de Mihai Gindu februarie 28, 2018 în Poezie de Mihai Gindu
Şoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu se întâlneşte Niciodată Cu noi înşine, Pustietate rece, Toamnă a sufletului, Dedublare a destinului, Vis interzis Îmi eşti tu mie, Trecut… Note –
de Aurel Contu februarie 28, 2018 în Poezie de Aurel Contu
îmi conduc viața ca pe un vehicul bag mereu în viteză la ieșirea din curbe scot din viteză înaintea curbelor (viața-i un drum cu multe curbe periculoase!) trebuie să schimbi întruna vitezele să frânezi să-ți arunci un ochi în oglinda retrovizoare altu-n parbriz mereu rămân lucruri în urmă înainte apar mereu alte lucruri totu-i fluid și dinamic nu se schimbă
citește mai mult
februarie 27, 2018 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean
„E-o luptă viaţa, deci te luptă”, Orgolii mute prind curaj, Din carne vidul se înfruptă, Trăieşti cu vise în sevraj. Iubirile sunt pasagere, Un biet refugiu printre corbi (Păşind pe două emisfere, Ecuatorul îl resorbi). Captiv la ţărmurile urii, Cu o desagă grea de vini, Te sprijină „Muma Pădurii” Şi nu culegi decât ciulini. E-o luptă viaţa…
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 27, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Mareea de la malul gândului mi-au rămas de la tine doar un șir de sunete moi ca niște vișine putrede nu mi te amintesc altfel decât ca o formă nedefinită ca pe un robot de bucătărie frământând aluatul pufos al cuvintelor în găocile ochilor mei împietriți nu-ți era prea clar ce era cu Spinoza ( lipsiseși de la cursul acesta!
citește mai mult
februarie 26, 2018 în Poezie de Carmen Secere
5/5 (1) pe cerul văduvit de păsări lumina poartă doliu trei pași înapoi frica îmi linge degetele ca un câine fără stăpân Note –
de Aurel Contu februarie 26, 2018 în Poezie de Aurel Contu
nu știu de ce cred că ziua de azi se va încheia prost că fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru nici n-am apucat să dau binețe femeii care-mi împrăștie noaptea și care mi strecoară în pat zorile am ochii goi uscați de lumină parcă aș fi pe pilot automat în mijlocul unui trafic antigravitațional mi-am lipit pe
citește mai mult
februarie 25, 2018 în Revista de Cristina Ștefan
VRANCEA LITERARĂ O apariție recentă, sub incidența mai multor vectori editoriali, este realizarea scriitorului Culiță Ioan Ușurelu din Odobești: “VRANCEA LITERARĂ- antologia scriitorilor vrânceni- II”, la Editura Salonul Literar, 2017. Volumul masiv , de peste 450 de pagini, expune valoarea muncii acumulate de autor, prin caracteristici net calitative: este inedit, cuprinzător istoric și rememorant. Inedit, pentru că profesorul filolog
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 25, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Depersonalizare m-am trezit încă o dată din moarte din somn noaptea e ca un fel de Golgotă la capătul zilei murim în fiecare noapte câte puțin ne tragem sufletele ostenite lângă inimi o zi întodeauna e prea mult chiar și pentru un suflet nu ne mai ajunge timpul pentru câte avem de făcut nu mai avem răgaz să fim tandri
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 24, 2018 în Poezie de Aurel Contu
într-o zi te redescoperi în aceeași zvâcnire irațională… de pleoapă restrâns dramatic în timp comprimat redus la un cadru pe o peliculă fotosensibilă cu milioane de cadre un negativ care se autodevelopează în cea mai obscură cameră a minții a Eului despre care nu știu mare lucru dar care răbufnește adesea de unde nu te-aștepți din cel mai crunt întuneric
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 22, 2018 în Proză de Aurel Contu
