De profundis

ianuarie 30, 2018 în Poezie de Aurel Contu

5/5 (1)  câteodată Soarele nostru plânge ai putea crede că stropii de ploaie sunt lacrimi nu poți să nu te întrebi de ce ar plânge Soarele sau Dumnezeu nu poți de asemeni să găsești răspunsuri la întrebarea aceasta aici pe planeta Pământ singur loc în care trăiesc oameni în  Cosmos există și alte forme de viață care însă n-au inimi
citește mai mult

Mă-mbrac în furtună… (de Camelia Ardelean)

ianuarie 29, 2018 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

Mă-mbrac în furtună, captiv Ruginii ce flutură-n zare; Cu freamătul persuasiv, O lacrimă strigă din sare.   Mă plouă cu gust de abis Şi-mi zgârie-o stea solitară, Mă plouă cu sânge de vis Împins din sinapse afară.   Răcneşte o linişte-n doi, Se spânzură cerul de ramuri; Un murmur salvat din puhoi Mai vântură pe macadamuri.   Mă-mbrac în miresme
citește mai mult

Ziduri

ianuarie 29, 2018 în Poezie de Aurel Contu

locuiesc între patru ziduri înaintea ferestrei se află un zid la colțul străzii altul lumea e plină de ziduri până la cer și chiar mai departe toată viața am escaladat o grămadă de ziduri crezând că așa e făcută lumea de la o vreme ți se pare firesc nu mai stai să despici firul în patru indiferența ta de exemplu
citește mai mult

Limite

ianuarie 27, 2018 în Poezie de Aurel Contu

scurm zăpada rece din mine cu amândouă mâinile și te caut înfrigurat printre frunzele galbene ale amintirii n-a mai rămas loc neumblat în jungla aceasta a sufletului toate frunzele însă sunt la fel de galbene și posomorâte mi-ar trebui încă o viață să ating fiecare frunză în parte cu vârful degetelor care te-ar recunoaște există o memorie miraculoasă a atingerii
citește mai mult

Depresii matinale

ianuarie 25, 2018 în Poezie de Aurel Contu

dimineața de azi îmi aburește fereastra cu vedere spre Soare îmi reduce lumea la o aglomerare de lucruri fără contur la o pictură naivă în tempera din care culorile se scurg se îmbrățișează frivol unele cu altele este o combinație ireală de alb și roșu ostilă ochiului conturul corpului tău se pierde în cromatica mistică a cearșafului care-ți acoperă lipsa
citește mai mult

Ceas aniversar – multiplă lansare de carte – Editura Izvorul Cuvântului

ianuarie 24, 2018 în Fără categorie de Camelia Florescu

Cu deosebită bucurie aduc în atenția cititorilor și colegilor de breaslă o dublă manifestare literară . În data de 17 feb 2018, la Restaurantul Mara (Aleea Primo Nebiolo, nr 1, București), cu ocazia împlinirii unui an de la apariția primului volum ce a văzut tiparul la editura Izvorul Cuvântului, editorul și poetul Florin Căprar, așa cum ne-a obișnuit, promite ca
citește mai mult

Dialectică

ianuarie 23, 2018 în Poezie de Aurel Contu

uneori îmi reprezint lumea aceasta ca pe o eprubetă imensă din sticlă deasupra unei flăcări viața ca pe o substanță organică vâscoasă și dezagreabilă care trece prin toate stările de agregare ale materiei și se întoarce în materie faptul de a exista (așa cum ne place să credem fără să fim!) ca pe o glumă proastă a minții moartea denumită
citește mai mult

Genealogie

ianuarie 22, 2018 în Poezie de Aurel Contu

arborele meu genealogic n-are nici început nici sfârșit primul strămoș a murit la naștere eu ultimul nu am urmași izvoarele nescrise ale vremii vorbesc despre un străbun după tată descălecat  dintr-o amiba Naegleria fowleri mâncătoare de creiere pe crengile arborelui meu descopăr de fiecare dată câte o păsăre Colibri vânturând timpul dar nu-mi găsesc numele în nicio cronică în nicio
citește mai mult

