cântec

decembrie 8, 2018 în Poezie de George Gitlan

dacă aș fi un copac aș prinde rădăcini în inima ta, dar sunt doar o pasăre care nu știe decât să zboare, iar acesta, acesta este cântecul meu de libertate. Note –

Visul lui Ptolemeu Filadelful de Aurel Conțu

decembrie 7, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Althea nu-i tulbura diminețile cu strigăte umbla numai în vârful degetelor nu se strecura în pat lângă dânsul când era obosit sau adormea cu fața la perete când îl simțea încordat fără chef de nimic nu-l cicălea niciodată la cap cu întrebări nelalocul lor ”unde-ai fost… de ce ai urme de ruj pe guler… de ce miroși a parfum de
citește mai mult

Recurențe de Aurel Conțu

decembrie 5, 2018 în Poezie de Aurel Contu

a scrie în zilele noastre este un fel de a-ți pierde timpul nu mai citește nimeni decât clișeele de pe facebook stereotipuri precum „bună ziua” sau platitudini un fel de filozofie ieftină despre nimic într-o gramatică aproximativă poezie albă la propriu cu poza personală aferentă care ar trebui să acopere lipsa de idei talentul oricum acesta nu contează prea mult
citește mai mult

Cauză și efect de Aurel Conțu

decembrie 4, 2018 în Poezie de Aurel Contu

dimineața îmi place să alerg singur uneori îmi iau și câinele un suflet curat și candid care nu se opune niciodată o face din toată inima cu dragoste așa cum noi oamenii nu izbutim nici măcar dimineața când alergăm când trebuie să ajungem la serviciu la supermarket unde se dau fierăstraie Husqvarna la ofertă întotdeauna avem ceva cu ceilalți care
citește mai mult

Tristeți de Aurel Conțu

decembrie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

la fiecare început de Decembrie sunt trist se adună toate tristețele de peste an unele peste altele într-un loc fragil al tristeții undeva în preajma inimii până îmi înăbușă sufletul și parcă mă simt tot mai greu cu fiecare tristețe presată între filele acestei cărți a vieții fixată în bolduri pe aceeași bucată de polistiren expandat ca în copilărie când
citește mai mult

1 Decembrie de Aurel Conțu

decembrie 1, 2018 în Poezie de Aurel Contu

ca să-ți iubești patria trebuie mai întâi să ai o patrie nu e de ajuns să te-njuri în aceeași limbă cu alte milioane de oameni într-un anumit loc o poți face la fel de bine oriunde în toate limbile Pământului nu-i de ajuns să trăieși într-un loc binecuvântat de Dumnezeu Grădina Maicii Domnului de exemplu Pământul e plin de asemenea
citește mai mult

România răstignită

noiembrie 30, 2018 în Poezie de Micutiu Sorin

5/5 (2) În zi de centenar, aș vrea să văd o Românie altfel decât răstignită… Trece peste noi ca un cutremur de durere anul Centenar… Cât de orbi să fim să nu vedem plângând o Țară plină de rănile ce nu se mai vindecă! Cât de fără inimă să fim să punem coroană de spini unui Prunc Sfânt născut în
citește mai mult

Insomnii de Aurel Conțu

noiembrie 29, 2018 în Poezie de Aurel Contu

firava flacără gălbuie arde-n cadelă vioi, ca fânul, ai zice că Măicuța Domnului e vie, că pruncul suge laptele ceresc și mușcă sânul, în timp ce îngerii foșnesc în juru-i ca niște fulgi de păpădie. privesc tavanul tremurând într-o nuanță galben-albăstruie, ai zice că Maria mea pierdută printre vise-i sfântă, nu are niciun Crist la sânu-i mic și ferm ca
citește mai mult

Stridențe de Aurel Conțu

noiembrie 25, 2018 în Poezie de Aurel Contu

deschizi televizorul dimineața ca un robot să afli ce se mai întâmplă în lume cum va fi vremea timpul probabil câți s-au mai omorât din dragoste sau gelozie câți au mai murit în accidente de circulație ori cât au mai crescut prețurile la carne de porc nu că te-ar interesa neapărat soarta omenirii direcția de deplasare a Terrei alinierea planetelor
citește mai mult

Starea de veghe de Aurel Conțu

noiembrie 21, 2018 în Poezie de Aurel Contu

sunt zile când mă prăbușesc din vârfurile inaccesibile ale minții și mă zdrobesc de stâncile prăpăstioase ale gândului degeaba îmi mai aud inima în piept bătând ca un fluture sub mine este o baltă de sânge Eli, eli, lama sabactani strig și simt cum mi se prelinge sufletul din carne dar nu mă aude nimeni Doamne n-am fost niciodată atât
citește mai mult

Spaime viscerale de Aurel Conțu

noiembrie 12, 2018 în Poezie de Aurel Contu

orice încrâncenare a minții înaintea ochiului mă sperie îmi arată că nimic în mine nu-i infailibil nici măcar mintea cu tot trecutul ei ancestral în care nu se mai regăsește ce poate fi mai irelevant decât gândul acesta insinuant mai firav și fragil decât un puf de păpădie care îmi strecură în suflet o presimțire inexplicabilă asociată cu o primejdie
citește mai mult

Mind Games de Aurel Conțu

noiembrie 8, 2018 în Poezie de Aurel Contu

femei cu tocuri înalte îmi umblă prin minte zgomotul pașilor pe asfaltul zgrunțuros al creierului e inconfundabil o imagine aproape orgasmică la vedere femei preocupate să-și scape batistele parfumate pe jos (”vai, ce drăguț sunteți, domunule!) femei încălecate pe scaune ca niște picioroange caraghioase de cocostârc sugând incitant băuturi colorate cu paiul sau ascultând topite muzică de Barry Eugene White
citește mai mult

Entropie de Aurel Conțu

noiembrie 5, 2018 în Poezie de Aurel Contu

există zile în viața mea când mă cutremur pe o scară Richter de la unu la zece (cel mai adesea spre opt!) atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții printre mormane de moloz și cadavre desprinse din gânduri cine n-a văzut zidurile Ierihonului dărâmându-se ca-ntr-un joc de puzzle
citește mai mult

Filogenie de Aurel Conțu

noiembrie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

A deveni altfel spus a te ridica în picioare în același genom în aceeași sămânță eternă între cei 46 de cromozomi așezând o primă cărămidă a vieții (care nu se numără!) apoi încă una și încă una până când ajungi la ultima cea a Meșterului Manole și-a Anei (care poartă blestemul Creației!) milioane de femei se aud gemând tânguitor în
citește mai mult

Reproșuri de Aurel Conțu

octombrie 31, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Doamne strig în pustiu de ce mi-ai ascuns inima în spatele ochiului să nu-mi văd propria durere zbătându-se ca o cobră între colții mangustei ce frumos ar fi fost să fi avut inimile la vedere în culorile calde ale dragostei sau în cele reci ale urii să mergi pe stradă și să vezi inimile oamenilor strălucind în toate culorile curcubeului
citește mai mult

Vid metafizic de Aurel Conțu

octombrie 30, 2018 în Poezie de Aurel Contu

apoi a plecat pe nebăgate de seamă în vârful degetelor ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf cu umerii aplecați bâjbâind prin întunericul dintre rânduri fără să spună nimic simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele și-i reveneau în urechi ca un ecou rătăcit îmi văzuse privirea înfiptă în albastru cerului și înțelese că nu mai
citește mai mult

Cercuri de Aurel Conțu

octombrie 29, 2018 în Poezie de Aurel Contu

nu mai am dureri să-mi dor nefericirea m-am tot durut de când mă știu acum ascult cum mă învăluie nemărginirea și cum îmi strecură în suflet tot nisipul din pustiu stăpân pe ochiul bolnav de întuneric eternul cerc-și-aruncă-n zile tulburi lestul lăsându-mă în centru altui cerc concentric care include într-o parte lumea și în cealaltă, restul fără dureri nu-mi pot
citește mai mult

IOAN ENACHE- Iudacainul

octombrie 29, 2018 în Critică literară de Cristina Ștefan

IOAN ENACHE- Iudacainul În poezia de factură religioasă la noi, începând cu “Psaltirea pre versuri tocmită“ a lui Dosoftei(1673), la “Psalmii“ arghezieni, se folosește sintagma : “Toţi marii poeţi români au tratat teme religioase”. Continuatori au fost în permanență și aducem câteva mari nume românești: Ion Pillat, Radu Gyr, A. Maniu, Nichifor Crainic, Traian Dorz. Poporul roman a fost milenar
citește mai mult

Imensul  joc  al universului  de-a uitarea

octombrie 25, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

Imensul  joc  al universului  de-a uitarea Sfârșit de octombrie cald. Urcasem în autobuzul aglomerat din stația Liberii și voiam să ajung la destinația mea de vacanță. Interiorul acestui mijloc de transport neconform era învechit, scaunele jerpelite și treptele largi spre ușa de acces erau supraaglomerate și totuși găsisem un loc pe motorul din mijloc, acoperit cu un pled care mirosea
citește mai mult

Unghiuri de Aurel Conțu

octombrie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu

de multe ori simțim durerea-ntregului în spate, în piepturi, inimi sau picioare, sub forma unor junghiuri, (mai slabe, mai intense sau exacerbate!) cum simte forma jugul, disconfortul existențial, în unghiuri. dacă durerea este țipătul organului bolnav ca un cuțit înfipt în șale, în diferite trepte, cu unghiul nu-i atât de grav, reflectă doar distanța fixă dintre două drepte când o
citește mai mult

Dreapta de Aurel Conțu

octombrie 19, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct, în care numai cercul preferă curba neascultătoare și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct Doamne, câtă mizerie există și-n geometrie (așa cum e și-n viață sau, extinzând, în toate cele!) când două drepte se exhibă pe-o coală de hârtie își zic, exhaustiv, ca
citește mai mult

Alogaritmi de Aurel Conțu

octombrie 18, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Nu mai aveam o lacrimă să plâng mi-erau ochii uscați precum nisipul din deșertul Atacama în timp ce gravitam pe-orbita sferică a unui gând simțind cum mă pândește de pe margini teama Treceau pe lângă mine quasari, comete, stele moarte, spre cimitirul cosmosului, a-ntunecatei sale pegre, în geometrii din cele mai abstracte sau dispărând subit în găurile negre Pierduses traiectoria
citește mai mult

Tipare de Aurel Conțu

octombrie 15, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Îmi e destul de greu să înțeleg această lume zidită după reguli , modele și eresuri, în fața căreia cuvântul aleargă ca un cal în spume și moare înainte de a pătrunde-n înțelesuri Bătrânul Euclid ne-nvață despre punct și dreaptă dar și despre plan și spațiu, `nainte ca Hristosul să se fi-nălțat,, dar mintea mea e prea hapsână și n-așteaptă
citește mai mult

Linii frânte de Aurel Conțu

octombrie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu

îmi reprezint femeia ca pe o absidă la edificiul vieții multigeometric, ce nu lipsește din nicio piramidă, din niciun templu sau lăcaș vremelnic și nu mă miră plusul lor de frumusețe, mă mulțumesc doar că sunt vii, că au precum un poliedru douăzeci de fețe și, mai ales, că n-au asimetrii e drept că geometria rămâne doar știință, când pui
citește mai mult

Floarea vieții de Aurel Conțu

octombrie 13, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Nimic mai fascinant decât mi-apare cercul vieții mele cu alte treisprezece cercuri înăuntru-i, care se intersectează și tot atâtea flori cu câte șase ovoide paralele într-un tipar care mă amețește și mă fascinează această formă magică se structurează-autonom ca un perpetuum mobile de neimaginat, de neoprit, trecând surprinzător și nefiresc din polinom în polinom și revenind de unde a pornit
citește mai mult

Fractalii de Aurel Conțu

octombrie 12, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Nu am nevoie de întreg Pământul, dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal, un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul, sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”, ( a sparge în fragmente!), redenumit fractal. În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister, o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută, de la cristalele de
citește mai mult

Portret de Aurel Conțu

octombrie 11, 2018 în Poezie de Aurel Contu

așa cum raza de lumină albă uneori (trecând din întâmplare printr-o prismă moartă), se sparge în o mie de culori, la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă. te recompui bizar mereu sub alte predicate, (nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!) și te încurci în geometrii din cele mai ciudate din care nu lipsește carnea și fiecare
citește mai mult

Paralel-isme de Aurel Conțu

octombrie 10, 2018 în Poezie de Aurel Contu

cu patru mii de ani-nainte de „momentul sfânt”, care se petrecuse-ntr-un cătun numit Capernaum ( unde se nasc, destul de rar, ce-i drept, doar sfinții), Geometria sacră pusese stăpânire pe Pământ și-nfăptuise lucruri stranii, trecând peste puterea minții pe care noi, profanii, le mai vedem și acum. abia ieșiți din epocile pietrei, cei vechi nălțară piramide de-anvergură, (figură geometrică-ntâlnită cel
citește mai mult

Geometrii de Aurel Conțu

octombrie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu

5/5 (1) priveam aseară stelele lui David de pe cer, așa cum Creatorul în Geneză le dispuse, în câte șase colțuri de lumină și un hexagon, în fapt, mii de triunghiuri echilaterale suprapuse efemer, când într-o prismă cu trei laturi, când într-un trunchi de con priveam spre Universul acesta fără glas care-mi părea încremenit într-o terifiantă apatie, redus la niște
citește mai mult

Sictir* de Aurel Conțu

septembrie 28, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Mi-e tot mai frică să ies din casă și nici nu știu dacă mai merită… vechea butadă nu mai e de actualitate, e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă, acum te trezești că te înjură vreunul de mamă, din senin, mitocanul frustrat, (rătăcit prin cotloanele întunecate ale politicii!) nu poate înțelege egalitatea ancestrală a omului decât prin
citește mai mult

Dureri ascunse de Aurel Conțu

septembrie 26, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări cu aripile frânte, crezusem că era o suferință ca toate altele, nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste sau din prea puțină, dimpotrivă, suferința te întărește, o pasăre însă nu se poate împăca ușor cu ideea că a pierdut cerul, când te-ai desprins fie și o singură clipă din îmbrățișarea
citește mai mult

Certuri autumnale de Aurel Conțu

septembrie 25, 2018 în Poezie de Aurel Contu

N-am văzut niciodată cerul mai cătrănit ca astăzi s-a răstit de dimineață la norii negri de ploaie și le-a spus să plângă mărunt peste Pământ cu multă economie de lacrimi nu se mai putea cu planetele și cu stelele astea, atârnate de el, într-o zi o să pună vântul să le scuture, apoi va stinge el însuși toate luminile și
citește mai mult

Însuflețire de Aurel Conțu

septembrie 24, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Dinafară toate casele par la fel, aceleași ferestre cu vedere spre stradă, aceleași uși mohorâte din lemn, aceleași culori pe fațade și ziduri, abia după ce intri descoperi că te-ai înșelat, casa ta, de exemplu, avea suflet, luase o mare parte din sufletul tău și-l împrăștiase în lucruri, până atunci nu observasem că primăvara înfloreau printre primii din sat merii
citește mai mult

Rezonanțe de Aurel Conțu

septembrie 23, 2018 în Poezie de Aurel Contu

în zori m-am trezit cu tot cerul albastru peste mine cu Soarele sprijinit de-o tâmplă, iar Luna de cealaltă, mă învăluiseră toate constelațiile despre care-mi povestise bunicul cu o seară-nainte, Carul Mare tras de cei doi boi speriați din cauza unui urs , Carul mic, un fel de grapă de nivelat, în jurul căreia se învârtea tot cerul, Ursele, Pleiadele
citește mai mult

Accente de Aurel Conțu

septembrie 22, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Într-o lume a femeilor ar fi imposibil să trăiești… singura formă de guvernare ar fi dictatura, prima lege aprobată într-un parlament al femeilor ar fi castrarea fizică a bărbaților (vinovați pentru cele trei milenii de patriarhism!), abrogarea egalității dintre sexe – care sunt inegale de la natură! – și decretarea supremației sexului slab cu riscul de a rămâne blocați pe
citește mai mult

