de Aurel Contu octombrie 31, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Doamne strig în pustiu de ce mi-ai ascuns inima în spatele ochiului să nu-mi văd propria durere zbătându-se ca o cobră între colții mangustei ce frumos ar fi fost să fi avut inimile la vedere în culorile calde ale dragostei sau în cele reci ale urii să mergi pe stradă și să vezi inimile oamenilor strălucind în toate culorile curcubeului
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 30, 2018 în Poezie de Aurel Contu
apoi a plecat pe nebăgate de seamă în vârful degetelor ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf cu umerii aplecați bâjbâind prin întunericul dintre rânduri fără să spună nimic simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele și-i reveneau în urechi ca un ecou rătăcit îmi văzuse privirea înfiptă în albastru cerului și înțelese că nu mai
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 29, 2018 în Poezie de Aurel Contu
nu mai am dureri să-mi dor nefericirea m-am tot durut de când mă știu acum ascult cum mă învăluie nemărginirea și cum îmi strecură în suflet tot nisipul din pustiu stăpân pe ochiul bolnav de întuneric eternul cerc-și-aruncă-n zile tulburi lestul lăsându-mă în centru altui cerc concentric care include într-o parte lumea și în cealaltă, restul fără dureri nu-mi pot
citește mai mult
octombrie 29, 2018 în Critică literară de Cristina Ștefan
IOAN ENACHE- Iudacainul În poezia de factură religioasă la noi, începând cu “Psaltirea pre versuri tocmită“ a lui Dosoftei(1673), la “Psalmii“ arghezieni, se folosește sintagma : “Toţi marii poeţi români au tratat teme religioase”. Continuatori au fost în permanență și aducem câteva mari nume românești: Ion Pillat, Radu Gyr, A. Maniu, Nichifor Crainic, Traian Dorz. Poporul roman a fost milenar
citește mai mult
octombrie 26, 2018 în Evenimente de Cristina Ștefan
LANSARE DE CARTE- IUDACAINUL- IOAN ENACHE Privat · Organizat de Cristina Ştefan clock Marţi, 6 Noiembrie 2018 la 17:00 – 19:00 Iudacainul- cartea întâi a pocăinței este poezie de rang sublim, după cum o prezintă criticul Petre Isachi…iar Părintele Hristostom spune că versurile înjunghie dureros. Dacă durerea omenească poate căpăta liric vina ancestrală a omului față de Dumnezeu ne răspunde filozoful,
citește mai mult
octombrie 25, 2018 în Proză de Cristina Ștefan
Imensul joc al universului de-a uitarea Sfârșit de octombrie cald. Urcasem în autobuzul aglomerat din stația Liberii și voiam să ajung la destinația mea de vacanță. Interiorul acestui mijloc de transport neconform era învechit, scaunele jerpelite și treptele largi spre ușa de acces erau supraaglomerate și totuși găsisem un loc pe motorul din mijloc, acoperit cu un pled care mirosea
citește mai mult
octombrie 23, 2018 în Cărți de Cristina Ștefan
A apărut la editura Ateneul Scriitorilor “Ce-ar mai fi spus…” Cărticica înțelepciunii cu umor, prin care CALISTRAT COSTIN nu se dezminte…și ne spune că neantul mai poate aștepta! Panseuri la care zâmbești pierit de/în adevăruri existențialiste, Iată: “Zic unii că-n car e la fel ca și pe pământ- ne-no-ro-ci-re… De la o vârstă nu prea mai ai ce-nvăța- vine dezvățul!