Pagini de jurnal (IV) de Aurel Conțu Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezentat. – Încântat! se formalizează el repede. De ce am senzația că v-am mai văzut undeva? – Poate
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 22, 2018 în Poezie de Aurel Contu
toți suntem vinovați aprioric mai întâi în fața lui Dumnezeu fiindcă ne-am născut din fructul păcatului apoi în fața Codruței Kovesi Înaltei Curți nimic nu-i mai condamnabil decât faptul de-a fi toți mințim despre trecerea noastră prin viață dăm șpagă constituim grupuri infracționale cârtim ne batem copii nevestele cumpărăm experiență influență plagiem procreăm suntem indezirabili hoți încă neprinși… până la
citește mai mult
de Mihai Gindu februarie 22, 2018 în Proză de Mihai Gindu
…Anemona, am pierdut pariul cu viaţa. Dacă ai şti, fie şi numai pentru o clipă, cât m-a costat acest lucru! Nopţi albe în care am scris şi am citit, săptămâni cu sclipiri luciferice în care companioni mi-au fost Ambrose Bierce, Sheridan le Fanu şi al său ”ceai verde”, zile în care am uitat de mine însumi, în care m-am
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 20, 2018 în Proză de Aurel Contu
Trebuie să recunosc că arhitectura Parisului depășește orice închipuire. N-am mai văzut atâta artă, eleganță, măreție și patină istorică la un loc. E drept că expertiza mea în materie nu mă ajută prea mult (fiind aproape inexistentă!), dar despre Paris nu pot spune decât lucruri frumoase, ba chiar „Paris, je t’aime”, așa cum scrie pe toate afișele și reclamele liminoase
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu
5/5 (1) Parcă a fost ieri debaraua noastră s-a umplut de tablouri înrămate a devenit un mic Louvre întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile să le pictăm pe câte-o bucată de pânză apoi să le expunem ca pe niște tablouri într-o expoziție a sufletului una câte una să ne fie mai ușor de ajuns în minte amintirile stau ca
citește mai mult
februarie 19, 2018 în Atelier de Popa Radu-Andrei
5/5 (1) mai am două cămăși și vin acasă la patul învelit în parfumul Ninei și cafea m-a prins toamna pe drumuri și ceața începe să prindă contur în soarele ăsta bisericile din deal își lovesc clopotele cu milă îmi șterg urma de praf de pe pantaloni și încui ușa singurul sunet din urechi este vocea ei chemând ploaia și
citește mai mult
februarie 18, 2018 în Evenimente, Seri literare de Cristina Ștefan
Lansarea volumului de poezie ”Ar fi trebuit să mă cheme Eva” – autoare Atena Ivanovici, un ”february song” așa cum l-a intitulat moderatoarea evenimentului, scriitoarea Cristina Ștefan. Co-organizatorii evenimentului sunt Cenaclul ”Seri literare” și Biblioteca Județeană ”C. Sturdza” Bacău. LANSARE DE CARTE ATENA IVANOVICI – „AR FI TREBUIT SĂ MĂ CHEME EVA” În cadrul proiectului „Seri literare. Să ne cunoaștem
citește mai mult
februarie 18, 2018 în Evenimente de Cristina Ștefan
ANA MARIA GÎBU: “Îmi place să cred că am intrat în lumea scrisului legată la ochi” http://stiri.botosani.ro/stiri/un-botosanean-pe-zi/ana-maria-gibu-quotimi-place-sa-cred-ca-am-intrat-in-lumea-scrisului-legata-la-ochiquot.html Astăzi, la 20 de ani, Ana Maria Gîbu este studentă a Facultății de Litere, Universitatea “Al. Ioan Cuza” din Iași. Autoare de poezie, proză, eseistică, teatru, Ana Maria abordează genuri literare diferite, dar o face în aceeași notă personală, fără a așeza în
citește mai mult
de Mihai Gindu februarie 18, 2018 în Poezie de Mihai Gindu