Zodii de Aurel Conțu

septembrie 19, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Cineva îmi spunea că viața mea depinde de astre, de constelațiile Sistemului nostru Solar, de trecerea Soarelui în traiectoria sa ecliptică peste cele douăsprezece câmpuri energetice al Cosmosului, denumite zodii, că ziua în care te naști se va afla sub influența unei planete din cele douăsprezece, corepondente unui an, care are la rându-i douăsprezece luni, și că această planetă în
citește mai mult

Concluzii de Aurel Conțu

septembrie 18, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Încă mai simt umezeala londoneză în oase, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a rămas undeva în urmă cu miriapodele și coleoperele lui dizgrațioase mișunând peste tot, cu miliardele lui de melci mucilaginoși, păianjeni vampiri și larve, încă mai cred că bătrânul Albion seamănă tot mai mult cu o mlaștină, nicăieri n-am văzut mai multe cărămizi și
citește mai mult

Ecouri de toamnă

septembrie 17, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Bătrânul pictor nu-și luase cu el toate culorile, alesese din cutie doar galbenul, verdele, albastru, maroul și negru, nici nu-i trebuiau mai multe, ce să faci cu albul, cu roșul, cu alte nuanțe calde, descălecate din primele, într-un tablou posomorât al toamnei, chiar că nu avea ce face cu ele, numai că acel neobișnuit septembrie îl surprinsese descoperit, luaseră foc
citește mai mult

Peștera cu muzică de Mozart- roman-

septembrie 10, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

titlu provizoriu… XIV Văd lumină. E o lumină artificială. Mă simt slăbită. Închid ochii iar, încerc să mă localizez. Eu sunt Corina. Am murit? Unde sunt eu? Am nevoie de o scanare a mea, a memoriei mele. De ce mă aflu în lumina asta artificială? E un spital? Vreau să aud zgomote, nu vreau să privesc de frică. Mi-e frică
citește mai mult

***

august 31, 2018 în Poezie de George Gitlan

în sfânta limbă română să vă închinați cuvântului care se lasă de la sine rostit atât cât să nu rămâneți muți și neascultați în taina rugăciunii voastre Note –

Mamei mele

august 11, 2018 în Poezie de George Gitlan

5/5 (1) a-mbătrânit sărmana Mama, nici eu prea tânăr astăzi nu-s, iar Tata nu de mult s-a dus și-n urma sa… deschisă-i rana.   îmi întorc fața către cer și-l strig pe Cel de sus, pe nume, cu glas smerit de rugăciune, ne aibă-n paza Lui, să-i cer.   iar de m-oi auzi Tu, Doamne, din slava Ta de-acol’ de
citește mai mult

M-aş face val…, de Camelia Ardelean

august 10, 2018 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (1) M-aş face val, să rătăcesc în trupul tău de alge, Să prind conturul unui nor, lumina când se sparge, Să te-ntâlnesc, Poseidon, prin lumea de meduze, Să mai sărut, din când în când, zăpezile pe buze,   Să port pe umerii-mi de stea făclia de amurguri, Să-mi scutur tălpile de-azur prin sate ori prin burguri, Să mă-nveşmânt în
citește mai mult

***

august 8, 2018 în Fără categorie, Poezie de George Gitlan

5/5 (1) se va face pomul că poame, iar omul că oameni și nimeni nu va putea întoarce rânduiala lor firească, ori, cine va îndrăzni numai, să strice rostul acestora pe lume, îi va încurca dumnezeu mințile și se va pierde pe sine în nebunia sa. Note –

IOAN  NEACȘU – Introducere în poezie – o estetică in nuce –

iulie 29, 2018 în Critică literară, Revista de Cristina Ștefan

Această lucrare face parte din categoria celor primite cu ostilitate de regimul comunist în anii ’80, chiar fiind publicată, deci luată la cunoștință de critica literară a vremii…însă respinsă de conștiința vremii. Ioan Neacșu își începe pledoaria cu aceste istorisiri, durând decenii, din schimbul de scrisori, memorii, replici reieșind limpede aservirea politică a criticii literare de atunci. Aș zice: nimic
citește mai mult

****

iulie 14, 2018 în Poezie de mirela orban

5/5 (1) să scrii despre răvășire i-a spus ea îl privea cu ochi de iubită între ei nu crescuseră buruienile nici găuri negre nu se căscaseră aerul feliat subțire între trupuri trăgea cu ochiul s-ar fi oprit să le amâne-mpreunarea nu știu de unde ai apărut m-am trezit cu tine pe acoperișul lumii parcă din palma mea te-ai fi topit
citește mai mult

***

iulie 11, 2018 în Poezie de George Gitlan

5/5 (1) îmi place viața și nu mă dezic de nimic din tot ce-i omenesc. zeii mă știu pe de rost. sunt un “zelot” al eternului feminin. iubesc “cu de toate”. am “magazia” plină și nici strop de benzină să-mi dau foc mă aprind spontan la primul sfârc înfiorat ce-mi scânteie-n privine și ard până la cenușă. de unde mă
citește mai mult

***

iulie 2, 2018 în Poezie de George Gitlan

5/5 (1) pe tatăl meu cel de curând pierdut l-am regăsit în plânsul mamei crescuseră bălăriile pe el nu i se mai vedea chipul și nici glasul nu i-l mai auzeam doar potopul din ochii mamei și cum creșteau bălăriile pe tata… Note –

DESPRE BIOPOETICA ANILOR NOȘTRI – niște întrebări

iunie 28, 2018 în Eseu, Revista de Cristina Ștefan

5/5 (1) DESPRE BIOPOETICA ANILOR NOȘTRI – niște întrebări   Poate că vorbim amplu și cuprinzător de biopoetica acestor ani în poezie…Primele două decenii din secol aproape au trecut și în poezie s-au acumulat o multitudine de stiluri lirice și o multitudine de poeți: cei dinainte de revoluție care și-au eliberat acum fostele cenzurări, explodând un limbaj ținut sub lacăt și cei
citește mai mult

Trăiesc clipa…

iunie 8, 2018 în Poezie de Micutiu Sorin

4.8/5 (5) Varianta inițială în rutina zilei minuni şi lucruri imposibile nu cer împart fiecărei clipe o fărâmă din zâmbetul copilului ascuns de ochii lumii nu sunt naiv trecutul şi viitorul sunt o parte a vieţii gânduri şi amintiri uneori prea împovărătoare pentru o inimă de carne sunt doar moderator între inimă şi raţiune rog Divinul în mirosul cafelei înmiresmate
citește mai mult

Cerșetorul de stele, Aurel Conțu

iunie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

– încotro? – nu știu! – cerșetorul de colo pe care-l văd, invariabil, de-o viață, scormonind zorii, își plimbă umbra slugarnică de cum răsare și apune Soarele, se hrănește cu resturi și măruntaie în putrefacție, însă merge hotărât înainte! – eu cred că se-nvârte într-un cerc! – dar nu renunță! – nu mai are la ce! – întotdeauna există ceva
citește mai mult

Gioconda (triplu acrostih), Aurel Conțu

mai 28, 2018 în Poezie de Aurel Contu

acrostíh sn :poezie în care literele inițiale ale fiecărui vers alcătuiesc un cuvânt (de obicei un nume de persoană) sau o propoziție. Gag, glumă, farsă, zi-i cum vrei Idila mea cu Gioco se-nfiripase-n vise Onoarea de-a fi permanent în preajma ei Cocea invidii printre aspiranți ca-n casa lui Ulise. Ocolul bravului aheu inițiat de zei Non-possumus-lui* de-a naviga în ape
citește mai mult

Amin, strigase Isus (triplu-acrostih), de Aurel Conțu

mai 24, 2018 în Poezie de Aurel Contu

primul de sus în jos al doilea de jos în sus al treilea de sus în jos Ana privea cu ochii pierduți înainte, în larg Mima siguranță, dar înăuntru-i era un vulcan Imigranții se cățăraseră ca șobolanii pe punți și catarg Nan, zis și piticu`, lăsase cârma și se aruncase-n ocean. Sesterțiu plătit nu cuprindea și confortul postum Tst! strigară
citește mai mult

Evidând de Aurel Conțu

mai 23, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Visele mele? Un șir de imagini arzând la flacăra nevăzută a minții aliniate pe-aceeași sârmă de înaltă tesiune a gândului alb ca niște lebăde rătăcite printre urșii polari ai Nordului tot albi cu dinții încleștați în beregatele focilor milioane de luminițe clipesc precum stelele în cumpăna ochiului (înghețat într-o lacrimă!) în jurul meu doar întinderi de alb orbitor opac soția
citește mai mult

Obsesiv de Aurel Conțu

mai 22, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Voi fi de serviciu mâine ea însă va fi liberă mâncăm îngrămădiți între gânduri chelnerul pare să-și fi înghițit respirația cea de-a doua sticlă de vin emană un miros acru mă gândesc ce-o fi în capul ei: vă trebui să-i cumpere un cadou! o cutie de bomboane, de exemplu, o floare ceva care să nu bată la ochi fiindcă nu
citește mai mult

Zefir de Aurel Conțu

mai 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Adierea zefirului era ca foșnetul șoaptei cineva lăsase deschisă colivia cu păsări măiestre ale dimineții iar aceastea-și luaseră zborul într-un foșnet tumultos de aripi printre umbrele zorilor desprinse parcă de corpuri de inimi printre frunzele Maiestăți sale regale Magnolia cu tot albul năucitor al florilor și al parfumului ei printre strigătele zglobii ale copiilor în drum spre școală și printre
citește mai mult

Destin la pătrat (sonet), Aurel Conțu

mai 7, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Omul se prăbușise de pe picioare-n noroi căldura toridă de-afară-l răpuse. Cineva sunase-ntre timp la unu unu doi și-o salvare sosise cu sirenele puse Asistenta trecuse în fugă pe zebră și-l întorse cu fața în sus pe targa de fier, omul însă nu răspunse la nicio manevră, sugerând că deja se instalase în cer De la Starea civilă venise primul
citește mai mult

Mi-ar trebui, Aurel Conțu

mai 5, 2018 în Poezie de Aurel Contu

mi-ar trebui o lume în care să nu existe anotimpuri în care să nu îmbătrnim să nu fim copii niciodată să nu avem dușmani sau prieteni Soarele să strălucească numai în mijlocul cerului nopțile să fie doar nopți florile să trăiască veșnic să nu existe decât un singur drum cu sens unic mi-ar trebui o casă cu aripi de lebădă
citește mai mult

ploi subterane

aprilie 29, 2018 în Poezie de Carmen Secere

5/5 (1) pielea creolă cu miros de alge accentul peltic din franceza cajun și dimineața magnoliei în oglinzi convexe tălpile nu ți se mai întorc prin cenușa străzii sângerând aprilie ne inundă cu ploile noastre subterane din new orleans Note –

Sunt tot mai singur în fața cuvintelor … Aurel Conțu

aprilie 28, 2018 în Poezie de Aurel Contu

3/5 (1) întinși pe burtă tăcuți ascultăm cum crește iarba o pasăre planează de câteva ore deasupra noastră strivită de cer nefiresc arareori am mai văzut atâta tristețe disimulată-ntr-un zbor cireșul sub care ne-nsingurăm tot mai mult unul de altul își cerne nepăsător florile veștede peste noi un fluture alb cu dungi negre ți se-așează pe umăr Doamne cât de
citește mai mult

Nenorocitele astea de gânduri…, de Aurel Conțu

aprilie 22, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Uneori mă gândesc la tine ca și când n-ai fi tu mă-nsingurez în tristețea aceasta perversă neverosimil te suprapun peste chipul aproape împăcat al mamei la biserică cu mâinile încrucișate pe piept trecând la cele veșnice dar imaginea ta rămâne constant neschimbată ca desenul de pe aripile unui fluture cele două imagini nu se amestecă între ele nu-și pierd strălucirea
citește mai mult

Blestem, de Aurel Conțu

aprilie 21, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Știu că sunt foarte singur am lumea turnată într-un inel de aur la degetul mic din naștere când am fost foarte singur cum sunt și acum n-am nicio treabă cu răsăritul Soarelui cu mișcarea de rotație a Pământului cu lucrurile acestea din jur care se întâmplă sau nu nici măcar cu Maria turnată și ea într-un inel de aur la
citește mai mult

Meditație, de Aurel Conțu

aprilie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Adeseori rămân cu un pas în urma timpului încercând să-mi apropii sufletul de inimă de-a lungul vieții s-au adunat o mulțime de pași nefăcuți o mulțime de dealuri neurcate și necoborâte nu știu dacă voi reuși vreodată să mai ajung timpul să mai ies din mijlocul acestui ciclon denumit viață în care mă simt zdrobit ca-ntr-un blender oricum n-are nicio
citește mai mult

Și m-am pierdut încă o dată de mine însumi, de Aurel Conțu

aprilie 19, 2018 în Poezie de Aurel Contu

3/5 (2) S-au îmbrăcat aseară cireșii în mantiile lor albe păreau niște cavaleri templieri porniți într-o cruciadă a florilor ce poate fi mai frumos decât un milion de cireși înfloriți spintecând întunericul în căutarea stihiilor rătăcitoare ale iernii din castelul de gheață al Timpului de unde arcașii nopții își trimiteau uneori săgețile lor de gheață în inimile mugurilor și atunci
citește mai mult

eu sunt fiul lui tata

aprilie 18, 2018 în Poezie de George Gitlan

eu sunt fiul lui tata cel ce-i plânge urma și i-a sărutat mâna când sufletul său nu mai era la el în numele lui a fost și așa va rămâne întru neuitare și veșnica sa pomenire dumnezeu să-l ierte Note –

Nocturnă, de Aurel Conțu

aprilie 18, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Nu există nicio diferență între voi și stele oricât de lungi ar fi distanțele care vă despart și voi și stelele apăreți numai noaptea fragmentați întunericul în felii subțiri de lumină vă despletiți părul în oglinda concavă a cerului tremurați în ochii languroși ai apelor străluciți în nopțile lungi și încărunțite de ger în toate nuanțele cunoscute de galben de
citește mai mult

O lumânare pe malul Prutului- VICTOR ENĂȘOAE -fragment-

aprilie 17, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

Personajele principale, un ziarist  al anilor ’50, un sondor și un miner, luați de valul aprig al industrializării și propagandei agresive a începutului comunismului românesc, își concentrează-  în schimb, sau în pofida epocii-    eforturile în repararea/regăsirea unei iubiri imposibile, dar care, după ani de suferințe inimaginabile, nu s-a stins. Din medii culturale diferite, din orașe ale județului Bacău, diferite
citește mai mult

o scrisorică despre somnulică

aprilie 15, 2018 în Fără categorie, Poezie de radu luca dupes

5/5 (1) Abia aștept s-adorm, iubire, să dorm o lună, chiar un an, să dorm ca somnul, în neștire, să doarmă-n mine un motan. Să dorm în pat, să dorm în gară, să dorm en- gross și en-detail, să dorm din iarnă până-n vară ori din septembrie în mai. Să dorm pe burtă și pe spate, să dorm în cap,
citește mai mult

o dimineață

aprilie 11, 2018 în Poezie de radu luca dupes

Așa cum viața nu e poezie, nici eu nu sunt un zarzăr înflorit de Paște, nici tu o coală albă, de hârtie, fără de care versuri nu s-ar naște. Nu am prin buzunare praf de stele și nici o lună galbenă și mare și nici nu știu să-ți desenez romanțe, nici să-ți întind Pământul la picioare, nu-ți leg la umeri
citește mai mult

warning

aprilie 11, 2018 în Poezie de George Gitlan

5/5 (1)  nu ieșiți afară  vă puteți îmbolnăvi  de primăvară  sau chiar mai grav  de viață     Note –

Albastru, galben și roșu

aprilie 8, 2018 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

3/5 (1) Albastru este cerul prin care te privește Dumnezeu Atotputernic și Omniscient. Albastre sunt apele care îți curg prin vene Și Dunărea pe suprafața căreia dansează lebedele. Galben este soarele care încălzește și oferă lumină Lanurilor tale de grâu din care facem făină și pâinea cea de toate zilele. Roșu este sângele vărsat de strămoșii noștri Care au luptat
citește mai mult

Fericiți să fim

aprilie 8, 2018 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Fericiți să fim Alături de flora și fauna infinită Că Salvatorul lumii a înviat din morți. Fericiți să fim Că lumina Lui a îndepărtat întunericul din sufletele noastre. Fericiți să fim Că Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat Că există viață de după moarte. Note –

paște fericit!!!