Metafizică

ianuarie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu

 într-o lume tăcută a obiectelor a cuvintelor a florilor Maria întruchipează excepția ieșirea lucrului din abstract din imobilismul acela dramatic al formei denumită lebădă uneori după aspectul aerodinamic al corpului și aripi Maria este o formă mișcătoare pe roți la fel de însuflețită ca o femeie oamenii de știință au descoperit forme de viață în piatră Eeistein în cuantica gândului
citește mai mult

Un colţ din singurătate

ianuarie 20, 2018 în Poezie de Andrei Lacramioara

În seara asta vreau să împart singurătatea cu tine, e vară s-au copt pepenii, singurătatea s-a copt şi ea , curge zeama cleioasă printre degetele mele, pot da fiecăruia câte o felie să guste şi să se strâmbe ca atunci când iau sirop de tuse copiii bolnavi, licoarea asta vindecă trupul, sunt vieşi nimeni nu crede acest lucru. mă uit
citește mai mult

Alchimie

ianuarie 19, 2018 în Poezie de Aurel Contu

 incizia ochiului tău e asemeni diamantului din mâna bătrânului tăietor de geamuri necruțătoare lasă în sticlă o dâră albă ca un țipăt speriat de pasăre dacă ai apăsa pe capete m-aș desface în două precum un sâmbure în două jumătăți imperfecte și inegale cu sufletul înspăimântat într-o parte cu mintea răvășită fâlfâind din aripi în partea cealaltă și n-aș mai
citește mai mult

iertarea cea de toate zilele

ianuarie 19, 2018 în Poezie de carmenis

consistența iertării ca un diamant sclipește în adâncimea ochilor nu se știe când dar cineva picură rouă peste rugăminți și alungă insomniile în pustietate sufletul se limpezește ca un somn de prunci inima este o pasăre întoarsă discret în cuiburi orfane Note –

Să fii ultimul care stinge lumina

ianuarie 16, 2018 în Poezie de Aurel Contu

vecinul de la parter n-a mai ieșit astăzi să dea zăpada din fața blocului lăsând dimineața sufocată printre troiene madame Bovary nu-și mai plimbă dogul german pe sub salcâmii înfloriți în mijlocul iernii îmi lipsește hârșiitul lopeții de lemn în omăt cântatul cocoșilor al șaselea simț imi impută tăcerea nefirescă a câinelui imprecațiile neconvingătoare ale femeii sirena stridentă a ultimului
citește mai mult

Versul lui

ianuarie 15, 2018 în Poezie de Croitoru Viorel

Iubeam nespus, iubeam frumos, Dar nu știam cum să ți-o spun. M-a ajutat, cu vers duios, Un Eminescu, drag străbun…   Tu nu-l știai, ți l-am adus Din file vechi și prăfuite Pe piedestalul lui m-ai pus: – O, ce frumos le-ai scris, iubite!   – Nu eu le-am scris… Doar le-am ales Să-ți spună despre-a mea iubire! – M-ai
citește mai mult

Coșul fermecat al bunicii

ianuarie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu

chipul ei blajin îmi vine în minte din negurile inefabile ale copilăriei și acum mi-o reprezint ca pe-o sfântă de pe icoană în mintea mea de copil credeam că sfinții erau și ei un fel de bunici împietriți în dragoste fără să înțeleg cum bunica îmi umpluse camera cu icoane și candele să mă ferească de Duhul cel rău dar
citește mai mult

La steaua de Mihai Eminescu

ianuarie 12, 2018 în Fără categorie de Andrei Lacramioara

Mihai Eminescu


La steaua 

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

glorie neamului meu

ianuarie 12, 2018 în Fără categorie de carmenis

din munți se revarsă lava unei gestații cu termen depășit durerea e vizuală și iată se întețește suflul fierbinte al adâncului expulzând un pământ care iese cu strigătul în afara legii un pământ care-și ține patria strânsă la piept și sângerează ca un robinet uitat deschis glorie celor fără limite în rugăciune ca și cum cuvintele nici nu au fost
citește mai mult