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu
de multe ori simțim durerea-ntregului în spate, în piepturi, inimi sau picioare, sub forma unor junghiuri, (mai slabe, mai intense sau exacerbate!) cum simte forma jugul, disconfortul existențial, în unghiuri. dacă durerea este țipătul organului bolnav ca un cuțit înfipt în șale, în diferite trepte, cu unghiul nu-i atât de grav, reflectă doar distanța fixă dintre două drepte când o
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 19, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct, în care numai cercul preferă curba neascultătoare și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct Doamne, câtă mizerie există și-n geometrie (așa cum e și-n viață sau, extinzând, în toate cele!) când două drepte se exhibă pe-o coală de hârtie își zic, exhaustiv, ca
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 18, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Nu mai aveam o lacrimă să plâng mi-erau ochii uscați precum nisipul din deșertul Atacama în timp ce gravitam pe-orbita sferică a unui gând simțind cum mă pândește de pe margini teama Treceau pe lângă mine quasari, comete, stele moarte, spre cimitirul cosmosului, a-ntunecatei sale pegre, în geometrii din cele mai abstracte sau dispărând subit în găurile negre Pierduses traiectoria
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 15, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Îmi e destul de greu să înțeleg această lume zidită după reguli , modele și eresuri, în fața căreia cuvântul aleargă ca un cal în spume și moare înainte de a pătrunde-n înțelesuri Bătrânul Euclid ne-nvață despre punct și dreaptă dar și despre plan și spațiu, `nainte ca Hristosul să se fi-nălțat,, dar mintea mea e prea hapsână și n-așteaptă
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu
îmi reprezint femeia ca pe o absidă la edificiul vieții multigeometric, ce nu lipsește din nicio piramidă, din niciun templu sau lăcaș vremelnic și nu mă miră plusul lor de frumusețe, mă mulțumesc doar că sunt vii, că au precum un poliedru douăzeci de fețe și, mai ales, că n-au asimetrii e drept că geometria rămâne doar știință, când pui
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 13, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Nimic mai fascinant decât mi-apare cercul vieții mele cu alte treisprezece cercuri înăuntru-i, care se intersectează și tot atâtea flori cu câte șase ovoide paralele într-un tipar care mă amețește și mă fascinează această formă magică se structurează-autonom ca un perpetuum mobile de neimaginat, de neoprit, trecând surprinzător și nefiresc din polinom în polinom și revenind de unde a pornit
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 12, 2018 în Poezie de Aurel Contu
Nu am nevoie de întreg Pământul, dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal, un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul, sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”, ( a sparge în fragmente!), redenumit fractal. În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister, o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută, de la cristalele de
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 11, 2018 în Poezie de Aurel Contu
așa cum raza de lumină albă uneori (trecând din întâmplare printr-o prismă moartă), se sparge în o mie de culori, la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă. te recompui bizar mereu sub alte predicate, (nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!) și te încurci în geometrii din cele mai ciudate din care nu lipsește carnea și fiecare
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 10, 2018 în Poezie de Aurel Contu
cu patru mii de ani-nainte de „momentul sfânt”, care se petrecuse-ntr-un cătun numit Capernaum ( unde se nasc, destul de rar, ce-i drept, doar sfinții), Geometria sacră pusese stăpânire pe Pământ și-nfăptuise lucruri stranii, trecând peste puterea minții pe care noi, profanii, le mai vedem și acum. abia ieșiți din epocile pietrei, cei vechi nălțară piramide de-anvergură, (figură geometrică-ntâlnită cel
citește mai mult
de Aurel Contu octombrie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu
5/5 (1) priveam aseară stelele lui David de pe cer, așa cum Creatorul în Geneză le dispuse, în câte șase colțuri de lumină și un hexagon, în fapt, mii de triunghiuri echilaterale suprapuse efemer, când într-o prismă cu trei laturi, când într-un trunchi de con priveam spre Universul acesta fără glas care-mi părea încremenit într-o terifiantă apatie, redus la niște
citește mai mult
octombrie 5, 2018 în Seri literare de Cristina Ștefan
Seară literară- revistele literare băcăuane Inițiativa de a ne întâlni cu editorii revistelor literare băcăuane s-a dovedit a fi fost una constructivă: am aflat date din istoricul revistelor consacrate, s-au discutat aspecte legate de editare, difuzare, promovare, dificultățile și lipsa finanțărilor, dar au fost și noutăți și propuneri pentru o bună perspectivă demne de luat în seamă. Cristina Ștefan: Mulțumesc
citește mai mult
de
Comentarii recente