aprilie 8, 2018 în Poezie de George Gitlan

și-am scos ochiul vătămat care nu-l vedea și l-am văzut lumină din lumină se făcuse și gura mea îl mărturisea întru adevărul cel adevărat   cristos a înviat cristos a înviat cristos a înviat Note –

Străin

aprilie 7, 2018 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

simți respirația cuiva străin împungându-ți coastele amintirile altuia scrutându-te amușinându-te nu e pregătit cuvintele le auzi din gura unei femei care pretinde că te-a născut însângerată năclăită cu transpirația și urletele altei femei picăturile unui sânge străin îți zdrelesc venele și inima ta pleacă o pasăre albă visând din aripi peste un deșert fără amintiri mai simți un pas al
citește mai mult

Centenarul unirii

aprilie 3, 2018 în Poezie de carmenis

5/5 (2) (acrostih) Cerul tricolor absoarbe Esențe izvorâte din inimi reîntregite Neamul românesc respiră Tradiții înmiresmate a dor E sărbătoarea sângelui Născut în același grai Adormit în același cântec Răstignit pe aceeași cruce Umăr lângă umăr neclintit hotar Luminat de jarul istoriei Umbre străbune străjuiesc Numele înveșnicit în cetăți Iureșul timpului aprinde Rugă înaltă în spațiul matern Iubirea de țară
citește mai mult

„Născut viu”, de Aurel Conțu

aprilie 3, 2018 în Poezie de Aurel Contu

”Eu, fiinţă vie, naturală, vie în viaţă, cu suflet, trup, carne, oase, nume propriu steusantis, om, privat. Îmi pun amprenta de la degetul mare de viu ale mâinilor stânga şi dreapta cu sângele meu de viu ca şi mărturie a ceea ce declar pe propria-mi răspundere.” Pământul acesta a fost lăsat moștenire primului om pe nume Adam după cum știi
citește mai mult

tot despre îngeri

aprilie 2, 2018 în Poezie de George Gitlan

5/5 (1) am scris mereu despre îngeri am scris ei despre mine niciunul niciodată și-am zis păi bine măi îngerilor  îngeri îmi sunteți voi sau diavoli apoi mi s-a arătat că tot ceea ce scrisesem despre ei era de fapt despre mine și-am plâns cu pietre fiecare cuvânt scris l-am plâns Note –

Neîmpliniri, de Aurel Conțu

martie 30, 2018 în Poezie de Aurel Contu

3/5 (1) tremur în inima-mi înmugurită acum la sfârșit de Marte îmi simt tot mai alunecoase cărările gândului zăpada îmi îngheață frunzele zilelor degetele dimineții cu care amestec cuvintele acestea încremenite ca niște sloiuri cum de-am putut fi atât de imprudent mă întreb să mă las ispitit de stihiile iernii de cântecul îngeresc al fulgilor de nea și să mă
citește mai mult

stea dragostea

martie 30, 2018 în Poezie de George Gitlan

odată ca niciodată m-am iubit c-o stea și-a rămas grea cu toate cuvintele mele dragele de ele sădite în pântecul ei de stea dragostea       Note –

rugă pentru tata

martie 28, 2018 în Poezie de George Gitlan

hai, doamne, nu te zgârci, uite, ia de la mine și mai pune la tata, hai, că nu dai de la tine, doamne, fii și tu măcar o dată Om! Note –

O lumânare pe malul Prutului- VICTOR ENĂȘOAE

martie 27, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

    O lumânare pe malul Prutului- VICTOR ENĂȘOAE O poveste de dragoste dramatică, din anii ’50, imediat după încheierea războiului. În Bacău, instalarea comunismului a produs, ca în întreaga țară, tragedii familiale, despărțiri, pierderi…Doi tineri, cu suflete curate, se îndrăgostesc în timpul liceului, fără a intui vremurile ce vor veni și despărțirea ireparabilă dictată de sistemul bolșevic, când trup
citește mai mult

Limite, de Aurel Conțu

martie 26, 2018 în Poezie de Aurel Contu

adevărul meu, adevărul tău, adevărul lor, toate sunt adevăruri absolute, demonstrabile… (matematic), le aflăm pe măsură ce le înțelegem, trăim cu ele, murim cu ele, nu îndrăznim să privim mai departe, să le confruntăm cu matematica Cosmosului care operează cu alt fel de adevăruri, spunem despre Universul acesta că este infinit ca întindere, ca sfârșit, uităm însă să spunem că
citește mai mult

Catharsis, de Aurel Conțu

martie 23, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Mi-ai luat toată lumina dimineții cu ochii tăi lacomi semeni tot mai mult cu o gaură neagră în care absorbi totul din jur deformezi spațiul și timpul încalci toate legile fizicii adunând în tine într-un spațiu mai mic decât un nasture o masă de materie mai mare decât Soarele strivind cu forța gravitației ochilor tăi forța gravitațională a dragostei lumina
citește mai mult

omniprezență

martie 21, 2018 în Poezie de George Gitlan

poezie e când mă uit la tine cum îți aprinzi țigara cum o strângi între buze când tragi adânc în piept  fumul din ea și ard până la filtru Note –

poem dăruit poeziei

martie 21, 2018 în Poezie de carmenis

5/5 (1) ca un măr îngreunat de mirare înmugurește în tihnă poezia într-un decor fără margini seva împerecheată cu lutul fecund devine dor imposibil de îndepărtat un fel de sentință în alb care așteaptă mâna promisă mâna care să se rotească deasupra viselor stârnind acea plutire în care nu mai știi unde să te oprești Note –

Asfințit, de Aurel Conțu

martie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu

m-am acoperit cu o bucată de noapte după ce am văzut ziua înjunghiată drept în inimă sângele ei murdărindu-mi fereastra de la sufragerie prin care îmbrățișez infinitul ca pe-o femeie cearșafurile albe de la marginea patului rămase după plecarea îmbufnată a iernii covoarele cu figuri geometrice paharele de cristal din sticlă de Bohemia și Murano șampania din mijlocul mesei nedesfăcută
citește mai mult

Adorație, de Aurel Conțu

martie 19, 2018 în Poezie de Aurel Contu

pentru noi cei mai tineri cu aspirații la cer ar fi nevoie de un milion de iedere agățătoare de-un milion de mâini cățărătoare poate și de o fărâmă de absolut cât să ne acoperim sufletul la început sfinții apostoli erau oameni cățărați pe vrejuri însemna mult să te cațeri pe-un vrej să-ți faci casă de odihnă veșnică în cer din
citește mai mult

Augur, de Aurel Conțu

martie 17, 2018 în Poezie de Aurel Contu

în lupta aceasta inegală cu timpul voi fi sigur strivit ca o muscă nu am decât o inimă de pierdut când vor călca peste mine picioarele grele ale morții îmi vor plesni oasele urletul de dinainte se va înfige în nori ca o suliță se va împrăștia în ploaie apoi se va întoarce în iarbă imaginați-vă miliarde de fire de
citește mai mult

În contumacie, de Aurel Conțu

martie 17, 2018 în Poezie de Aurel Contu

e neplăcut să te trezeși într-o dimineață ca aceasta de sfârșit de Martie în alt pat lângă altă femeie pe care n-o cunoști să nu fii tu dar ea să-ți zică pe numele mic care nu-i al tău și să te simți ca o reproducere proastă un fals așa cum ți se pare și bancnota de o sută de lei
citește mai mult

lumina mamei

martie 17, 2018 în Poezie de Carmen Secere

5/5 (2) se mai aud pași târâți pe coridoare fără ieșire prin saloane viața pâlpâie în monitoare colorate și miroase acru tot ce a mai rămas viu e o instalație din care se scurge nemilos pe la colțuri memoria degetele schițează în aer un semn aș mai respira măcar o dată să-l pot pricepe dar mi-e teamă să nu se
citește mai mult

Opertații cu numere naturale, de Aurel Conțu

martie 16, 2018 în Poezie de Aurel Contu

pentru mine nu mai există demult numărul natural unu nici nu mi-am dat seama când am ajuns un zero virgulă cinci întru-un șir descrescător al numerelor zecimale matematic un om împărțit în două face exact jumătate de om la care se adaugă o virgulă din punct de vedere statistic jumătățile se rotunjesc ori se adună nu se înmulțesc niciodată nu
citește mai mult

În stil Da-da, de Aurel Conțu

martie 15, 2018 în Poezie de Aurel Contu

iarna se zvârcolește-n convulsii pe drumul de țară zăpada pe dealuri se prelinge pe lângă garduri ca o femeie ușoară vântul își schimbă cureaua de ghimpi din biciu-i de gheață cu una mai acătării din frunze de orhidee cusută cu ață ai putea zice că a venit primăvara îmi șoptește de-alături iubita mea Lăcrămioara doar ceasul neîntors de pe masă
citește mai mult

Abisuri de Aurel Conțu

martie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu

să te uiți contrariat la propria-ți mână și să nu vezi nimic asemănător cu o mână să umbli dezorientat pe străzi fără să știi ce cauți să faci dragoste fără să simți dragoste să nu găsești sprijin nici într-o frunză galbenă să-ți revină în minte amintirile cele mai negre într-o ordine aproximativă fără nicio logică eliptic parcă aș coexista simultan
citește mai mult

Exorcizări de Aurel Conțu

martie 13, 2018 în Poezie de Aurel Contu

de-o vreme nu fac decât să mă crucific să calc peste tăciunii încinși ai zilei să-mi blestem neîmpăcat ochii vinovați de răsăritul Soarelui de existența cerului (o iluzie optică confortabilă!) și iubirea… iubirea de oameni percepută ca o reacție nucleară între dorințe cu urmări apocaliptice pe care o mai găsim doar în stele ( Hiroșima pare o glumă! ) izotopul
citește mai mult

Accente de Aurel Conțu

martie 12, 2018 în Poezie de Aurel Contu

câteodată viața o ia razna o pisică negră îți taie calea ți se zbate ochiul stâng ( care anunță o primejdie! ) de unde o fi știind ochiul ce se va întâmpla înaintea minții ceva îmi șoptește că viitorul se află în noi că adesea trăim înaintea timpului cuantic Sfântul Augustin spunea despre lume că a fost făcută cu timp
citește mai mult

Ipocrizii de Aurel Conțu

martie 11, 2018 în Poezie de Aurel Contu

până la urmă nu este decât un cocktail dacă n-am să pot participa mă voi mulțumi cu o fotografie vor lipsi cele trei săruturi obișnuite pe față muu-muu-muu defilarea acelorași vieți mediocre și repetitive nelipsite de la asemenea evenimente mondene oameni care trec pe lângă tine fără să te observe parcă nici n-ai fi dă-o naibii de etichetă să mai
citește mai mult

Dezamăgiri de Aurel Conțu

martie 10, 2018 în Poezie de Aurel Contu

aceeași brățară din aur îți atârnă de gleznă și azi în a zecea zi a lui Marte un cercel îți sclipește-n ureche ca o stea dintr-o galaxie îndepărtată desfaci în genunchi cutii cu vize extraterestre între două două orgasme nimic nou în Cosmos iubite aceleași clișee aceleași parfumuri Dior aceleași corsete aceleași jartiere déjà vu-uri ascunse în lucruri prea multe
citește mai mult

Antologii de Aurel Conțu

martie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu

dintr-o masă amorfă se aleg zece capete reprezentative și se așează pe-un trup aceasta ar fi o antologie nu contează că vorbim despre capete diferite fractalii Dumnezeu iubește jocul de puzzle un fluture bate din aripi în Noua Guinee și stârnește o tornadă în Mexic ne-am obișnuit cu aceasta există un alogaritm matematic care ne ajută să fim antologici să
citește mai mult

Însingurări de Aurel Conțu

martie 8, 2018 în Poezie de Aurel Contu

în insula mea uitată de lume descopăr apăsarea supărătoare a lucrurilor dictatura lor oriunde aș întoarce privirea mă-ntâmpină un lucru o piatră un arbore un munte cărari neumblate de nimeni mult verde și simt că devin la rându-mi un lucru ceva fără inimă plutind în apele sulfuroase ale timpului abia dacă mai reușesc să mă-mprăștii dincolo de mine în gânduri
citește mai mult

Încordare de Aurel Conțu

martie 7, 2018 în Poezie de Aurel Contu

auuu! auuu! auuu! strigau pietrele de care îmi juleam gleznele auuu! auuu! auuu! strigau merii cu spinările îndoite de vânt auu! auuu! auuu! strigau bufnițele cu ochi închiși în lumina tăioasă a dimineții auuu! auuu! auuu! strigau câinii loviți cu pietre pițigoii atinși de fulgere înăbușind auuu! auuu! auuu-ul! meu rușinat stânjenit țipați voi murmuram abia perceptibil eu îmi mai
citește mai mult

Recul de Aurel Conțu

martie 6, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Impactul cu viața te-aruncă-napoi (faimoasa ecuație a lui Einstein E=mc² pare o glumă!) reculul acesta este ca o ieșire bizară din timp fizica bătrânului Kepler devine metafizică nu se mai potrivește cu nimic sufletul se sustrage oricărei mecanici corpul se amestecă inexorabil cu sufletul reculul nu e nici mișcare nici repaus a treia dimensiune nu există iar a nu fi
citește mai mult

Învolburări de Aurel Conțu

martie 5, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Învolburări în fiecare dimineață ne trezim speriați învăluiți de o neliniște viscerală metafizică ne uităm îndelung în oglindă și ne-ntrebăm dacă mai suntem noi dacă nu ne-au invadat atlanții strămoșii ancestrali primitivii migratorii pitiți în noi cu toate instinctele lor caprofage care sunt și ale noastre și care răbufnesc adesea în noi estompând milenii de civilizație de umanitate dezvăluindu-ne adevărata
citește mai mult

Împietrire de Aurel Conțu

martie 4, 2018 în Poezie de Aurel Contu

în fiecare femeie se ascunde o cârtiță o mică doamnă Bovary subversivă un fel de văduvă neagră antropofagă o Naegleria fowleri care-ți mănâncă creierul pe ascuns îți săpa tuneluri prin inimă te înconjoară cu o dragoste sinistră în timp ce te devorează metodic dinăuntru celulei despre originea cuantică sau extraterestră a femeii n-avem nici azi știri de ultimă oră nu
citește mai mult

acasă

martie 3, 2018 în Poezie de carmenis

“ întorsul acasă nu ni-l poate lua nimeni” (Florin Călinescu) aceleași râuri de ie merg la inima celor care așază dor peste dor acasă peste acasă destine împerecheate cu lanțuri de scripete în care rana atârnă pâine în devenire în balans cu țara deposedată sfârcuri descuamate are străinătatea, laptele ei îi adoarme pe mulți cu zâmbet trist la vedere cum
citește mai mult

Rug de Aurel Conțu

martie 3, 2018 în Poezie de Aurel Contu

nu mi-a mai rămas altceva de făcut decât să omor timpul sunt un ucigaș în serie umblu prin cotloanele întunecoase ale prezentului prin toate anticariatele existenței și nu mă regăsesc niciunde ieri tăcuseră toate ceasurile mâncătoare de timp de afară se auzeau tramvaiele morții oprind în penultima stație a vieții avioanele cu reacție zgomotele familiare ale timpului care-mi demolau fără
citește mai mult

Mea culpa de Aurel Conțu

martie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

5/5 (1) de azi-dimineață am sentimentul stupid că nu mai încap în mine propriu meu corp mă strânge mă respinge nu-mi mai găsesc locul în spatele ochiului lângă inimă nicăieri sunt un organ inutil precum apendicele amigdala colecistul (o rămășiță a cozii!) uterul (necesar o dată în viață!) timusul splina sfârcurile la bărbați măseaua de minte care nu mai folosesc
citește mai mult

mărțișor

martie 1, 2018 în Poezie de George Gitlan

astăzi am să te dor un pic în piept cam cât un întâi martie încălzit la sânul tău   Note –

Umbre de Aurel Conțu

martie 1, 2018 în Poezie de Aurel Contu

5/5 (2) chiar dacă ne-am despărți de umbre și-am rămâne doar oameni în grote privitori neutri platonici nu s-ar schimba nimic jumătate din lucruri sunt umbre Dumnezeu este și el o umbră viața noastră la fel n-am ieșit încă din peșteri să descifrăm cine stă de partea opusă a umbrei fiindcă nicio umbră nu-i singură în spatele nostru arde un
citește mai mult