3/5 (3) Picuri de rouă Peste sufletul meu îngheţat, Raze de soare Atingând Trupu-mi ostenit, Dimineţi de rugăciune Binecuvântând soarta de rătăcitor, Clipe de iubire Alinând destinul de damnat. Un singur cuvânt, Magic, Care a schimbat Totul. Renaşterea (clipei). Pentru a înfrunta o viaţă Plină de suferinţă Şi un secol Al trădării şi al durerii Mi-ai fost dată tu, Creaţie…
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 17, 2018 în Poezie de Aurel Contu
De departe aud târşându-şi bocancii Conştiinţa de sine: – Bună ziua, iubitule, îmi şopteşte din mine. Nu-i răspund, dar o simt cum mi se-mprăştie-n sânge vicleană cum îşi împleteşte picioarele după spatele meu ca o curtezană sau cum plânge. – Nici nu ştii, iubitule, de câte ori am vrut să te ucid! Nu-i răspund, dar privesc de pe margini cum
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 15, 2018 în Poezie de Aurel Contu
rătăcesc cumva oblic nu mai există atracţie maşinile plutesc grave deasupra șoselelor copacii se-apleacă-ntr-o parte păpuşarii fac tumbe se încurcă în sfori clovnii se-neacă-n „alcooluri” toate sticlele-s strâmbe spargem seminţe-n dinţii înegriți de carii omorând timpul mâncăm cu mâna stângă ne aruncăm oasele însângerate spre nori ploaia cade aiurea pe-alături cineva din umbră se-amuză grotesc amestecul limbilor pare o glumă
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 14, 2018 în Proză de Aurel Contu
Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul. – Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat. – Am impresia că vă cunosc de când lumea! îi răspunse ea zâmbind. Nu știu de ce, dar îmi amintiți de fostul
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Începuse să plouă cu broaşte râioase dinspre apus ajunseseră broaştele până la genunchii femeilor ba în unele cazuri chiar şi mai sus Ploua torenţial cu şerpi, cu şopârle şi câini ajunseseră lighioanele până la şoldurile femeilor ba în unele cazuri chiar şi dincolo de sâni era o vreme hârşită cum nu mai fusese de la potop
citește mai mult
de Mihai Gindu februarie 14, 2018 în Proză de Mihai Gindu
…Nu am mai citit de mult timp Cortazar, rosti scriitorul, sorbind din paharul cu rom şi lăsându-se pe spate în fotoliul care îi alina orele de singurătate. Am trăit acele clipe magice, când fantasticul se îmbina cu realul, când mă simţeam de parcă aş fi fost eu însumi în America de Sud, când vrăjile prindeau viaţă… …Şerpi vorbitori, fete unduindu-şi
citește mai mult
de Ramona Roman februarie 13, 2018 în Atelier de Ramona Roman
turnul de fildeș al mileniului trecut a străpuns prezentul de azi într-o liniște periculoasă muți de emoții am orbit la auzul unui scâncet de adevăr și l-am ucis din fașă nu am simpatii și e absurdă iubirea mea pentru cuvinte privirea mi-e ațintită abrupt de câteva mii de ore la tine- și nici măcar nu te cunosc dar poezia
citește mai mult
februarie 13, 2018 în Poezie de George Gitlan
4/5 (1) în această privire am simțit prezența duhului sunt și cum mă pogoram din mine adânc în trupul ei sfrunt până la inimă înălțându-mă Note –
de Aurel Contu februarie 13, 2018 în Poezie de Aurel Contu
“…Pe Jean Fréron de un picior Un șarpe l-a mușcat ușor… Ce socotiți că s-a-ntâmplat? Tot șarpele-a crăpat!… ” Voltaire Mă puteţi arde pe rug, fiindcă nu am nevoie de corp, dă-l dracului! Mă puteţi înjura de mamă, fiindcă e moartă demult – nu mai sunt lacrimi… Mă puteţi umili cu viaţa, fiindcă nu m-a întrebat nimeni la
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 12, 2018 în Proză de Aurel Contu
In timp ce Ion Mortu îşi îmbrăca hainele personale, după o săptămână de internare la Spitalul de Urgenţă Cocârjiţi, medicul Vasile Creangă, un grăsan trecut de şaizeci de ani, cu guşă şi ochi bulbucaţi, ca de viezure, mâzgâlea ceva indescifrabil pe biletul de externare şi pufăia tacticos din pipa sa de obsidian. Când reuşi să-şi închidă şi ultimul nasture de