Balada

ianuarie 12, 2018 în Fără categorie de Croitoru Viorel

-Tocmai acum v-ați nimerit și voi, măi, Jeni, când serbăm admiterea la facultatea Sorbona a lui Emilian? – spuse unchiul Neculai, ruda noastră bogată, din capitală. – Unchiule, pe noi ne-a adus nevoia aici, la București, i-a răspuns mama. Am venit să facem ghete ortopedice lui Ionel. Se fac numai aici, la Pirogov și eram programați mâine dimineață! Uitați, v-am
citește mai mult

Să treci indiferent pe lângă o pasăre moartă

ianuarie 10, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Moartea-i la fel și pentru oameni și pentru păsări nu poți să treci pe lângă o pasăre moartă indiferent și să nu-ți  ocolești rușinat sufletul dacă am bănui câtă durere se ascunde în moartea unui pui de vrabie am lăsa cel puțin o lacrimă-n urmă un semn că ne pasă vărsăm milioane de lacrimi pentru lucruri mai simple și n-avem
citește mai mult

supraviețuire

ianuarie 9, 2018 în Poezie de Carmen Secere

alunec pe nisipuri mișcătoare visându-mă un satelit nu-mi spuneți că dragostea ucide recunosc murmurul acestui infarct  chiar și mirosul de la capul patului preventiv mi-am cusut o inimă de cârpă dar până și păpușarii sunt veritabili impostori Note –

Desen în grafit și cărbune

ianuarie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu

gândul de a te strâge în brațe mă sperie ești atât de firavă încât te-aș putea strivi între două degete ca pe o cupă de șampanie te asemeni cu misterioasa Diphylleia grayi dacă s-ar întâmpla să ploaie acum m-aș uita prin tine ca printr-o fereastră deschisă imaginează-ți să vezi o inimă zbătându-se înăuntru unui strop de cleștar șuvoiul de sânge
citește mai mult

Cântec pentru rana din vis

ianuarie 8, 2018 în Fără categorie de Camelia Florescu

4/5 (1) Plouă febril a tine, a spaimă și a gol Cu zeii  toți de humă prelinși pe anii mei Aud cum urlă timpul mărșăluind domol Și cum desface ora-n secunde fară chei   E-o geană de zăpadă sub cetină în gând Și cerbii tăi mă poartă pe crupă maiestuos Orice pretext mi-e cântec și te întreb plângând: Ai mai
citește mai mult

Insomnii

ianuarie 8, 2018 în Poezie de Aurel Contu

mi-e imposibil să înțeleg de ce zilele trebuie să înceapă în zori nu întotdeauna se-ntâmplă să dai binețe zilei cu Soarele uneori te trezești confuz în mijlocul nopții dintr-un vis urât cu păianjeni aprinzi lumina te strecori tiptil printre aceleași lucruri tăcute ca nu cumva să nu le tulburi monotonia printre uși uitate deschise spre baie observ în oglindă că
citește mai mult

Confuzia

ianuarie 7, 2018 în Proză de Croitoru Viorel

– Servus fetelor, ce bine-mi pare că sunteți aici! Că nu am curajul să merg singură după pâine! Vă rog, care din voi poate… – spuse vecina Cociș, ieșind cătinel din scara blocului, sprijinindu-se în baston. ”Fetele”, trecute toate de șaizeci de ani, continuă să sporovăiască despre noutatea zilei: a murit Cutare, a lui Cutărescu, priveghi, pomană, ce mai, urmează
citește mai mult

Să mori ca un câine

ianuarie 7, 2018 în Poezie de Aurel Contu

ultima imagine care mi-a rămas întipărită pe retină este cea a unui cer desenat cu cretă pe-o tablă neagră a unei securi de luptă pe care se așează un fluture sfidând toate principiile fizicii legea gravitației a cauzei și efectului și a unei umbre fără identitate care mă acoperă insinuându-se între mine și restul Universului încă nu înțeleg ce caut
citește mai mult

Porumbei, porumbei…

ianuarie 7, 2018 în Fără categorie de Croitoru Viorel

Azi este o frumoasă zi de primăvară, sunt în centrul vechi al Brașovului și am de așteptat câteva ore… Unde să stau?       – Mă duc în Piața Sfatului, acolo este noua fântână arteziană, multă lume și, poate, pe drum, cât merg pe Republicii, mai cumpăr o carte, ceva de citit, văd eu… Deja se conturau niște ore frumoase, numai
citește mai mult