Ecouri pierdute

februarie 28, 2018 în Poezie de Mihai Gindu

Şoapte rătăcite Ale unui zbor frânt, Ecouri pierdute Ale unor amintiri glaciale, Cioburi colorate, Aruncate în dezordine pe jos Ale unor oglinzi paralele În care timpul nu se întâlneşte Niciodată Cu noi înşine, Pustietate rece, Toamnă a sufletului, Dedublare a destinului, Vis interzis Îmi eşti tu mie, Trecut… Note –

Joc virtual de Aurel Conțu

februarie 28, 2018 în Poezie de Aurel Contu

îmi conduc viața ca pe un vehicul bag mereu în viteză la ieșirea din curbe scot din viteză înaintea curbelor (viața-i un drum cu multe curbe periculoase!) trebuie să schimbi întruna vitezele să frânezi să-ți arunci un ochi în oglinda retrovizoare altu-n parbriz mereu rămân lucruri în urmă înainte apar mereu alte lucruri totu-i fluid și dinamic nu se schimbă
citește mai mult

Walpurgic astru, de Camelia Ardelean

februarie 27, 2018 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

„E-o luptă viaţa, deci te luptă”, Orgolii mute prind curaj, Din carne vidul se înfruptă, Trăieşti cu vise în sevraj.   Iubirile sunt pasagere, Un biet refugiu printre corbi (Păşind pe două emisfere, Ecuatorul îl resorbi).   Captiv la ţărmurile urii, Cu o desagă grea de vini, Te sprijină „Muma Pădurii” Şi nu culegi decât ciulini.   E-o luptă viaţa…
citește mai mult

Mareea de la malul gândului de Aurel Conțu

februarie 27, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Mareea de la malul gândului mi-au rămas de la tine doar un șir de sunete moi ca niște vișine putrede nu mi te amintesc altfel decât ca o formă nedefinită ca pe un robot de bucătărie frământând aluatul pufos al cuvintelor în găocile ochilor mei împietriți nu-ți era prea clar ce era cu Spinoza ( lipsiseși de la cursul acesta!
citește mai mult

***

februarie 26, 2018 în Poezie de Carmen Secere

5/5 (1) pe cerul văduvit de păsări lumina poartă doliu trei pași înapoi frica îmi linge degetele ca un câine fără stăpân Note –

Demonii dimineții de Aurel Conțu

februarie 26, 2018 în Poezie de Aurel Contu

nu știu de ce cred că ziua de azi se va încheia prost că fiecare zi de acum înainte va fi un dezastru nici n-am apucat să dau binețe femeii care-mi împrăștie noaptea și care mi strecoară în pat zorile am ochii goi uscați de lumină parcă aș fi pe pilot automat în mijlocul unui trafic antigravitațional mi-am lipit pe
citește mai mult

Depersonalizare de Aurel Conțu

februarie 25, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Depersonalizare m-am trezit încă o dată din moarte din somn noaptea e ca un fel de Golgotă la capătul zilei murim în fiecare noapte câte puțin ne tragem sufletele ostenite lângă inimi o zi întodeauna e prea mult chiar și pentru un suflet nu ne mai ajunge timpul pentru câte avem de făcut nu mai avem răgaz să fim tandri
citește mai mult

Ecouri de Aurel Conțu

februarie 24, 2018 în Poezie de Aurel Contu

într-o zi te redescoperi în aceeași zvâcnire irațională… de pleoapă restrâns dramatic în timp comprimat redus la un cadru pe o peliculă fotosensibilă cu milioane de cadre un negativ care se autodevelopează în cea mai obscură cameră a minții a Eului despre care nu știu mare lucru dar care răbufnește adesea de unde nu te-aștepți din cel mai crunt întuneric
citește mai mult

Pagini de jurnal (IV) de Aurel Conțu

februarie 22, 2018 în Proză de Aurel Contu

Pagini de jurnal (IV) de Aurel Conțu Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezentat. – Încântat! se formalizează el repede. De ce am senzația că v-am mai văzut undeva? – Poate
citește mai mult

Justuție de Aurel Conțu

februarie 22, 2018 în Poezie de Aurel Contu

toți suntem vinovați aprioric mai întâi în fața lui Dumnezeu fiindcă ne-am născut din fructul păcatului apoi în fața Codruței Kovesi Înaltei Curți nimic nu-i mai condamnabil decât faptul de-a fi toți mințim despre trecerea noastră prin viață dăm șpagă constituim grupuri infracționale cârtim ne batem copii nevestele cumpărăm experiență influență plagiem procreăm suntem indezirabili hoți încă neprinși… până la
citește mai mult

Inocenţă

februarie 22, 2018 în Proză de Mihai Gindu

  …Anemona, am pierdut pariul cu viaţa. Dacă ai şti, fie şi numai pentru o clipă, cât m-a costat acest lucru! Nopţi albe în care am scris şi am citit, săptămâni cu sclipiri luciferice în care companioni mi-au fost Ambrose Bierce, Sheridan le Fanu şi al său ”ceai verde”, zile în care am uitat de mine însumi, în care m-am
citește mai mult

Pagini de jurnal (III)

februarie 20, 2018 în Proză de Aurel Contu

Trebuie să recunosc că arhitectura Parisului depășește orice închipuire. N-am mai văzut atâta artă, eleganță, măreție și patină istorică la un loc. E drept că expertiza mea în materie nu mă ajută prea mult (fiind aproape inexistentă!), dar despre Paris nu pot spune decât lucruri frumoase, ba chiar „Paris, je t’aime”, așa cum scrie pe toate afișele și reclamele liminoase
citește mai mult

Ochiul infantei de Aurel Conțu

februarie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu

5/5 (1) Parcă a fost ieri debaraua noastră s-a umplut de tablouri înrămate a devenit un mic Louvre întodeauna ne-a plăcut să ne înrămăm amintirile să le pictăm pe câte-o bucată de pânză apoi să le expunem ca pe niște tablouri într-o expoziție a sufletului una câte una să ne fie mai ușor de ajuns în minte amintirile stau ca
citește mai mult

Destin

februarie 18, 2018 în Poezie de Mihai Gindu

3/5 (3) Picuri de rouă Peste sufletul meu îngheţat, Raze de soare Atingând Trupu-mi ostenit, Dimineţi de rugăciune Binecuvântând soarta de rătăcitor, Clipe de iubire Alinând destinul de damnat. Un singur cuvânt, Magic, Care a schimbat Totul. Renaşterea (clipei). Pentru a înfrunta o viaţă Plină de suferinţă Şi un secol Al trădării şi al durerii Mi-ai fost dată tu, Creaţie…
citește mai mult

Freamăt de Aurel Conțu

februarie 17, 2018 în Poezie de Aurel Contu

De departe aud târşându-şi bocancii Conştiinţa de sine: – Bună ziua, iubitule, îmi şopteşte din mine. Nu-i răspund, dar o simt cum mi se-mprăştie-n sânge vicleană cum îşi împleteşte picioarele după spatele meu ca o curtezană sau cum plânge. – Nici nu ştii, iubitule, de câte ori am vrut să te ucid! Nu-i răspund, dar privesc de pe margini cum
citește mai mult

Polarități de Aurel Conțu

februarie 15, 2018 în Poezie de Aurel Contu

rătăcesc cumva oblic nu mai există atracţie maşinile plutesc grave deasupra șoselelor copacii se-apleacă-ntr-o parte păpuşarii fac tumbe se încurcă în sfori clovnii se-neacă-n „alcooluri” toate sticlele-s strâmbe spargem seminţe-n dinţii înegriți de carii omorând timpul mâncăm cu mâna stângă ne aruncăm oasele însângerate spre nori ploaia cade aiurea pe-alături cineva din umbră se-amuză grotesc amestecul limbilor pare o glumă
citește mai mult

Veni, vidi, vici! de Aurel Conțu

februarie 14, 2018 în Proză de Aurel Contu

Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul. – Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat. – Am impresia că vă cunosc de când lumea! îi răspunse ea zâmbind. Nu știu de ce, dar îmi amintiți de fostul
citește mai mult

Cronici Shannara de Aurel Conțu

februarie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Începuse să plouă cu broaşte râioase dinspre apus ajunseseră broaştele până la genunchii femeilor ba în unele cazuri chiar şi mai sus     Ploua torenţial cu şerpi, cu şopârle şi câini ajunseseră lighioanele până la şoldurile femeilor ba în unele cazuri chiar şi dincolo de sâni     era o vreme hârşită cum nu mai fusese de la  potop
citește mai mult

Nu am mai citit de mult timp Cortazar

februarie 14, 2018 în Proză de Mihai Gindu

…Nu am mai citit de mult timp Cortazar, rosti scriitorul, sorbind din paharul cu rom şi lăsându-se pe spate în fotoliul care îi alina orele de singurătate. Am trăit acele clipe magice, când fantasticul se îmbina cu realul, când mă simţeam de parcă aş fi fost eu însumi în America de Sud, când vrăjile prindeau viaţă… …Şerpi vorbitori, fete unduindu-şi
citește mai mult

erezia a patra

februarie 13, 2018 în Poezie de George Gitlan

4/5 (1) în această privire am simțit prezența duhului sunt și cum mă pogoram din mine adânc în trupul ei sfrunt până la inimă înălțându-mă     Note –

Dolor in cubito de Aurel Conțu

februarie 13, 2018 în Poezie de Aurel Contu

“…Pe Jean Fréron de un picior Un șarpe l-a mușcat ușor… Ce socotiți că s-a-ntâmplat? Tot șarpele-a crăpat!… ”   Voltaire   Mă puteţi arde pe rug, fiindcă nu am nevoie de corp, dă-l dracului! Mă puteţi înjura de mamă, fiindcă e moartă demult – nu mai sunt lacrimi… Mă puteţi umili cu viaţa, fiindcă nu m-a întrebat nimeni la
citește mai mult

Adoua părere de Aurel Conțu

februarie 12, 2018 în Proză de Aurel Contu

In timp ce Ion Mortu  îşi îmbrăca hainele personale, după o săptămână de internare la Spitalul de Urgenţă Cocârjiţi, medicul  Vasile Creangă, un  grăsan trecut de şaizeci de ani, cu guşă şi ochi bulbucaţi, ca de viezure, mâzgâlea ceva indescifrabil pe biletul de externare şi pufăia tacticos din pipa sa de obsidian. Când reuşi să-şi închidă şi ultimul nasture de
citește mai mult

Levitații de Aurel Conțu

februarie 12, 2018 în Poezie de Aurel Contu

m-am speriat cumplit în dimineaţa aceea spintecată de triluri şi bâzâit de albină când am deschis robinetul din baie şi a ţâşnit bolborosind dinăuntru-i un şuvoi de lumină   m-am spălat pe faţă cu scursura aceea lăptoasă care curgea în chiuvetă era rece de-mi lăcrimau ochii şi se lipea cu asprime de pleoape ca praful de cretă     femeia
citește mai mult

Ultimul rol

februarie 10, 2018 în Proză de Mihai Gindu

…A intrat de fiecare dată într-un rol. A jucat, a râs, a plâns, chemat la marele joc al vieţii. A urcat pe scenă, tremurând de emoţie, o emoţie pură, aproape adolescentină. Fiindcă a făcut-o de fiecare dată pentru voi. Voi, cei mulţi, spectatorii. Admiratorii. Oamenii. Şi a făcut-o în numele artei. Căci ce este mai sublim decât arta, ce ne
citește mai mult

Inițiere în mistere

februarie 10, 2018 în Eseu de Marius Nițov

Mi-a luat mult timp să înțeleg cum funcționează lumea asta fără Dumnezeu, eram coborât într-un teatru absurd și nu înțelegeam logica exprimării oamenilor. Una gândeau și alta vorbeau, era o schizofrenie la scară socială, din nefericire prelungită până astăzi în chip dureros. Cel care mi-a dat timpul să-l derulez prin ruina gândirii întâlnite și să-i vindec pe cât mai mulți
citește mai mult

Viziune

februarie 9, 2018 în Eseu de Marius Nițov

Scriu pentru cei care vor supraviețui prin credință la provocările smintelii și imbecilizării. Nu am pretenția să primesc multe like-uri, textul cere o lectură mai profundă și altfel de percepere a realității. Nu pot să scriu despre lucruri nesemnificative, simpliste, fără ecou în suflet (celor care încă nu l-au închiriat sau amanetat altor ocupații nonsens). Am văzut un documentar pe
citește mai mult

Doar speranțe 10

februarie 9, 2018 în Proză de Marius Nițov

Din amorțeala soră cu nesimțirea dureroasă, că sunt care trăiesc într-o acceptată nesimțire, îl fulgeră un gând groaznic, cel mai nefericit posibil, că în spatele încurajărilor de complezență, el este de fapt un paralizat! Scutură din toate amintirile acest coșmar, gând teribil, însă aceste vorbe: “fii fără grijă, va fi bine! Stai liniștit, e totul ok! Nu-ți fă probleme, te
citește mai mult

Poem cybernetic de Aurel Conțu

februarie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu

4/5 (1) A trăi înseamnă să introduci un ștecker în priză astăzi am fost programat să scriu o poezie de dragoste n-am mai scris până acum poezii de dragoste mașinile nu cunosc sentimentul acesta cuvântul suflet nu ne spune nimic pare o contradicție în termeni dicționarele nu fac decât să ne sporească confuzia legea a doua a lui Kirchhoff ne
citește mai mult

Ce este adevărul?

februarie 8, 2018 în Eseu de Marius Nițov

Îmi aduc aminte ce senzație stranie aveam după lectura cărții lui Dan Brown, The Da Vinci Code, era acolo inversarea sensurilor, cum s-ar răsturna logica a peste 3000 de ani! Moise, Isaia, Daniel, Ieremia, Ezechiel (Iezechiel) vorbesc despre altfel de împărăție, a unui om neprihănit, mesia-unsul, alesul venit să ridice semenii din condiția decăderii, degradării morale. Cel ce se numea,
citește mai mult

Levant de Aurel Conțu

februarie 8, 2018 în Poezie de Aurel Contu

sufletul meu e ca un bazar insolit un loc zgomotos enigmatic pe fiecare tarabă scot la vânzare câte un vis beau ceai şi mă târgui mai las din preţ pentru cei care cumpără mulţi vin doar să-ntrebe să-ţi răscolească amintirile geambaşi insolenţi chilipirgii plătesc cu cardul ca să nu lase bacşiş unii cumpără la grămadă online (îți iau și sufletul!)
citește mai mult

Fie după voia Ta

februarie 7, 2018 în Eseu de Marius Nițov

Sunt oameni dornici de cunoaștere, creatori, eliberați de mizeria din gândire și alții, la fel, învăluiți într-un orgoliu supradimensionat, de ai impresia că inspirația primită e patentată de ei. Să nu mai vorbim despre impresia stupidă pe care și-o cultivă în gândire: Cel Sfânt ar exista numai datorită cugetării omului. Despre orbi, maniaci, psihopați și posedați de toată gama viciilor,
citește mai mult

Doar speranțe 9

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Batalionul în care era repartizat Imi avea misiunea de securizare şi control a liniilor de comunicaţii de-a lungul autostrăzii A1 (Kabul – Kandahar) şi în vecinătatea rutelor cheie. Ziua era deosebit de cald, iar noapte un contrast termic dur care îi obliga să facă focul lângă corturile amplasate de-a lungul drumului. Ziua săpau și cărau pietre, noaptea se apărau de
citește mai mult

Doar speranțe 8

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Era pregătit de plecare, cu fișele de internare pentru semnături, în curte intră același general Nanu cu o înfățișare mult mai închisă. – Domnule colonel doctor… cum vi se spune, îmi spune-ți, vă rog, ce s-a întâmplat astă-noapte? Suntem informați de starea pacientului dvs. și am aflat că s-au complicat lucrurile! se apropie amenințător în priviri generalul. – Înțeleg, domnule
citește mai mult

Doar speranțe 7

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

3/5 (1) Nimeni nu poate înțelege ce gânduri pun stăpânire pe forma exprimării cuiva și nici ce antidot e mai potrivit. Dacă e suficient un dialog, cum să-i trezești în adânc nevoia de credință, încredere care permite unui om să fie întreg la minte și în acțiunile sale? Se întâmplă de prea multe ori să vorbești cu cineva și să
citește mai mult

Doar speranțe 6

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

5/5 (1) Un telefon îl trezi la ora 1 din noapte pe doctor, era Livia și abia articula câteva cuvinte printre reprize de plâns, se întâmplă ceva cu totul neprevăzut. Într-o cădere psihică, Imi încercase să-și pună capăt suferințelor, cu cordonul halatului legat de un raft situat deasupra patului. Se îmbrăcă rapid și își căută cheile de la mașină cu
citește mai mult

Doar speranțe 5

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Cineva spunea că inclusiv în armată, prin aceste influențe în alegerea teatrelor de operațiuni pentru unii mai cu relații era tot o afacere excelentă. Dumnezeu mai știe, câte cazuri făcute sub acoperământul legilor, pe care românii știau să le schimbe sau interpreteze după bunul plac, intrau în sfera ilicitului!

