibate cu cerneală astăzi l-am zărit îngenuncheat în cel mai întunecat loc al ființei mele tânguindu-se   Marie, Marie, de ce
citește mai mult

uite îmi cad din mâini bucăți de ziduri tăcerea ta și tu te caut cel mai iubit animal al Lunii și al nopților albe din rătăcire (șoimi de vânătoare) privim un alt asfințit răsărim sub alt soare Note –

parcă mă vad mai bine prin ochiul stâng mai neagră mai rece până și oasele de plumb le văd îmi împart prada cu corbii trupurile alea plăpânde fragile în care tu creșteai ca pe pământul tău le-am tot îmbrăcat am dormit cu ele acum le dau dracului de trupuri cu tot cu flori cu tot cu rod cu mine cu
citește mai mult

viaţa la oraş, trezire  Deja e 7 şi e soare planete aliniate mă orbesc de doare o poză strigă adormită altă imagine geme lovită (viaţa se prelinge pe olane) în curţi cu raţe dolofane – voci ! grădini supsendate, actriţe obosite gaze-n butelii, aşteptări pripite ah ..şi el mirosul de cafea, civilizaţie de consum vitrine largi cu firme puse-n drum
citește mai mult

  când devii trist rămâi singur în pragul casei tale ca un copac ce nu cunoaşte libertatea mersului te slujeşti de cuvinte ca de o plasă de prins muşte atâtea lovituri de ciocan în piatra filozofală şi nimic nu explică moartea   construieşti singur temniţe în care îţi închizi pe viaţă culorile laşi liber negru culoare pe care poţi fredona
citește mai mult

4/5 (4) un semn de credință înțelepciunea duhovnicului umple zilnic paharul în timp ce îl duc la gură mâinile înmuguresc ca să-ți sporească mirarea când mă vei descoperi din pură întâmplare printre silfide și miriapode care ies mereu la iveală fără permis de port-jartier Note –

4/5 (4) alte cuvinte i se coceau pe buze alte cercuri trasa cu braţele-i lungi arunca praf în ochii timpului să o uite aşa cum o ţineau minte lucrurile din casă dar s-a trezit că e azi (aceeaşi ochi aceleaşi dealuri altă privire) şi că e ea cea care coase în fiecare zi haine noi gândurilor cele vechi o mai
citește mai mult

4.2/5 (5) de-aș scrie tomuri de poezii cât pentru toate bibliotecile tot nu ai să știi cât de mult te iubesc niciun vers nu poate descrie vaierul morii care mă măcină de aceea te-aștept cu inima pe tavă să muști ca din cea mai bună pâine aluatul acesta frământat de Dumnezeu Note –

un evantai pervers îți e privirea devin gheişă cu florile cireşului de pe kimono îngheţate de teamă și speranţa ca laitmotiv pentru un   blackfriday permanent la dragostea ta   apă în ape te cuprinzi ca într-o febră a cireșilor după ce-au băut prea mult sake sayonara you girl iubirea nu s-a inventat nici la a doua ta venire   și
citește mai mult

deși savurăm întâmplări în tihnă zațul zilei lasă loc de interpretări și oferă indicii despre rănile ascunse sub eșarfe gândește-te cât de mult noroi împing nuferii făgăduinței și câte valuri de vorbărie se revarsă din gura celor plecați în căutarea unui uger mai mare decât catedrala neamului atâtea clopote bat în tâmple încât nu mai știm dacă suntem îndemnați la
citește mai mult

5/5 (1) aprilie cu zǎpadǎ asfalt negru sub cer în doliu   de la etajul ferestrei mele nu vǎd oameni numai maşini   o sa le scriu maşinilor o scrisoare ţie cea roşie parcatǎ pe cǎrarea neagrǎ o sǎ-ţi spun într-o scrisoare de dragoste cât de importanta mi-eşti   anonimǎ fǎrǎ gând  fǎrǎ suflet fǎrǎ om   copacii goi nu
citește mai mult

3.5/5 (2) suntem singuri şi goi ca o pădure fără anotimp numai tablourile tale cu liliac din vremea în care iubeam amândoi acelaşi pirat orb a lui Stevenson numai ele în frumuseţea lor adâncă mai amintesc de vremea aceea în care bucuria ne bătea mai tare decât inima   iubirea e un zbor urcat la stele dar rătăcit uneori de
citește mai mult

4.6/5 (5) s-a dat startul la vigilență însă alergăm în zig-zag ca și cum ne-am feri de gloanțele unor refugiați cameleonici dar vai linia de sosire pare tot mai departe de lumea aceasta mirobolantă poate că punctul terminal este de fapt un sâmbure de adevăr încolțit în lumea cealaltă Note –

