DESPRE BIOPOETICA ANILOR NOȘTRI – niște întrebări

iunie 28, 2018 în Eseu, Revista de Cristina Ștefan

5/5 (1) DESPRE BIOPOETICA ANILOR NOȘTRI – niște întrebări   Poate că vorbim amplu și cuprinzător de biopoetica acestor ani în poezie…Primele două decenii din secol aproape au trecut și în poezie s-au acumulat o multitudine de stiluri lirice și o multitudine de poeți: cei dinainte de revoluție care și-au eliberat acum fostele cenzurări, explodând un limbaj ținut sub lacăt și cei
citește mai mult

dupa 8 ani despre RO-HAIKU

iunie 16, 2018 în Revista de Cristina Ștefan

http://cenaclu.lira21.ro/despre-ro-haik/u …mai știți polemica cu ro-haiku din Lira21, prin 2010? ..iată că urmarea este una care ma onoreză datorita domnului Gabriel Alexe. Cristina Ştefan Ce surpriză fantastică…sunt emoționată…când am introdus eu noțiunea de rohaiku, au reacționat toți ca la o nălucă…dl Atanasiu Corneliu m-a făcut harcea-parcea, m-a jignit ireparabil, și și-a șters contul din Lira21…a fost acum vreo 8-9 ani…ca atare am
citește mai mult

O carte despre care se poate vorbi la nesfârșit

iunie 16, 2018 în Evenimente, Revista de Cristina Ștefan

LANSARE DE CARTE – VICTOR ENĂȘOAE  O lumânare pe malul Prutului 15 iunie 2018- La Biblioteca Județeană “Costache Sturdza”, Bacău  a avut loc lansarea romanului “O lumânare pe malul Prutului”, editura ArtBook, 2018, scris în anii 1997-1999 de omul de cultură băcăuan Victor Enășoae,  plecat la cele veșnice în același an cu finalizarea romanului. Cu sala plină și o participare a
citește mai mult

Trăiesc clipa…

iunie 8, 2018 în Poezie de Micutiu Sorin

4.8/5 (5) Varianta inițială în rutina zilei minuni şi lucruri imposibile nu cer împart fiecărei clipe o fărâmă din zâmbetul copilului ascuns de ochii lumii nu sunt naiv trecutul şi viitorul sunt o parte a vieţii gânduri şi amintiri uneori prea împovărătoare pentru o inimă de carne sunt doar moderator între inimă şi raţiune rog Divinul în mirosul cafelei înmiresmate
citește mai mult

Cerșetorul de stele, Aurel Conțu

iunie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

– încotro? – nu știu! – cerșetorul de colo pe care-l văd, invariabil, de-o viață, scormonind zorii, își plimbă umbra slugarnică de cum răsare și apune Soarele, se hrănește cu resturi și măruntaie în putrefacție, însă merge hotărât înainte! – eu cred că se-nvârte într-un cerc! – dar nu renunță! – nu mai are la ce! – întotdeauna există ceva
citește mai mult

ChatClick here to chat!+