Doar speranțe 4

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Suntem sub povara nemiloasă a trecerii și singura sursă din interior ne spune să înfruntăm cu credință transformările inerente!

Doar speranțe 3

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Cine poate să pătrundă toate gândurile ascunse ale femeii care într-un moment îți spune că te iubește și nu mai poate de dorul tău, cum îi spunea lui Imi de câte ori pleca, iar în secunda următoare poate să sune un prieten consolator? Îi plăcea starea de duplicitate, simțea o atracție în felul pervers de a se vedea cumva în centrul atenției.

Doar speranțe 2

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Dar în ecuația vieții nimic nu e întâmplător…

Doar speranțe

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Ne spuneau că suntem aleși să apărăm țara. Deși mulți ne întrebam ce căutam noi așa departe, că talibanii nu erau vreo amenințare pentru România. O făceam pentru aliați, datoria plătită… că ne-au primit în NATO!

ceva gânduri de iarnă…

februarie 6, 2018 în Poezie de Cristina Ștefan

5/5 (1) poezia este o egalitate perfectă nu are rest nu are zecimale pasiv egal activ mirare egal metaforă hei! nu e niciodată rezultat poezia circulă-n tandem cu tine libertăți gemene   *   ai văzut că de sub zăpadă lucrurile par mici, protejate? zăpada e duioasă ca o societate mamă acoperind adevăruri relative ale fiilor săi dezghețul relevă utopia
citește mai mult

Dumnezeu a murit de Aurel Conțu

februarie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Dumnezeu a murit ultimul breaking news sună lugbru ca un clopot dogit am rămas singuri analiştii îşi dau cu părerea „pe surse” concret nu se ştie nimic nu s-au facut declaraţii de presă celeste Papa se-adresează mulţimii c-un Urbi et Orbi invocând  pe Isus circulă zvonuri că Raiul s-a-nchis    că Iadul primeşte subvenţii                            că ISIS anunţă jihadul în cer
citește mai mult

Strângea viața cu dinții – de Aurel Conțu

februarie 1, 2018 în Poezie de Aurel Contu

lumina gâlgâia din Soare ca dintr-o rană deschisă umblam pe străzi ca miopii ultima stea se-nfundase în cer ca-ntr-o clisă iar viaţa scruta înainte orizontul cu ochii   cadavrul răspândea-n capela aceea un aer solemn părea că strânge viaţa cu dinţii treceam prin faţa-i cu chipuri de lemn şi făceam câte-o cruce pe ruinile minţii   afară lumina zilei se-mbrăcase-n
citește mai mult

De profundis

ianuarie 30, 2018 în Poezie de Aurel Contu

5/5 (1)  câteodată Soarele nostru plânge ai putea crede că stropii de ploaie sunt lacrimi nu poți să nu te întrebi de ce ar plânge Soarele sau Dumnezeu nu poți de asemeni să găsești răspunsuri la întrebarea aceasta aici pe planeta Pământ singur loc în care trăiesc oameni în  Cosmos există și alte forme de viață care însă n-au inimi
citește mai mult

Mă-mbrac în furtună… (de Camelia Ardelean)

ianuarie 29, 2018 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

Mă-mbrac în furtună, captiv Ruginii ce flutură-n zare; Cu freamătul persuasiv, O lacrimă strigă din sare.   Mă plouă cu gust de abis Şi-mi zgârie-o stea solitară, Mă plouă cu sânge de vis Împins din sinapse afară.   Răcneşte o linişte-n doi, Se spânzură cerul de ramuri; Un murmur salvat din puhoi Mai vântură pe macadamuri.   Mă-mbrac în miresme
citește mai mult

Ziduri

ianuarie 29, 2018 în Poezie de Aurel Contu

locuiesc între patru ziduri înaintea ferestrei se află un zid la colțul străzii altul lumea e plină de ziduri până la cer și chiar mai departe toată viața am escaladat o grămadă de ziduri crezând că așa e făcută lumea de la o vreme ți se pare firesc nu mai stai să despici firul în patru indiferența ta de exemplu
citește mai mult

Limite

ianuarie 27, 2018 în Poezie de Aurel Contu

scurm zăpada rece din mine cu amândouă mâinile și te caut înfrigurat printre frunzele galbene ale amintirii n-a mai rămas loc neumblat în jungla aceasta a sufletului toate frunzele însă sunt la fel de galbene și posomorâte mi-ar trebui încă o viață să ating fiecare frunză în parte cu vârful degetelor care te-ar recunoaște există o memorie miraculoasă a atingerii
citește mai mult

Depresii matinale

ianuarie 25, 2018 în Poezie de Aurel Contu

dimineața de azi îmi aburește fereastra cu vedere spre Soare îmi reduce lumea la o aglomerare de lucruri fără contur la o pictură naivă în tempera din care culorile se scurg se îmbrățișează frivol unele cu altele este o combinație ireală de alb și roșu ostilă ochiului conturul corpului tău se pierde în cromatica mistică a cearșafului care-ți acoperă lipsa
citește mai mult

Dialectică

ianuarie 23, 2018 în Poezie de Aurel Contu

uneori îmi reprezint lumea aceasta ca pe o eprubetă imensă din sticlă deasupra unei flăcări viața ca pe o substanță organică vâscoasă și dezagreabilă care trece prin toate stările de agregare ale materiei și se întoarce în materie faptul de a exista (așa cum ne place să credem fără să fim!) ca pe o glumă proastă a minții moartea denumită
citește mai mult

Genealogie

ianuarie 22, 2018 în Poezie de Aurel Contu

arborele meu genealogic n-are nici început nici sfârșit primul strămoș a murit la naștere eu ultimul nu am urmași izvoarele nescrise ale vremii vorbesc despre un străbun după tată descălecat  dintr-o amiba Naegleria fowleri mâncătoare de creiere pe crengile arborelui meu descopăr de fiecare dată câte o păsăre Colibri vânturând timpul dar nu-mi găsesc numele în nicio cronică în nicio
citește mai mult

Metafizică

ianuarie 20, 2018 în Poezie de Aurel Contu

 într-o lume tăcută a obiectelor a cuvintelor a florilor Maria întruchipează excepția ieșirea lucrului din abstract din imobilismul acela dramatic al formei denumită lebădă uneori după aspectul aerodinamic al corpului și aripi Maria este o formă mișcătoare pe roți la fel de însuflețită ca o femeie oamenii de știință au descoperit forme de viață în piatră Eeistein în cuantica gândului
citește mai mult

Un colţ din singurătate

ianuarie 20, 2018 în Poezie de Andrei Lacramioara

În seara asta vreau să împart singurătatea cu tine, e vară s-au copt pepenii, singurătatea s-a copt şi ea , curge zeama cleioasă printre degetele mele, pot da fiecăruia câte o felie să guste şi să se strâmbe ca atunci când iau sirop de tuse copiii bolnavi, licoarea asta vindecă trupul, sunt vieşi nimeni nu crede acest lucru. mă uit
citește mai mult

Alchimie

ianuarie 19, 2018 în Poezie de Aurel Contu

 incizia ochiului tău e asemeni diamantului din mâna bătrânului tăietor de geamuri necruțătoare lasă în sticlă o dâră albă ca un țipăt speriat de pasăre dacă ai apăsa pe capete m-aș desface în două precum un sâmbure în două jumătăți imperfecte și inegale cu sufletul înspăimântat într-o parte cu mintea răvășită fâlfâind din aripi în partea cealaltă și n-aș mai
citește mai mult

iertarea cea de toate zilele

ianuarie 19, 2018 în Poezie de carmenis

consistența iertării ca un diamant sclipește în adâncimea ochilor nu se știe când dar cineva picură rouă peste rugăminți și alungă insomniile în pustietate sufletul se limpezește ca un somn de prunci inima este o pasăre întoarsă discret în cuiburi orfane Note –

Să fii ultimul care stinge lumina

ianuarie 16, 2018 în Poezie de Aurel Contu

vecinul de la parter n-a mai ieșit astăzi să dea zăpada din fața blocului lăsând dimineața sufocată printre troiene madame Bovary nu-și mai plimbă dogul german pe sub salcâmii înfloriți în mijlocul iernii îmi lipsește hârșiitul lopeții de lemn în omăt cântatul cocoșilor al șaselea simț imi impută tăcerea nefirescă a câinelui imprecațiile neconvingătoare ale femeii sirena stridentă a ultimului
citește mai mult

Versul lui

ianuarie 15, 2018 în Poezie de Croitoru Viorel

Iubeam nespus, iubeam frumos, Dar nu știam cum să ți-o spun. M-a ajutat, cu vers duios, Un Eminescu, drag străbun…   Tu nu-l știai, ți l-am adus Din file vechi și prăfuite Pe piedestalul lui m-ai pus: – O, ce frumos le-ai scris, iubite!   – Nu eu le-am scris… Doar le-am ales Să-ți spună despre-a mea iubire! – M-ai
citește mai mult

Coșul fermecat al bunicii

ianuarie 14, 2018 în Poezie de Aurel Contu

chipul ei blajin îmi vine în minte din negurile inefabile ale copilăriei și acum mi-o reprezint ca pe-o sfântă de pe icoană în mintea mea de copil credeam că sfinții erau și ei un fel de bunici împietriți în dragoste fără să înțeleg cum bunica îmi umpluse camera cu icoane și candele să mă ferească de Duhul cel rău dar
citește mai mult

Să treci indiferent pe lângă o pasăre moartă

ianuarie 10, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Moartea-i la fel și pentru oameni și pentru păsări nu poți să treci pe lângă o pasăre moartă indiferent și să nu-ți  ocolești rușinat sufletul dacă am bănui câtă durere se ascunde în moartea unui pui de vrabie am lăsa cel puțin o lacrimă-n urmă un semn că ne pasă vărsăm milioane de lacrimi pentru lucruri mai simple și n-avem
citește mai mult

supraviețuire

ianuarie 9, 2018 în Poezie de Carmen Secere

alunec pe nisipuri mișcătoare visându-mă un satelit nu-mi spuneți că dragostea ucide recunosc murmurul acestui infarct  chiar și mirosul de la capul patului preventiv mi-am cusut o inimă de cârpă dar până și păpușarii sunt veritabili impostori Note –

Desen în grafit și cărbune

ianuarie 9, 2018 în Poezie de Aurel Contu

gândul de a te strâge în brațe mă sperie ești atât de firavă încât te-aș putea strivi între două degete ca pe o cupă de șampanie te asemeni cu misterioasa Diphylleia grayi dacă s-ar întâmpla să ploaie acum m-aș uita prin tine ca printr-o fereastră deschisă imaginează-ți să vezi o inimă zbătându-se înăuntru unui strop de cleștar șuvoiul de sânge
citește mai mult

Insomnii

ianuarie 8, 2018 în Poezie de Aurel Contu

mi-e imposibil să înțeleg de ce zilele trebuie să înceapă în zori nu întotdeauna se-ntâmplă să dai binețe zilei cu Soarele uneori te trezești confuz în mijlocul nopții dintr-un vis urât cu păianjeni aprinzi lumina te strecori tiptil printre aceleași lucruri tăcute ca nu cumva să nu le tulburi monotonia printre uși uitate deschise spre baie observ în oglindă că
citește mai mult

Confuzia

ianuarie 7, 2018 în Proză de Croitoru Viorel

– Servus fetelor, ce bine-mi pare că sunteți aici! Că nu am curajul să merg singură după pâine! Vă rog, care din voi poate… – spuse vecina Cociș, ieșind cătinel din scara blocului, sprijinindu-se în baston. ”Fetele”, trecute toate de șaizeci de ani, continuă să sporovăiască despre noutatea zilei: a murit Cutare, a lui Cutărescu, priveghi, pomană, ce mai, urmează
citește mai mult

Să mori ca un câine

ianuarie 7, 2018 în Poezie de Aurel Contu

ultima imagine care mi-a rămas întipărită pe retină este cea a unui cer desenat cu cretă pe-o tablă neagră a unei securi de luptă pe care se așează un fluture sfidând toate principiile fizicii legea gravitației a cauzei și efectului și a unei umbre fără identitate care mă acoperă insinuându-se între mine și restul Universului încă nu înțeleg ce caut
citește mai mult

Kafka

ianuarie 6, 2018 în Poezie de Aurel Contu

dacă n-ai fi fost tu ar fi fost altcineva nu-ți fă iluzii în blocul acesta cu zece etaje și mansardă ( de unde am să mă arunc în cap într-o zi!) trăiesc zeci de femei singure, cele mai multe sunt vii clipesc din ochi ca păpușile Barbie, au fețe și expresii asemănătoare, deschid foarte repede ușile când suni „bonjour, mademoiselle,
citește mai mult

Elegie pentru o floare

ianuarie 5, 2018 în Poezie de Aurel Contu

i-am zis Cris de cum am văzut-o aș fi putut să-i spun altfel dar mie mi-a plăcut numele acesta de alint ca o respirație dumnezeiască de înger simțeam otrava dulce a dragostei invadându-mi liniștea dimineții cu milioane de fluturi eram doar eu și Soarele unul mai îndrăgostit decât celălalt tocmai ne dezbrăcasem de straiele îndoliate ale nopții așteptând să te
citește mai mult

Și ținea dee mână un suflet de câine

ianuarie 4, 2018 în Poezie de Aurel Contu

ieșea de undeva din mlaștina nopții odată cu apariția cavaleriei strălucitoare  a zorilor de fiecare dată venea din altă direcție și se așeza la același colț de stradă lângă același câine flămând și bolnav care nu mai avea putere să latre „Miluiți un biet poet cerșetor cu un strop de lumină!” se tânguia el în numele său și al câinelui
citește mai mult

Ferestre sparte

ianuarie 3, 2018 în Poezie de Aurel Contu

n-am niciun chef să mă întorc acasă nici nu mai știu dacă este casa mea de când mi-ai aruncat cu pietre în ferestrele sufletului vin tot mai rar nu m-am risipit niciodată în atâta albastru de cer printre atâtea păsări nocturne și pereți translucizi penetrați doar de liniște într-atât încât să mă pierd de mine însumi s-a întâmplat acum mereu
citește mai mult

Crimele din metrou

ianuarie 2, 2018 în Proză de Aurel Contu

Crimele din metrou Se trezise speriată. Nu era nimic adevărat, mulțimea aceea înfiorătoare, care se repezise asupra ei, dispăruse. Fusese un coșmar. Nu putea scăpa de aceste  zvârcoliri nocive ale minții nicicum, visul devenea repetitiv, obsesiv, prefăcându-i noaptea în țăndări și urmărind-o de-a lungul întregii zile. În ultima lună se confruntase aproape zilnic cu asemenea stări de anxietate, care căpătau
citește mai mult