Toamna copacului din sufletul meu

ianuarie 7, 2018 în Fără categorie de Croitoru Viorel

S-au colorat de dorul tău copacii Și păsări migratoare au plecat. Pe-întregul mapamond te-au căutat! Te-ai dus ușor… Unde-au plecat și macii…   Înot prin frunze veștede cu tine. Ce veselă, senină, țopăiai! Era ultima toamnă… Nu știai Că vei pleca la stele… Fără mine!   Pe ram de nervi, celule și sinapse, S-au ofilit petale de amor. Îmi cad
citește mai mult

Kafka

ianuarie 6, 2018 în Poezie de Aurel Contu

dacă n-ai fi fost tu ar fi fost altcineva nu-ți fă iluzii în blocul acesta cu zece etaje și mansardă ( de unde am să mă arunc în cap într-o zi!) trăiesc zeci de femei singure, cele mai multe sunt vii clipesc din ochi ca păpușile Barbie, au fețe și expresii asemănătoare, deschid foarte repede ușile când suni „bonjour, mademoiselle,
citește mai mult

Elegie pentru o floare

ianuarie 5, 2018 în Poezie de Aurel Contu

i-am zis Cris de cum am văzut-o aș fi putut să-i spun altfel dar mie mi-a plăcut numele acesta de alint ca o respirație dumnezeiască de înger simțeam otrava dulce a dragostei invadându-mi liniștea dimineții cu milioane de fluturi eram doar eu și Soarele unul mai îndrăgostit decât celălalt tocmai ne dezbrăcasem de straiele îndoliate ale nopții așteptând să te
citește mai mult

Și ținea dee mână un suflet de câine

ianuarie 4, 2018 în Poezie de Aurel Contu

ieșea de undeva din mlaștina nopții odată cu apariția cavaleriei strălucitoare  a zorilor de fiecare dată venea din altă direcție și se așeza la același colț de stradă lângă același câine flămând și bolnav care nu mai avea putere să latre „Miluiți un biet poet cerșetor cu un strop de lumină!” se tânguia el în numele său și al câinelui
citește mai mult

Destin

ianuarie 3, 2018 în Fără categorie de Aurel Contu

Nu-i puțin lucru ca la douăzeci de ani să fii cineva. De regulă, la vârsta aceasta oamenii mai orbecăiesc prin întunericul vieții, căutându-și drumul. Virgil Teodosie părea că sărise peste această etapă, dedicându-se muzicii (de mic copil), lucru care-l ajutase enorm în devenirea sa profesională, dacă meseria de cântăreț de muzică populară putea fi considerată o profesie.Unii susțineau că era
citește mai mult

Ferestre sparte

ianuarie 3, 2018 în Poezie de Aurel Contu

n-am niciun chef să mă întorc acasă nici nu mai știu dacă este casa mea de când mi-ai aruncat cu pietre în ferestrele sufletului vin tot mai rar nu m-am risipit niciodată în atâta albastru de cer printre atâtea păsări nocturne și pereți translucizi penetrați doar de liniște într-atât încât să mă pierd de mine însumi s-a întâmplat acum mereu
citește mai mult

Crimele din metrou

ianuarie 2, 2018 în Proză de Aurel Contu

Crimele din metrou Se trezise speriată. Nu era nimic adevărat, mulțimea aceea înfiorătoare, care se repezise asupra ei, dispăruse. Fusese un coșmar. Nu putea scăpa de aceste  zvârcoliri nocive ale minții nicicum, visul devenea repetitiv, obsesiv, prefăcându-i noaptea în țăndări și urmărind-o de-a lungul întregii zile. În ultima lună se confruntase aproape zilnic cu asemenea stări de anxietate, care căpătau
citește mai mult

De dragoste

ianuarie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi, despărţiţi, amândoi, suntem unul, – o suprafaţă întinsă şi netedă – matematica n-are nici o treabă cu noi, o inimă şi cu o inimă fac o lebădă… braţele noastre sunt o ramură care arde, trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi, ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde apoi împărţim fericirea la doi. unul şi cu
citește mai mult

ChatClick here to chat!+