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 12, 2018 în Poezie de Aurel Contu
m-am speriat cumplit în dimineaţa aceea spintecată de triluri şi bâzâit de albină când am deschis robinetul din baie şi a ţâşnit bolborosind dinăuntru-i un şuvoi de lumină m-am spălat pe faţă cu scursura aceea lăptoasă care curgea în chiuvetă era rece de-mi lăcrimau ochii şi se lipea cu asprime de pleoape ca praful de cretă femeia
citește mai mult
de Mihai Gindu februarie 10, 2018 în Proză de Mihai Gindu
…A intrat de fiecare dată într-un rol. A jucat, a râs, a plâns, chemat la marele joc al vieţii. A urcat pe scenă, tremurând de emoţie, o emoţie pură, aproape adolescentină. Fiindcă a făcut-o de fiecare dată pentru voi. Voi, cei mulţi, spectatorii. Admiratorii. Oamenii. Şi a făcut-o în numele artei. Căci ce este mai sublim decât arta, ce ne
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 10, 2018 în Eseu de Marius Nițov
Mi-a luat mult timp să înțeleg cum funcționează lumea asta fără Dumnezeu, eram coborât într-un teatru absurd și nu înțelegeam logica exprimării oamenilor. Una gândeau și alta vorbeau, era o schizofrenie la scară socială, din nefericire prelungită până astăzi în chip dureros. Cel care mi-a dat timpul să-l derulez prin ruina gândirii întâlnite și să-i vindec pe cât mai mulți
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 9, 2018 în Eseu de Marius Nițov
Scriu pentru cei care vor supraviețui prin credință la provocările smintelii și imbecilizării. Nu am pretenția să primesc multe like-uri, textul cere o lectură mai profundă și altfel de percepere a realității. Nu pot să scriu despre lucruri nesemnificative, simpliste, fără ecou în suflet (celor care încă nu l-au închiriat sau amanetat altor ocupații nonsens). Am văzut un documentar pe
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 9, 2018 în Proză de Marius Nițov
Din amorțeala soră cu nesimțirea dureroasă, că sunt care trăiesc într-o acceptată nesimțire, îl fulgeră un gând groaznic, cel mai nefericit posibil, că în spatele încurajărilor de complezență, el este de fapt un paralizat! Scutură din toate amintirile acest coșmar, gând teribil, însă aceste vorbe: “fii fără grijă, va fi bine! Stai liniștit, e totul ok! Nu-ți fă probleme, te
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu
4/5 (1) A trăi înseamnă să introduci un ștecker în priză astăzi am fost programat să scriu o poezie de dragoste n-am mai scris până acum poezii de dragoste mașinile nu cunosc sentimentul acesta cuvântul suflet nu ne spune nimic pare o contradicție în termeni dicționarele nu fac decât să ne sporească confuzia legea a doua a lui Kirchhoff ne
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 8, 2018 în Eseu de Marius Nițov
Îmi aduc aminte ce senzație stranie aveam după lectura cărții lui Dan Brown, The Da Vinci Code, era acolo inversarea sensurilor, cum s-ar răsturna logica a peste 3000 de ani! Moise, Isaia, Daniel, Ieremia, Ezechiel (Iezechiel) vorbesc despre altfel de împărăție, a unui om neprihănit, mesia-unsul, alesul venit să ridice semenii din condiția decăderii, degradării morale. Cel ce se numea,
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 8, 2018 în Poezie de Aurel Contu
sufletul meu e ca un bazar insolit un loc zgomotos enigmatic pe fiecare tarabă scot la vânzare câte un vis beau ceai şi mă târgui mai las din preţ pentru cei care cumpără mulţi vin doar să-ntrebe să-ţi răscolească amintirile geambaşi insolenţi chilipirgii plătesc cu cardul ca să nu lase bacşiş unii cumpără la grămadă online (îți iau și sufletul!)