De dragoste

ianuarie 2, 2018 în Poezie de Aurel Contu

Adunaţi, scăzuţi, înmulţiţi, împărţiţi, despărţiţi, amândoi, suntem unul, – o suprafaţă întinsă şi netedă – matematica n-are nici o treabă cu noi, o inimă şi cu o inimă fac o lebădă… braţele noastre sunt o ramură care arde, trupurile noastre un trunchi de măslin, în zăvoi, ne-adunăm şi ne iubim prin mansarde apoi împărţim fericirea la doi. unul şi cu
citește mai mult

so far away

decembrie 26, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Florin Golban

5/5 (1) în ajun iarna desenase flori pe fereastra dinspre răsărit, soarele zâmbea știrb „so far away for me” se aude în surdină la radio „so far away for me” și o chitară acustică… tu îmi citeai poeziile îmi citeai poeziile direct pe trupul tău cuvintele mele creșteau creșteau din vârful degetelor pe trupul tău fără punct și virgulă la
citește mai mult

ecce homo

decembrie 20, 2017 în Poezie de Carmen Secere

curând vom închide sarea în sticle bine sigilate iar plânsul va fi înghețat la umbra memoriei în loc de inimă va crește amintirea unei atingeri trăite prin subsoluri ocupate ilegal si vom pipăi oglinzile cu degetele amputate  strigându-ne amnezic într-un ultim delir o formă fără foșnet cam atât despre om Note –

leagănul

decembrie 10, 2017 în Poezie de Carmen Secere

5/5 (1) poate că vei înțelege într-o zi așa îmi răspundeai când te întrebam unde se duc urmele din zăpadă dar iernile sunt vitrege și nu știu de ce oamenii rup lumina zilei în fâșii  ascunzându-le cu grijă sub pernă când tot ce ne rămâne la sfârșit este doar o durere prin care sângerăm desprinderi aș vrea să fii aici
citește mai mult

Două versuri și o bătaie de inimă

decembrie 7, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

5/5 (1) mă întrebi cum mi-a fost săptămâna mai lungă de șapte zile ori două bătăi de inimă plus o obsesie – să-ți fiu toamnă foșnind sub pași… îmi răspunzi că nu crezi în toamnă știu și nici în înserare nu crezi e o altă minciună a Soarelui un joc de-a v-ați ascunselea unde răsăritul este zâmbetul unui prunc cu
citește mai mult

cântec

decembrie 6, 2017 în Poezie de Carmen Secere

5/5 (1) vin sărbătorile mamă descântă-mi de dor lângă bradul împodobit lacrimile par stele căzătoare acasă plânsul e doar pentru oamenii mari vin sărbătorile mamă descântă-mi de dor Note –

paradox

noiembrie 23, 2017 în Poezie de George Gitlan

4/5 (1) cuvintelor mele le crescuseră picioare care alergau după tine în mâini… Note –

utopie

noiembrie 17, 2017 în Poezie de Carmen Secere

4/5 (2) într-o lume cu semnal slab în toate rețelele se mai găsește câte-o utopie din care faci descântec de vreme bună prin beznă cuvintele șchioapătă  însă continui să vorbești despre frumos și bine cu zâmbetul în vârful degetelor trecute prin inimă adesea te orientezi după întinderea umbrei deși întoarcerea la punctul zero este relativ imposibilă dar nu te oprești
citește mai mult

dorinţă

noiembrie 16, 2017 în Poezie de Adrian Cretu

cum aş vrea să-ţi ating chipul să-ţi sărut fruntea gânditoare să mă uit cu smerenie în ochii tăi să joc darabana cu degetele pe spatele tău să-ţi simt sânii strâns lipiţi de pieptul meu să mângâi partea interioară şi catifelată a coapselor tale şi să-ţi miros porii respirând în pielea mea cum aş mai vrea să te alint şi apoi
citește mai mult

poem despre tata

noiembrie 15, 2017 în Poezie de George Gitlan

5/5 (2) azi-noapte ca prin vis mi s-a părut c-aud țipătul unei salvări și cum se sparge liniștea în mii de cioburi crestând adânc în carne întunericul   ți se pare (mi-am spus) liniștindu-mi teama dimineată când m-am trezit cineva mi-l furase în somn pe tata   mai târziu umbla prin curte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și
citește mai mult

metaforă

noiembrie 11, 2017 în Poezie de Carmen Secere

5/5 (2) în vâltoarea căutării de sine am adormit desculță la marginea unei metafore semăna cu fereastra unde un copil încă așteaptă să-i mângâie cineva genunchii loviți la tobogan poate era vorba de-o simplă îmbrățișare și nu neapărat de-un tratat de filosofie despre târziul dintr-o iubire nici n-am observat că înainte să mă trezesc în adâncimea unui rid se înecase
citește mai mult

Mesaj de departe

noiembrie 5, 2017 în Poezie de Ana Urma

5/5 (1) iubite se pierde semnalul sunt norii şi ploaia aproape de noi sub mulţimea de mâini terminate cu taste se frâng reţelele ning transfuzate sub piele picături virtuale bat tactul ferestrelor oarbe privirile reci suspectate de fine atingeri au blocat curcubeul între patru pereţi ajută-mă tu să ies din sistem cu un ceai aburind ia-ţi portţigaretul fularul fixează şi
citește mai mult

Restituiri

noiembrie 5, 2017 în Poezie de Ana Urma

5/5 (1) În candela veche mai arde un rest de fitil egal cu sfârşitul culorii în hăuri de galben respir suflarea măsoară şi albul cenuşii din vipii glisând printre semne de tuş vrăjit caligraf este ochiul în bucla mătăsii cuvintele ghem îmi şoptesc doar să fiu desprinderi de verde în sâmburi striviţi sub carâmb absorb în spirală aritmic ecoul când
citește mai mult

Ariciul şi broscuţa (fabulă) – de Camelia Ardelean

noiembrie 1, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

1/5 (1) Îşi deapănă ariciul plictisul de pe ace, Se-nchide în caverna bombasticului eu; Sfidând ecofobia, se-ncumetă s-“atace”, Odată, o broscuţă adusă de-alizeu.   Încearcă s-o atragă pe căi meşteşugite: – De unde eşti, cumătră, şi cum pot să te-ajut? Mi-e spleenu-atât de mare, aproape mă înghite; Când ţi-am văzut plutirea, rămas-am, sincer, mut!   Precum o baiaderă vivace, antrenată,
citește mai mult

Priviri ascunse

octombrie 30, 2017 în Poezie de Gherghel Raluca

Eram copil în curtea bunicilor, tu erai ascuns la vecini şi mă priveai în fiecare dimineaţă. Teiul din faţa porţii ne ispitea într-o poveste, începea în tâmpla ta şi împrăştia amintiri când număram clipele. De m-aş trezi cât mai sunt tânără să mă întorc acasă… Tu ai uitat de mult, eu mai caut semne pe arbori şi chipuri. Teiul povesteşte
citește mai mult

o mie de cuvinte

octombrie 29, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Florin Golban

purta întotdeauna același tricou gri, avea două tricouri gri cu imprimeuri diferite, jeanși scurți albaștri, șosete gri și adidași albi cand era întrebat ceva raspundea scurt, în două, trei cuvinte- restul le punea deoparte, nu știi când o să ai nevoie de ele – își spunea el in gând îl vedeai zi de zi, îmbrăcat în tricoul lui gri și
citește mai mult

ţintar

octombrie 25, 2017 în Poezie de Carmen Secere

întârzierile prelungite şi scârţâitul rotund modifică plecările din gară în gară e doar o trecere printr-un joc de ţintar sperând să nu existe al treilea punct pe aceeaşi linie undeva între două trenuri se vorbeşte despre setea de aer un colecţionar îşi potriveşte ceasul mecanic Note –

reglaj

octombrie 17, 2017 în Poezie de George Gitlan

5/5 (3) dă-mi te rog timpul mai încet deja e toamnă iar mie mi-a rămas inima în urmă Note –

Longmire

octombrie 11, 2017 în Eseu, Fără categorie de maria cecilia nicu

5/5 (1) Maria cecilia nicu Longmire   Umblând pe canale- dupã bunul obicei al nervilor sâcâiţi de inepţiile imaginilor “fără fond” care fie că ne ţin în chingile unei realităţi insuportabil bântuită catastrofic, fie că ne oferă pe tava curiozităţii o lume apocaliptică în care elementele extraterestre par a fi cele mai puţin nocive – descopăr un filmuleţ TV, un
citește mai mult

Bărbatul pe care nu l-ai avut

octombrie 10, 2017 în Poezie de Camelia Florescu

3/5 (1)   Dacă trupul ți-a fost cu nesaț mângâiat De acel care-apoi te-a iubit și uitat Dacă arzi și acum amintindu-ți de el De suspini  și tresari azi, mereu și la fel   Dacă ochii-ți privesc către zare cătând Aripi  slobode-n zări sau vânare de vânt Dacă-ncet îți ridici capul leneș spre cer Și te cerți cu himere și
citește mai mult

De dragoste

octombrie 10, 2017 în Fără categorie, Poezie de Sude Emil

E tristă doamna de serviciu un rotofei în halatul ei albastru. să nu o recunosc din viețile ei anterioare. undeva în America ar fi făcut puțină dragoste cu o femeie. nu îmi pot închipui cum este să faci puțină dragoste carnală (unii îi zic sex şi nici carnea nu mai sună poetic) cu o femeie. când nu dai din destul
citește mai mult

ştii

octombrie 8, 2017 în Poezie de Carmen Secere

4.33/5 (3) alerg fără sens întrecându-mi gândul   nu-mi spune că oraşul e pustiu mai bine odihneşte-mi fruntea   ştii mi-e toamnă şi dor de palmele tale calde   ştii din mine n-au plecat toate păsările   ştii Note –

balonul galben

octombrie 8, 2017 în Poezie de Carmen Secere

4/5 (2) despre ochii obosiți care încurcă nuanţele și stângăcia evadării din obișnuit despre astea vorbeam în balonul galben cu vedere la mare ne plăcea beethoven era pretextul sărutului nostru furat lungindu-l să ne-ajungă din urmă se-abureau geamurile de râs desenam fără pic de talent în joacă inimi în inimi ca un protest împotriva depărtării nu ne păsa de întuneric
citește mai mult

Bătrânul, pianul și lacrima

octombrie 6, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

5/5 (4) bătrânul cânta la pian într-o lacrimă agățată de coada ochiului meu cânta fără să îi pese de viața trăită cândva lumina foșnea risipind notele în aerul ce-mi invada plămânii degetele bătrânului alergau pe clapele albe, gri și negre ce pian ciudat dar parcă se înserează atât mi-am spus și lacrima căzu alunecând pe obrazul drept ultima notă mă
citește mai mult

Îndeajuns

octombrie 2, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

4.33/5 (3) eşti una dintre rarele făpturi de aer care nu trece de tot prin mine rămâne la fiecare întâlnire pe buze sau pe cărările din palme puţin din tine   nu destul pentru o respiraţie dar îndeajuns pentru un abur care să convingă o oglindă că încă sunt în viaţă   Note –

Pentru inima ta

septembrie 29, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Ana Urma

5/5 (1) Pentru inima ta sunt încă boboci ghioceii până înfloresc îi ţin lângă inima mea a rămas deschisă după întâlnirea cu tine vii rar şi rămâi numai cât dau de mâncare la îngeri firimiturile le păstrez în coşul cu fluturi de la ei împrumut albastrul când scriu aşa se simt liberi şi atunci luminează toate ungherele dar astăzi nu
citește mai mult

înserare

septembrie 26, 2017 în Poezie de Carmen Secere

2.5/5 (2) după o bună vreme acoperi urmele cuielor din perete cu vopsea albă casa care nu a fost niciodată “acasă” înfiază liniştea internată  la spitalul de alienați tragi aer în piept cât să poți dezlipi din tavan stelele ruginite deschizi sertarul cauți ultima scrisoare nescrisă şi găseşti diclofenacul prescris cândva pentru liniştea nopţilor moarte când doar durerea de oase
citește mai mult

Mistuitor (Aceste străzi)

septembrie 18, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

5/5 (1) De unde ai venit, din ce lagună a înzoririi somnoroase, din ce coastă de lichid amar turnat în recele pahar; crochiu din tușe neglijente, pieziș, neclar, aruncat de soarele murdar… Tu, venind ca o pădure strigând verde, strigând arămiu, apă aspră și netulbure pe care putesc apăsat și rar, un zmeu ridicat de pești scalari ce apropie cerul de hârtie
citește mai mult

iluzie

septembrie 14, 2017 în Poezie de Carmen Secere

3.5/5 (2) păream vindecată deşi târam după mine un sac plin cu cioburi vechi o pasiune ciudată pentru marginile acute mă priveam în ele ca-ntr-o oglindă vorbind frumos despre viaţă trecea repede şi mereu era ultima ţigară de parcă viitorul ar fi fost viitor cum reuşesc oamenii nemângâiaţi să adoarmă în somnul lor câte vise grele se sinucid când va
citește mai mult

O zi și o noapte/ergo sum

septembrie 12, 2017 în Poezie de Ana Urma

3/5 (2)     Răsfoim împreună atlasul în căutarea celui mai frumos loc de pe pământ visăm cu ochii deschiși înroșind un oraș printre dune în bagajul cu haine ușoare mai punem o carte un ghid în franceză și o hartă cu vechi minarete la fel însemnate cu roșu, repetăm în berberă salut, mulțumesc, pâine, apă trecem medine pe jos
citește mai mult

Cântecul măturătoarei de fluturi

septembrie 2, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

3/5 (1) ea mătura fluturii de peste zi, frumoșii, mătăsoșii, foșnitorii fluturi. ea îi mătura morți, îi mătura roșii, albi, violeți, albaștri, galbeni, turcoaz și portocalii – acopereau aleile transparente de sticlă, care vibrau în vântul de înserare. eu, pe banca din oase ceruite, îi urmăresc unduirea corpului sub rochia, voalul de fantezie cu motive de fluturi vii. la fiecare
citește mai mult

nostalgie laică

septembrie 2, 2017 în Poezie de Carmen Secere

mimetismul fad al frunzei recompune grafica anotimpului într-un oraş fără ore exacte realitatea striveşte sensuri lumina furişându-se printre crăpături cade perpendicular doar pe distanţele raportate la doi conversaţiile despre vis nu modifică genetica moartea rămâne o simplă noţiune chiar şi-n ultima zi de viaţă aşteptăm în continuare poate se va face septembrie într-o zi pe toate străzile astea fără nicio
citește mai mult

momentele zilei

august 28, 2017 în Poezie de Adriana Butoi

5/5 (1) în general frustrările nu definesc standarde perfectibile sunt simple adaptări urbane pentru interese personale pe termen scurt renegarea manipulării poate avea efecte remarcabile uneori benefice doar dacă drumurile nu se suprapun la un moment dat excepțiile chiar nu există poate doar la nivel formal iar nominalizările pentru judecățile de valoare sunt informații pur subiective Note –

Nu sunt poet…

august 26, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

4/5 (2) Nu sunt poet, cel mult un trubadur Al zărilor foșnind arar sub pleoape, Un rătăcit pe-al sorții abajur, Ce-și ia răgaz din lună să se-adape!   Nu sunt poet, ci un refugiat Pe marea găzduită de foneme, Din timp în timp, la nori afiliat, Îmi dezvelesc azurul prea devreme.   Sunt un golumb ori poate-un albatros, Când zborul
citește mai mult

Hotel

august 25, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

când am început să facem dragoste au vrut să ne dea afară de la hotel luminile s-au aprins în camerele ocupate neocupate un recepționer nedormit și un bucătar bătrân au ajuns în fața ușii noastre 7 (după doi suedezi în luna de miere și o madam franțuzoaică cu un pudel virgin) obscenitate indecență exhibiționism și nesimțire erau cuvintele lătrate pe
citește mai mult

viaţa merge înainte

august 19, 2017 în Poezie de Carmen Secere

5/5 (2) câteva cuvinte într-o carte bagajul meu de mână pe un drum fără întoarcere gânduri albe definiţia întregului “flori pentru algernon” şi nordul tulburatoare iluzie cu toate morţile târâş viaţa merge înainte asta e tot ce se-ntâmplă cu adevărat Note –

azi, eu

august 12, 2017 în Poezie, Revista, Texte in cenaclu de Florin Golban

4.33/5 (3) azi sunt mut am voie să fiu mut de uimire sau nu dacă îmi veți tăia mâinile voi scuipa pe voi cuvintele și voi fi mut până în vârful degetelor boante Note –

aripi înalte

august 9, 2017 în Poezie, Revista, Texte in cenaclu de Florin Golban

5/5 (1) îmi pun aripi de fluture și plec zburând să însoțesc apusul printre ierburi înalte de secera lunii îmi voi agăța în taină gândurile Note –

să nu…

august 9, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Florin Golban

să nu strivești apusul – cu pata de întuneric a nopții Note –

o zi care există

august 7, 2017 în Poezie de Carmen Secere

aproape că uitasem să trag jaluzelele trecând pe lângă magazinul fără ferestre unde se auzeau caii nechezând şi m-am speriat n-am deloc noroc la pariuri florăreasa vorbea ceva despre facerea lumii sau apocalipsă cine mai ştie nu se poate ghici într-o palmă cu linii intersectate într-o geometrie abstractă se înserase iar oamenii se îmbrăţişau pe furiş mă grăbeam spre casă
citește mai mult