4/5 (2) daca vântul ar risipi urma paşilor noştri ca pe două şiraguri de perle în mare împietrit o clipită nisipul din cernerea-i fină ca-n poveşti cu sirene va face să iasă din valuri amintirea cu tine lângă ţărm să înot ochii vii cucerindu-i nestatornici să mă prindă în mreje sincrone ca doi fluturi văzduhul dacă foşnetul nopţii ar aduce-napoi
citește mai mult

    îmi asum riscul să indic o pierdere posibilă e destul de clar deja că banalitatea nu rezolvă probleme   în termeni tehnici doar raportez evenimentul în sine și dacă ar trebui să implic personaje improvizate aș putea construi limite fiecăruia   dar în demersul acesta cotidian replicile nu mai definesc caractere iar impactul posibil e doar schimbul de
citește mai mult

3/5 (1)   să mă dezbrac de lume în casa aceea cu vedere spre veșnicie sunt sigură că aș descoperi fericirea reverberând în palmele tale precum un stradivarius la atingerile celui mai fin arcuș și poate universul s-ar curba peste noi de uimire fără să curme iluzia clipei Note –

3.33/5 (3) te voi ascunde în fiecare fir de nisip care te strigă din mine până la ultima piatră care va tăcea rece și apăsat peste trupul meu amuțit în întunericul greu   și ce ușor îmi va fi sufletul răsturnat pe buzele tale Note –

când am uitat plăcerea gestului întorc o pagină scorojită prea multe rânduri îmbătrânesc pieile acestei veşnicii măşti de pământ peste măşti de cer nu lasă loc pentru fluturii uzi pe sforile pline   aş închide coperta să rămân în poziţia întrebătoare de fetus până la o veşnicie neîntinată Note –

primăvara asta are ochii de miel purtat pe umerii tatei în vinerea mare când mă suiam eu la spovedania otăvii în podul din care aflasem dintr-un vis îngerii casei vorbesc   nu-l văzusem nicicând pe tata neiubind decât în zilele când mieii plâng şi la grumaz le-nfloresc a prohod ciucuri roşii ca bujorii din grădina bunicii   nu băuse vinul
citește mai mult

să mor sau să trăiesc îmi e totuna de nu-ți răsfrângi pe cerul meu lumina Note –

5/5 (1) e ziua ta și nu te mai  sun să-ți urez  să ai parte de aia și de aialaltă ți-ai făcut parte oricum cu buletinul pierdut  doar o mână de lut  m-ai sălbăticit și pare să-ți pese știu că plângi când mâinile îți răsfoiesc timpul indiferența mea ca o alarmă interioară care ți se declanșează când eu te-am uitat  
citește mai mult

3/5 (1) she seen me in black and white as on a older picture from another time she refuse consistently to watch me in all those colors of reality as a living being i’m in this patetic life she look at me and all she can see is just a beautiful dead body in to the beautiful beautiful coffin Note
citește mai mult

ca un câine lihnit mâna dusă la buzunar urmărești de la etaj cum pletosul  de pe trotuar trage lacom din țigară de azi nu se mai fumează decât în aer liber poate  înlăuntrul  zidurilor mătura  lui Dumnezeu nu  pătrunde poate așa  înțelege universul să absoarbă  odată tot gunoiul planetar într-o gaură neagră   lucrezi la o emisiune pilot și pilotul
citește mai mult

primăvara  îmi omor copiii cu zâmbetul împietrit îi așez într-o cutie sub pat o casă părăsită pereți stropiți cu ochi dărâmați în copite de cai în așternut cucuvele se desfată sfâșiind  din cea mai bună carne   ies un pic în prag printre crăpături înfloresc copacii   Note –

  Îi scriai gelos pe diminețile ce-i mângiau coapsele de calcedonie, ba chiar zvâcnea lent în tâmple durerea că nu e atinsă doar de tine. Chemai la festin exclusiv silabele cu manșete albe, ascunzându-le pe cele cu piele rece și priviri neroditoare. Le înghionteai silindu-le să facă tumbe, să arate onoratei audiențe de ce sunt în stare. N-ai înțeles, de
citește mai mult

5/5 (2) moartea se apropie de tine parcă s-ar juca aşa cum vita primăvara ar vrea să o înveţi să împungă şi chiar te împunge puţin moartea îşi lipeşte spinarea de spinarea ta se trânteşte se tăvăleşte şi cu ochii tot în ochii tăi am văzut o cameră murind prin apa murdară stătută broaşte negre arau duşumeaua Note –

opreşte-te ploaie pletoasă plânsă demult pentru ziua aceasta ora de viaţă începe cu un sărut la capătul uliţei în urma ciobită a nopţii se numără penele aurii una mie două ţie le strângem zborul să ne lumineze la nunta din ceruri Note –

universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut   apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec   şi nu vedeţi   după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice Note –

de ce mama naibii nu poate crede nimeni că n-ai acasă bucătarul menajerul  grădinarul maseurul personal adică iubitul perfect pe internet se poate obține miraculos în numai douăş’patru de ore  scapi de celulită varice de kilogramele în plus de consumul exagerat de curent totul la numai da da la numai ‘ş’nouă virgulă nouă’ş’nouă numai reclamă la partener ideal nu găseşti dacă te
citește mai mult