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 7, 2018 în Eseu de Marius Nițov
Sunt oameni dornici de cunoaștere, creatori, eliberați de mizeria din gândire și alții, la fel, învăluiți într-un orgoliu supradimensionat, de ai impresia că inspirația primită e patentată de ei. Să nu mai vorbim despre impresia stupidă pe care și-o cultivă în gândire: Cel Sfânt ar exista numai datorită cugetării omului. Despre orbi, maniaci, psihopați și posedați de toată gama viciilor,
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
Batalionul în care era repartizat Imi avea misiunea de securizare şi control a liniilor de comunicaţii de-a lungul autostrăzii A1 (Kabul – Kandahar) şi în vecinătatea rutelor cheie. Ziua era deosebit de cald, iar noapte un contrast termic dur care îi obliga să facă focul lângă corturile amplasate de-a lungul drumului. Ziua săpau și cărau pietre, noaptea se apărau de
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
Era pregătit de plecare, cu fișele de internare pentru semnături, în curte intră același general Nanu cu o înfățișare mult mai închisă. – Domnule colonel doctor… cum vi se spune, îmi spune-ți, vă rog, ce s-a întâmplat astă-noapte? Suntem informați de starea pacientului dvs. și am aflat că s-au complicat lucrurile! se apropie amenințător în priviri generalul. – Înțeleg, domnule
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
3/5 (1) Nimeni nu poate înțelege ce gânduri pun stăpânire pe forma exprimării cuiva și nici ce antidot e mai potrivit. Dacă e suficient un dialog, cum să-i trezești în adânc nevoia de credință, încredere care permite unui om să fie întreg la minte și în acțiunile sale? Se întâmplă de prea multe ori să vorbești cu cineva și să
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
5/5 (1) Un telefon îl trezi la ora 1 din noapte pe doctor, era Livia și abia articula câteva cuvinte printre reprize de plâns, se întâmplă ceva cu totul neprevăzut. Într-o cădere psihică, Imi încercase să-și pună capăt suferințelor, cu cordonul halatului legat de un raft situat deasupra patului. Se îmbrăcă rapid și își căută cheile de la mașină cu
citește mai mult
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
Cineva spunea că inclusiv în armată, prin aceste influențe în alegerea teatrelor de operațiuni pentru unii mai cu relații era tot o afacere excelentă. Dumnezeu mai știe, câte cazuri făcute sub acoperământul legilor, pe care românii știau să le schimbe sau interpreteze după bunul plac, intrau în sfera ilicitului!
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
Suntem sub povara nemiloasă a trecerii și singura sursă din interior ne spune să înfruntăm cu credință transformările inerente!
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
Cine poate să pătrundă toate gândurile ascunse ale femeii care într-un moment îți spune că te iubește și nu mai poate de dorul tău, cum îi spunea lui Imi de câte ori pleca, iar în secunda următoare poate să sune un prieten consolator? Îi plăcea starea de duplicitate, simțea o atracție în felul pervers de a se vedea cumva în centrul atenției.
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
Dar în ecuația vieții nimic nu e întâmplător…
de Marius Nițov februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov
Ne spuneau că suntem aleși să apărăm țara. Deși mulți ne întrebam ce căutam noi așa departe, că talibanii nu erau vreo amenințare pentru România. O făceam pentru aliați, datoria plătită… că ne-au primit în NATO!
februarie 6, 2018 în Poezie de Cristina Ștefan
5/5 (1) poezia este o egalitate perfectă nu are rest nu are zecimale pasiv egal activ mirare egal metaforă hei! nu e niciodată rezultat poezia circulă-n tandem cu tine libertăți gemene * ai văzut că de sub zăpadă lucrurile par mici, protejate? zăpada e duioasă ca o societate mamă acoperind adevăruri relative ale fiilor săi dezghețul relevă utopia
citește mai mult
februarie 2, 2018 în Evenimente de Cristina Ștefan
5/5 (1) Anunțăm lansarea de carte a Atenei Ivanovici pentru vineri, 16 februarie 2018, ora 17, la Biblioteca Județeană, Bacău…vă așteptăm cu drag pentru poezie de excepție… Ar fi trebuit să mă cheme Eva- EDITURA ATENEUL SCRIITORILOR, 2017 Prefață, Cecilia Moldovan Redactor și copertă, Mioara Băluță Note –
de Aurel Contu februarie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Dumnezeu a murit ultimul breaking news sună lugbru ca un clopot dogit am rămas singuri analiştii îşi dau cu părerea „pe surse” concret nu se ştie nimic nu s-au facut declaraţii de presă celeste Papa se-adresează mulţimii c-un Urbi et Orbi invocând pe Isus circulă zvonuri că Raiul s-a-nchis că Iadul primeşte subvenţii că ISIS anunţă jihadul în cer
citește mai mult
de Aurel Contu februarie 1, 2018 în Poezie de Aurel Contu
lumina gâlgâia din Soare ca dintr-o rană deschisă umblam pe străzi ca miopii ultima stea se-nfundase în cer ca-ntr-o clisă iar viaţa scruta înainte orizontul cu ochii cadavrul răspândea-n capela aceea un aer solemn părea că strânge viaţa cu dinţii treceam prin faţa-i cu chipuri de lemn şi făceam câte-o cruce pe ruinile minţii afară lumina zilei se-mbrăcase-n
citește mai mult
de 
de 
de 
de 
de
Comentarii recente