Apa apa apa, Kevala la la la la

august 7, 2017 în Poezie de radu luca dupes

E iunie, plouă cu spume, Cad fulgere, tună în draci, Nimicul înoată-n cutume,  Iar tu reînveți cum să taci. Alergi printre mii de cuvinte Rostite în gând, fără rost Și taci și tăcerea te-nghite Hulpav, ca-n sfârșitul de post. Doar ochii se-nfig în perete, La tâmplă se sparge un val, În tine se-neacă secrete, La fel ca țiganul, la mal.
citește mai mult

ora exactă

august 3, 2017 în Poezie de Carmen Secere

când a stat ceasul am început să scriem timp la trecut vorbeam în şoaptă despre fatalitatea destinului şi încuiam uşile pe dinăuntru seara desenam între noi o fereastră deschisă asta ne mai liniştea puţin într-o zi ne-am trezit prea departe unul de celălalt iar propriile tăceri nu ne-au mai recunoscut atunci am închiriat costume de scafandri şi-am traversat apele noastre
citește mai mult

vesica piscis

august 2, 2017 în Poezie de paparuz adrian

diminețile mi s-au șlefuit cumva singure sau poate vara asta atipică a inventat pentru mine un fel de copilărie primordială în care am devenit un Alice androgin în propria curte a minunilor oglindite chiar dacă zidurile minții mi-au crescut imoral până în nori fiecare respirație arde în mine artificii nirvanice luminând cerul gurii acolo unde „Aum” amplificat de suflet mă
citește mai mult

zaruri şi destin

iulie 31, 2017 în Poezie de Carmen Secere

îmi tremurau mâinile căutându-te într-un ochi străin aşa am învăţat mersul pe vârfuri  să nu trezesc şi alte nelinişti în mine la fereastra oraşului aranjai planetele retrograd fără să ştii că de cealaltă parte te aşteptau după-amieze norocoase pe albul pielii mele atingerea ta descătuşa zborul cel mai înalt din câte au existat vreodată Note –

umbra

iulie 30, 2017 în Poezie de Carmen Secere

lumea dispăruse am făcut din asta cea mai sigură prognoză meteo şi-am plecat spre nord să studiez tulburarea bipolară lăcusta şchioapă din trusa de urgenţă îmi preda lecţii despre niciodată dar îmi rămânea mereu un picior în urmă se înnoptase uitasem să dau ceasul înapoi şi n-am ştiut ce să-i cer întunericului nu mai aveam umbră Note –

haiku

iulie 30, 2017 în Poezie de Florin Golban

5/5 (1) scuturate de vânt petalele trandafirului – suvenir de vară Note –

printre picături

iulie 30, 2017 în Poezie, Revista de Florin Golban

de ploaie mă strecor sărind peste cerul oglindit în balta din fața stației de autobuz din el coborând chicotind liceene sprințare Note –

dragoste şi noroi

iulie 30, 2017 în Poezie de Carmen Secere

3/5 (1)   în toiul războiului tata era îndrăgostit, avea uniforma ruptă și inima-n gât. ochii femeii cu părul lung i-au fost biserică. acolo dumnezeu învăța armele să cânte ca o rugăciune rostită în noroiul tranșeelor. când i-a sărutat pleoapele a murit pentru prima dată, apoi a fost mai uşor. grijania ei de viaţă! spuse şi a tăiat nucul din
citește mai mult

Mi-e dor

iulie 28, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Mi-e dor de clipele petrecute împreună, De vorbele tale care îmi alină suferinţa, Mă îmbărbătează în momentele grele Şi îmi aduc zâmbetul pe buze Când tristeţea se crede victorioasă.   Mi-e dor de prezenţa ta Care îmi înveseleşte ziua. Lipsa ta este ca un gol în interior Şi o rană în exterior.   Unde eşti? Te rog să te întorci
citește mai mult

Nu pot fi

iulie 28, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

4.33/5 (3) nu pot fi Dumnezeu nu am singurătatea lui muțenia și orbirea lui   iubirea nu poate să iubească cuvântul nu poate să vorbească lumina nu poate să vadă   nu pot fi Dumnezeu eu iubesc vorbesc și văd Note –

ELISABETA IOSIF – Romanul unui ”Cub de adolescență” – creuzet al adevărului și al perfecțiunii în devenire

iulie 25, 2017 în Critică literară de Cristina Ștefan

ELISABETA IOSIF  ”JAZZ CUB” de CRISTINA ȘTEFAN          Transferând alchimia adolescentului din jurnalul său romantic în labirintul iubirii, Cristina Ștefan realizează în romanul ”Jazz cub”, mișcând sufletul cititorului,  o oglindă a inimii adolescentine. Ea este magică, folosind-o ca  și  Novalis, arătând ”cauza faptelor trecute”, ca instrument al iluminării. Autoarea ne introduce în cubul, ca un creuzet al devenirii omului prin
citește mai mult

numai tu

iulie 21, 2017 în Poezie de paparuz adrian

5/5 (1) poţi să-mi dizolvi existenţialo matinal şi atât de precoce claustrofobia cu ştrampii tăi prea lycra să rămână credibili întregi în ascensorul acesta nebun dinspre moarte spre viaţă în care m-ai azvârlit placat aproape disperată din dragoste să mă faci eseu antologic chiar în buturile şi sub nasul rivalei de la parter devenită brusc spectatoare cu degetul înţepenit pe
citește mai mult

Cinci răvașe către o cometă

iulie 18, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

5/5 (1) 1 sunt omul  de la marginea lumii care  îți trimite scrisori clasice baroce cu scris de călugăr în sejur la Marea Moartă îți scriu versuri albe pe plicuri negre cu timbru înflorat mirosind a ploaie veștedă îți scriu despre zâmbetul unei Mona Lisa descoperită de beduini într-o cameră funerară din Valea Regilor sau despre inscripții găsite pe aripa unei libelule fosilizate în chihlimbar dar
citește mai mult

viaţa ta are sânge de dinozaur

iulie 16, 2017 în Poezie de paparuz adrian

şi ochi cameleonici iubitule mi-ai spus în după amiaza big-bangului meu râzând lipită de cel mai înalt nuc din univers eu n-am înţeles ce voiai să-mi spui şi nici nu puteam să privesc prea adânc în mine când sânii tăi tremurau seminuzi iar rafael îți picta umerii pe irișii mei neuronii mi se amestecaseră hilar cu spermatozoizii supravieţuitori epidemiei mondiale
citește mai mult

Camelia Ardelean, Destine

iulie 15, 2017 în Critică literară, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

5/5 (1) Poeta Camelia Ardelean, un nume printre „sclipirile hunedorene de har“, după ce a obținut mai multe premii cu poezii din cele cinci volume ale sale, și-a cucerit un loc și printre prozatori, chiar cu primul volum: Destine – proză scurtă, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud (jud. Vrancea), în anul 2016. De ce „un loc“? Pentru că
citește mai mult

mi-e frică

iulie 10, 2017 în Poezie de paparuz adrian

de tine noaptea târziu mă leg cu cearceafuri cioplite din lună în lună tremurul minţii mi-a lăsat în insolvenţă virală inima în locul ei un copac înflorit mi-a crescut mult îţi mai place să îl urci să-l cobori să te joci în el de-a nemuritorii dar mai ales cum te privesc eu din josul meu în susul tău voi tăcea
citește mai mult

haiku

iulie 9, 2017 în Poezie de Florin Golban

vacanță de vară- în căușul palmei apune soarele Note –

Solară

iulie 9, 2017 în Poezie de radu luca dupes

Te-aș spânzura în fiecare zi c-o algă, legată sub un pod de flori de liliac, Apoi te-aș îneca metodic, fără grabă, în lapte, ciocolată caldă și coniac. Te-aș fezanda, pe urmă, două zile, cu dafin, curry, cimbru, rozmarin, Te-aș afuma cu fum din lemn de paltin și la sfârșit te-aș și stropi cu vin.   Te-aș întreba, timid, de fiecare
citește mai mult

de când tu ai plecat

iulie 7, 2017 în Poezie de paparuz adrian

nimeni nu mai vorbește cu nucul din curte mamaie nici măcar tata frunzele îi sunt palide umbra zgârcită iar de tristețe n-a mai făcut nicio nucă pe leagănul din fața lui acolo unde îți odihneai gândurile și bătrânețile de unde răscoleai toate cerurile și răsfoiai biblia vine mereu un porumbel se așează cuminte pe scârțâitul lemnului și moțăie la fel
citește mai mult

soluții de criză

iulie 4, 2017 în Poezie de Adriana Butoi

4/5 (1) …perfecțiunea îmbracă roluri atipice într-un vacarm surprinzător de reguli impuse paradoxal și imperfecțiunea are loc pe scenă (asta numai în cazul în care  regizorul de Oscar o îngăduie) fără o notificare prealabilă manipulările cromatice au iz de periferie…   Note –

nerăbdare

iunie 30, 2017 în Poezie de Adrian Cretu

3.5/5 (2) undeva înspre dimineaţă când disperarea îmi invadează năpraznic conştiinţa lăsându-mă dezarticulat încep, împotriva voinţei mele să dau târcoale morţii   mâinile încep să-mi tremure ca unui drogat îmi pierd controlul asupra corpului şi fumez în neştire îngrozit în aşteptare…   în timp ce mă uit cum întreg universul se prăbuşeşte violent în jurul meu cu o furie şi
citește mai mult

cred că am murit

iunie 29, 2017 în Poezie de paparuz adrian

5/5 (1) de nenumărate ori pentru că iluzia acestei vieți nu are noimă sunt mult mai viu atunci când visez în lumile de acolo există o logică mă simt împăcat cel mai greu mi se pare a ști cine pe cine visează eu cel fără noimă pe cel împăcat sau invers? e dificil de răspuns când ți se pare că
citește mai mult

tu te trezești înainte să adormi

iunie 27, 2017 în Poezie de paparuz adrian

3/5 (1) cu visele rupte anapoda să îți bei cafeaua mare amară faci cerculețe pall mall şi îl înjuri pe iohannis putin trump nu mai avem timp nu mai avem loc nu mai avem libido nici bani de lumânări mie îmi place să mor dar uneori trăiesc încontinuu şi mă enervează că oamenii sunt calmi când li se taie pensia
citește mai mult

culoarea de dincolo de zid

iunie 26, 2017 în Poezie de Adriana Butoi

4/5 (2) ..există soluții pentru priorități (dacă ziua de azi ar însemna ceva) așa cum există cuvinte cheie pentru absurd (absurd e un fel de concept conștient acceptat) știu că mi-ai recomandat continuitate pentru orice tip de liniște dar fără clișeu parcă ar fi fost altceva poate o poveste atipică așa că voi continua să alerg după sintagme incolore poate
citește mai mult

Haiku

iunie 25, 2017 în Poezie de Micutiu Sorin

4.67/5 (6) Lumină lină – pe lacul nuferilor albul lucește Note –

îți voi lăsa o sinucidere

iunie 23, 2017 în Poezie de paparuz adrian

în alb pe noptiera de la capătul visurilor tale am să-i pun pecetea Ochiului meu trezit un infim con de brad roșu să nu te condamni în vreun fel nici să nu mă judeci e un act unilateral o constatare de fapt ci nu o acuzație să o scrii cu orice cuvânt vei dori cu oricâte toate cuvintele dor eu
citește mai mult

într-o viață e joi

iunie 22, 2017 în Poezie de paparuz adrian

5/5 (1) într-o alta e miercuri călător între realități o dată sunt cel pe care-l dorești altă dată nici nu mă cunoști ți-aș aminti iubito de seara trecută de Rachmaninoff de lumânările topite în îmbrățișări ți-aș povesti cum am redevenit noi Androginul cum ne-am pierdut singurătatea dar azi e o zi din aceea în care eu încă nu m-am născut
citește mai mult

Ești frumoasă, Cătălina!…

iunie 18, 2017 în Proză de Teodora Puiu

4.2/5 (5) Mireasma răcoroasă a toamnei dăinuie în parcul adormit. Copacii golaşi îşi plâng frunzele căzute la rădăcinile lor. Viu colorate şi totuşi moarte. Mereu m-am întrebat cum arată moartea, dar acum văd că are culoarea ruginei. Soarele de abia reuşeşte să mai trimită pe pământ câte o rază caldă, iar norii plutesc alene pe bolta cerului, dorind parcă să
citește mai mult

visul se topeşte în zori

iunie 17, 2017 în Poezie de Andrei Lacramioara

  Rătăcesc prin oraşul răstignit pe betoane, pe străzile  încinse ca un grătar unde visele  se coc îngrămădite pe o coastă de singurătate ruptă dintr-un adam mahmur. Note –

Sub fantasme înflorite…

iunie 12, 2017 în Poezie de Camelia Ardelean

4/5 (2) Sub fantasme înflorite într-un falnic univers, Am țesut, din nestemate, o atavică Lactee, Cu apusuri erodate de un astru nou, imers – Un șirag de lampioane pe-o cromatică alee.   Printre ploi înmiresmate, am plantat vechi rugăciuni, Le-am hrănit cu aforisme recoltate dintre file, Între visele-mi de humă-mpovărate de tăciuni, Ridicat-am o cetate din cerințe infantile.   (Când
citește mai mult

Caii mei,

iunie 12, 2017 în Poezie de Ionescu Maria Gabriela

5/5 (1) Cai albi sau negri, sau sălbatici ai viselor mele, nechează liberi plutind lin, printre stele. Din copite scapără, caii dorului năvalnic, atraşi de potecile neştiute ale muntelui falnic. Scuturând coamele sure se avăntă prin văi, în galop fără oprire să îi întâlnească pe ai tăi. Fugind fără şei, copite le sar printre pietre ascuţite, prăpăstii ocolesc şi ciute
citește mai mult

Trecătoarea unei amieze

iunie 11, 2017 în Fără categorie, Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

4/5 (3) Nu ştiu dacă ţi-a mai sărutat cineva îndărătul genunchiului, trecătoare pe tocuri înalte prin privirea mea. Fusta verii cu maci roşii îţi răcoreşte mersul – părul liber cârlionţat peste umerii goi, mirosul îmbietor de tinereţe, de femeie tânără, cu genunchi sprinţari şi coapse care se ating  nonşalant şi sfidător. Notă muzicală pe portativul unei melodii de dorinţă, nescrisă
citește mai mult

Nebunul și paiața

iunie 8, 2017 în Poezie de Camelia Florescu

4/5 (2) Cu câte stoluri mă îmbraci spre seară? Și câte drumuri ni se scurg sub pași? A câtă oară măștile le lași, Să cadă obosite bunăoară, Mânjite, de mult praf și de furtună, De întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună?
citește mai mult

Ana

iunie 5, 2017 în Poezie de Florin Golban

3.5/5 (2) uite coala asta de hârtie e pământul dat de Dumnezeu să zidesc o biserică tu ești o Ană zidită între cuvinte să prindă cheag Poezia ca o fântână în care ne plătim visele Note –

haiku

iunie 5, 2017 în Poezie de Florin Golban

3/5 (1) lună plină- dau cu ghiocul ursitoarele Note –

Mama

iunie 3, 2017 în Texte in cenaclu de Andrei Lacramioara

3/5 (1)   Azi își strigă fii rătăciți prin  lumea-întreagă, lacrima își face  drum printr-un colț de cataractă și o lasă să se usuce în artroza mânilor, ca să-şi liniştească dorul de început și de sfârșit. Tatăl e o cruce-n cimitirul fără nume între cer și îngeri parcă nu mai este loc au rămas în prag copiii nenăscuți plouă, plouă,
citește mai mult

probleme de topică

iunie 2, 2017 în Poezie de Adriana Butoi

5/5 (2) …oamenii sunt frumoși în general de fapt nu există excepții singura problemă e așezarea în pagină sau modalitate de evaluare (metodele tradiționale sunt încă acceptate) nici gâștele care aveau roluri destul de importante nu mai salvează aparențele (istoria se repetă cu ținte strategice nu comerciale) o posibilă asociere cu realitatea e un joc de rol sau nu alegerea
citește mai mult