și uite cum ne intersectăm așa ca din întâmplare pe șosea și chiar e-o  întâmplare mașinii mele negre nu-i  mai deraiază inima înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă i-am reglat unghiul de fugă al uitării   ai fi putut saluta cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă dar tu
citește mai mult

În noaptea încă rece… În noaptea încă rece, în salve corcoduşii Se bubuie din muguri pocnind pe lângă geam, Cu albul lor romantic spoiesc şi pragul uşii, Ferestrele şi câinii, şi fiecare ram Se umple greu cu frişcă, cu zahăr, cu bezele, Privighetoarea cântă, se-mbată de miros Trezind din nou la viaţă sclipirile din stele Şi dragostea dormindă timid în
citește mai mult

Din tortul toamnei blonde… Din tortul toamnei blonde cu bruma ei discretă Am strâns în ghemuri sacre şi funigei, şi raze Şi le-am ascuns cu grijă în sipetul de cretă Cioplit din tremurarea de puls brodat în fraze. În lada mea de zestre, speranţa aşteptării Ştia că vremea noastră cândva va fi să fie Când gura mea uscată de albul
citește mai mult

3/5 (1)   Te strig din sfărâmarea de taină a făpturii Să măsurăm tăcerea prin oboseala gurii. Să vindecăm cu ochii morbida întâmplare Ce-a recompus planeta din gratii și zăvoare.   Aceasta-i ziua-n care răcnim în colivie Să ne-mbuibăm din soare cu toată forța vie. Să rătăcim prin munți, să înviem în ape Brodate de un cord ascuns discret sub
citește mai mult

Scrisoare pe hârtie Iubita mea fiică asta este prima hârtie pe care-ţi scriu o scrisoare ţi-am gândit multe dar le-am legat în panglici colorate şi azi dimineaţa ploioasă mă doare că iubirea mea pentru tine se consumă în rate mă gândeam cotropit de regrete că nu am nepoţi să le spun poveşti şi să le murmur un cântec uitând că
citește mai mult

3/5 (1) Ekphrasis – Musee des Beaux Arts W. H. Auden Despre suferinţă ei nu au greşit vreodată, Vechii maeştrii: au înţeles că e o stare umană care se petrece Pe când altcineva mănâncă sau deschide fereastra sau merge urmând o potecă Şi cum bătrâni fiind, aşteaptă cu smerenie O renaştere miraculoasă, ei sunt întotdeauna Copiii care fără intenţie patinează
citește mai mult

3/5 (1)   Cronică …în cinci acte plus 1   Plus 1 prezinți decorul cu detalii culori în liniștea unui debut înregistrat așa pentru eternitate cu emoții desigur și-un strigăt eu sunt aici eu sunt aici copii     personaj 1 vorbești dintr-o carte vorbești dumnezeiește întru adevăr sau speranță salvând neputința identitate al altui eu   personaj 2 ce
citește mai mult

3/5 (1) Ultima zăpadă Am să te frâng ca pe o pâine caldă La margine de câmp, lângă un crâng Şi lacrima am să mi-o las în scaldă Pe trupul tău ca-n palme să te strâng. Am să ascult durerea plânsă-n vântul Ce s-a oprit sărac de-al fugii cult, În trupul tău am să-mi îngrop cuvântul Ca-n noaptea ce urmează
citește mai mult

ar trebui chiar să vă cert domnule profesor poezia nu e cireșul ăla înflorit din care  rupsesem o ramură și-am adus-o în clasă dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat și de-atunci toate crengile înflorite au rămas la locul lor poezie nu-i nici pădurea aia în care ne înfundaţi până peste urechi pașii primăverilor timpurii că da erați un montecristo
citește mai mult

în ziua aceea din an singura când îţi puneai în sertar asfaltul din vorbe şi-mi cereai cu telefonul în mână să-mi deschid cartea în care păsările au aripile albastre cuvintele îşi luau zborul chiar de pe degetele cu care tastai grăbit lăsându-mi inima goală de cântec colivie cu doliu pe ziduri şi iertări la intrare aşteptând reîntoarcerea îngerilor plecaţi să
citește mai mult