Viitoarele tăceri

iunie 1, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Cozmescu Simion Corneliu

5/5 (1) am mai adus ceva nori peste oraş erau stingheri, deasupra unui munte rătăcit soarele, ei bine, soarele azi l-am tras spre miazănoapte să nu bată în geamurile somnului de după masă o pasăre se întrevede pe chipul zilei e când zâmbet, când întristare o gură nevorbitoare şi zburătoare spre alte săruturi nu mi-e linişte, mai spui, şi simt
citește mai mult

condamnare

iunie 1, 2017 în Poezie de Adrian Cretu

4.5/5 (2) condamnat pe termen limitat de a trăi fără nimic sfânt în mine mă revolt câteodată și port bătălii îndelungi dar întotdeauna lipsite de succes cu verbul a fi   îndărătnicia de a trăi cred că mi se trage de mult timp când am observat prima oară că sunt:   lumea se golise atunci de orice substanță timpul încetase
citește mai mult

Conversații tăcute

mai 30, 2017 în Atelier, Proză de Florin Golban

4/5 (1) 1 Hai hui pe Facebook. Nu ne spunem nimic. Așezați față în față, în metrou, cu degetele parcă lipite de ecranele telefoanelor. Mintea îmi fuge către week-end. Plimbare pe străzi, o vizită la Humanitas să îmi mai cumpar niște cărți, apoi la o cafea. E singura librărie care îmi creează o stare de citit dacă pot spune așa.
citește mai mult

Pe umărul stâng

mai 29, 2017 în Cărți, Poezie de Florin Golban

5/5 (1) PE UMĂRUL STÂNG Sărutul tău, Ca un tatuaj Pe care îl ard, Mă mistuie Şi nu îl pot Şterge. Poezia care dă numele primului volum de poezie Note –

exerciţii de înţelepciune

mai 26, 2017 în Texte in cenaclu de Andrei Lacramioara

3/5 (1)   Deschid lumi  şi mă înclin  la cei ce fac  cerneala să se întindă discret printre coloanele stinse cu gândul că azi nu  plouă  nu   ninge, chipuri  cu rânjetul sculptat  în os nu mi-au înţeles cuvintele întortocheate, mirosul de creier ars îmi taie din echilibrul sforii întinse pentru  o clipă am crezut că s-a activat spondiloza cervicală, pe
citește mai mult

Recviem

mai 21, 2017 în Poezie, Revista de Florin Golban

4/5 (3) Nu eu am ucis privighetorile Timpul s-a oprit ascultandu-le Din volumul “Pe umarul stâng” apărut la editura Coresi în noiembrie 2016. Note –

Lecţii de zbor

mai 20, 2017 în Poezie de Andrei Lacramioara

3/5 (3) iau lecţii de zbor, mă întâlnesc cu un vultur, discret se pregăteşte, îşi întinde aripile, are mii de ore la bord, se înalţă uşor, deasupra noastră ca un planor. Plutesc la mine în gând!   Note –

singurătate

mai 18, 2017 în Poezie de Andrei Lacramioara

4.33/5 (3) Singurătatea curge ca un fluviu, duce cu el bucăţi desprinse din inima mea.   În zori salvamarii au  descoperit departe de ţărm un colţ din tăcerea noastră. Note –

luminează-mă Ochi al meu

mai 18, 2017 în Poezie de paparuz adrian

4/5 (3) şi-ţi voi fi îmi voi fi nu-ţi închide pleoapa uitării peste neputinţele mele încă vii chiar dacă ai obosit să mă vezi chinuindu-mă să urc bolovanul şi câtă risipă aduc cerului balansând luminează-mi Ochiule ruga de-atâta noapte în mine nu mai zăresc vârful muntelui nici nu mai ştiu dacă urc sau cobor lumea toată îmi pare de-a-ndoaselea stelele
citește mai mult

da capo al fine

mai 17, 2017 în Poezie de paparuz adrian

3/5 (1) tu m-ai închis în gândul tău și-ai pus zăbrele, una câte una… “din dragoste, să nu îți faci vreun rău”, iar eu am acceptat, cumva, minciuna. “cât te iubesc, o dragul meu”, repeți mereu, ca mantră, dar pui un lacăt și mai greu în mintea ta, la poartă… eu te privesc și nu-nțeleg de ce ți-e frică de
citește mai mult

bosonul matrix

mai 16, 2017 în Poezie de paparuz adrian

3/5 (1) te risipeşti haotic fărâmă divină prin hotarele minţii cine eşti ce alegi să fii azi în visul cui îţi petreci eternitatea? sămânţă de muştar te prefaci şi muţi munţii munte eşti iarbă albastră alergată de mustangi în preerie fluture pictat de dali vultur şarpele primordial la sânul evei îţi asculţi tăcerea mantră OM OM ţipi şi de naşti
citește mai mult

Sunt…

mai 13, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3.25/5 (4) Sunt doar o mască pe un suflet gol, Un chip plăpând cu-alură de scânteie, Seiful greu din ceară, fără cheie, Ascuns în al neliniștii atol.   Sunt stația rămasă fără tren, Sub orologiul vechi, mușcând din noapte, Ori un popas de-ntunecate șoapte, Un ultim vers într-un anost catren.   Am trupul frânt de tainice poveri, Doar candela tăcerii
citește mai mult

zilele mele sunt gemene

mai 11, 2017 în Poezie de paparuz adrian

4/5 (2) dar cât de mare să fi fost uterul domnului să îmi nască mie atâtea gemene? *** mintea e un balaur m-a încuiat în rutina nimicului îmi aruncă gânduri ciosvârte să mă îngraș pentru tăiere postesc mi-e dor de mine *** aștept ora trezirii aștept nu am nevoie de timp să știu când a sosit vremea nici de clepsidre
citește mai mult

Am stins în ramuri luna

mai 7, 2017 în Fără categorie, Poezie de Camelia Florescu

3/5 (2) Iar am uitat de mine și-am stins în ramuri luna, Iar îmi cuprinde ochiul dojana rătăcirii. În carne-mi simt păcatul și pare că-i totuna, De vine sau de pleacă primejdia iubirii. Mă strigă-n cruci uitate, amară amintire, Mă troienesc fuioare și nechezat de iarbă. Nu fuga ta absurdă respiră a uimire, Ci viscolul din mine și clipa mea
citește mai mult

oamenii-copii se nasc bătrâni

mai 7, 2017 în Poezie de paparuz adrian

3/5 (3) mai bătrâni decât timpul și-n primele lor lacrimi deplâng înțelepciunea pierdută a eternității oamenii-copii se nasc morți pentru că din moarte ei vin dumnezei de dorul iubirii oamenii- copii mereu mor și mereu se nasc oamenii-copii sunt doar o iluzie abracadabrantă în care ne-ascundem scheletul sufletului Note –

Uite, uite-așa.

mai 7, 2017 în Poezie de radu luca dupes

4/5 (2) Îmi vine tot ce n-a venit când trebuia să fi trăit, îmi vine-așa, nitam-nisam, cum cade frunza de pe ram, să mă fumez fără nesaț și să m-alint ca cioara-n laț. Îmi vine-așa, ca o perdea din tul, brocart ori catifea cu falduri rare, dar adânci, îmi vine-așa să-mi dau un brânci, să cad de sus, să mă
citește mai mult

Rondelul frunzelor ce mor

mai 6, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (1) Suspinul frunzelor ce mor, Crestând poeme pe nervură, Prin nopți sălbatice de zgură, Ce țin oftaturi sub zăvor,   Mă urmărește-n linul zbor Al versului în stare pură – Suspinul frunzelor ce mor, Crestând poeme pe nervură.   Cu gingășie de cocor, Dansează crengi în bătătură Și fac uzanță de „bravură”, Când se dezbracă în decor.   Suspinul
citește mai mult

tu ai un nichita?

mai 5, 2017 în Poezie de paparuz adrian

4/5 (3) ai tu? în parc striga o fetiţă la un bunic adormit nu am nu am de unde să am eu comori nepământene copilă? uite tata mi-a luat un nichita din cer unul mic pentru buzunarul inimii şi toate cuvintele s-au făcut necuvinte bunicule şi armăsarii au trecut un pod nebun între vrabia de piatră şi vrabia de carne
citește mai mult

fără cuvinte

aprilie 26, 2017 în Poezie de George Gitlan

4/5 (3) privindu-te mi s-au înfiorat cuvintele pe buze şi-am tăcut Note –

Zeița

aprilie 19, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

O copilă inocentă Pe atât de confuză Peste noapte a aflat Că o zeiță a devenit.   Din cale-afară curioasă La prieteni s-a dus Ajutorul să le ceară.   Cum prietenia La nevoie se cunoaște Ei de-ndată au acceptat.   Multe lucruri au încercat, Obiecte ea a levitat, Vrăji a aruncat, Cu natura a vorbit, Oameni a vindecat.   Poseidon
citește mai mult

Monstrul

aprilie 18, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Animalul cu solzi de pește Îşi hipnotizează prada inocentă. Cu privirea lui demonică Pătrunde adânc în sufletul ei. O sfâșie cu colții lui, Îşi înfige ghearele ascuţite în cartea ei, Uneori se hrănește cu lichidul roșu Alteori… te înghite cu totul.   Idolul său cu coarne Și trident L-a învățat multe.   Acum este îmbrăcat la costum, Are servietă și
citește mai mult

Lupul

aprilie 17, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Sus pe muntele înalt Prin pădurea de brazi falnici Se plimbă un tânăr lup.   Blana-i pufoasă ca lâna El solid și tare ca piatra. Labele de ghepard Îl poartă peste tot.   Ochii lui ca doi aștrii Pe cerul alb, negru sau cenușiu Privesc încolo și încoace, Cu urechile ciulite De radar Este atent la orice mișcare.   Rezistă
citește mai mult

Trezeşte-te!

aprilie 15, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Trezeşte-te din starea de letargie Şi bea puţină energie. Du-te la atelier Şi termină ce ai început.   Trezeşte-te din întuneric Şi du-te la un preot. Care îşi pune harul în aplicare, Alungă răul din interiorul obscur Şi îţi luminează sufletul.   Trezeşte-te din disforie Căci nenorocirile te ofilesc. Trezeşte-te din hipnoză Şi deschide ochii. Experienţa îţi este ghid De
citește mai mult

Johnny

aprilie 13, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Un tenor înzestrat Gri ca norii de ploaie Peste care curge șiroaie În timpul furtunilor de vară.   Cablul este scena lui Felinarele sunt reflectoare, Dar nu se compară Cu acel reflector ceresc Din zilele de primăvară.   Uneori stă în poziția de soldat la datorie. Alteori vezi o corabie pe fir. Își așează entuziasmat gulerul Elegant și negru. Își
citește mai mult

Furia

aprilie 12, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Roșie ca racul Echivalentă cu acul. Soră cu durerea Care nu rezistă pururea. Vulcanul activ Niciodată fictiv. Risipa de timp și energie Dușmanul rațiunii. Iute ca fulgerul Se apropie ca un uragan Mai rău decât un urangutan. Note –

nobel contra nobel

aprilie 10, 2017 în Poezie de Adrian Cretu

5/5 (1) totul a început pe ritmul îndrăcit al baladei ”hurricane” a indiferentului premiat nobel în literatură pe anul trecut   intram în a patra zi de băut fără oprire – nu cred că aveam vreun motiv întemeiat pentru asta aproape niciodată nu am avut vreunul ca să mă îmbăt pur și simplu nu am nimic altceva mai bun de
citește mai mult

Regele și regina

aprilie 6, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Undeva prin savana africană Hoinărea un tânăr leu Voinic cu coama-i ca o coroană. Oricât de puternic era, el tot trist era. Căci primăvara a sosit, Iar jumătatea și-o căuta. Multe leoaice a întâlnit Dar niciuna nu îi era pe plac Așadar a renunțat.   S-a oprit lângă lac Să îşi potolească setea. În apa cristalină el s-a uitat Și
citește mai mult

Vânzătoarea de iluzii

aprilie 6, 2017 în Atelier, Poezie de Andrei Lacramioara

3/5 (2)   Îmi vinzi  iluzii un  preţ prea mic răbdarea mea   nu intră într-o zi. Umbra ta  şchiopătând vine cu o coasă la pachet, locuiesc într-o cochilie unde moartea nu încape – o voi lăsa afară să aştepte un timp, e grăbită , nerăbdătoare să înveţe jocul meu.                 Note –

Înțelesul iubirii

aprilie 3, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Totul începe cu o sămânță Din care vlăstarul crește Lumea o zărește, Nerăbdător este să o descopere.   “Ce este iubirea?” s-a întrebat el. Cerul s-a deschis Soarele în brațe l-a curpins. Pe raza-i multicoloră Pegasus a coborât. Politicos s-a oferit Într-o călătorie să îl ducă.   De-a lungul drumului El a întâlnit Figuri vestite Ale sentimentului dorit: Iosif și
citește mai mult

Când iubești…

aprilie 2, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Când iubești, Sufletul se deschide Ochii sunt ca două stele Care strălucesc pe cerul senin Învăluit în pătura nocturnă.   Aripi ai căpătat Zborul ți-ai luat. Spre tărâmul viselor Tu ai pornit.   Zeul Soare te mângâie Cu razele lui blânde. Florile te încântă Cu al lor parfum.   Trilul păsărilor Devine simfonie. Inima îți bate ca o tobă Te
citește mai mult

Aniversarea

aprilie 1, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

La un bal de primăvară Doi tineri s-au întâlnit, Ea o zână cu aripi de fluture El un cavaler în armură.   Orchestra a început să cânte, Iar ei pe portativ dansau Lăsânduse purtați de ritmul armonios Al zeiței muzică.   Cu o singură privire, O îmbrățișare caldă, Câteva vorbe dulci Cei doi au zâmbit Iubirea în suflet li s-a
citește mai mult

Iubirea

martie 31, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

3/5 (1) Tu, pasăre paradisiacă Îți faci apariția de când ne deschidem ochii. Boboci fiind în brațele tale Durerea ne-o alini, Siguranța ne-o instalezi, Liniștea sufletelor noastre. Lăstari fiind, tu ne întâmpini la intrare Cu ale tale aripi întinse. Fluturii din stomac încep să zburde în prezența ta. Ne dai aripi să zburăm, Delicii pentru a ne încărca bateriile, Peisaje
citește mai mult

Detest

martie 30, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

Numele nu vi-l pot spune, Dar vă voi spune ce detest: Îi detest privirea. Îi detest comportamentul. Nu gândește nici cât o găină. Îi detest personalitatea. E ca o groapă de gunoi. Dacă ar fi să-i cumpăr un bilet și să-i aleg destinația În infern l-aș trimite. Note –

Psihicul uman (poezie)

martie 29, 2017 în Poezie de Gheorghe Georgiana-Laura

De la prima zi din viață El este în tine și este diferit în fiecare dintre noi. Se dezvoltă pe parcursul vieții Și este sensibil la traume. Simțul și instinctul sunt primul pas, în timp ce memoria și logica sunt pasul doi. Apoi imaginația cu a ei fantasme Ne introduce în paradisul mult visat. Mediul prielnic și neprielnic îl afectează
citește mai mult

Rondelul iernilor cuminți

martie 24, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (1) Adept al iernilor cuminți, Ce bat la porți de neuitare, Presar surâsul din dotare Pe crivățul ținut în dinți.   Clasez himerele fierbinți, Printre păcate liniare, Adept al iernilor cuminți, Ce bat la porți de neuitare.   Erori cu aere de sfinți, Sortate pașnic în dosare, Își deapănă ninsori neclare, Stârnindu-mi veștede dorinți.   Adept al iernilor cuminți…
citește mai mult

Paul Blaj- Belgia, drogherii și avarii în ploaie( ultimele poeme antume)

martie 23, 2017 în Critică literară de Cristina Ștefan

Paul Blaj- Belgia, drogherii și avarii în ploaie( ultimele poeme antume)   Din nou, un album de artă poetică marca Paul Blaj, la Editura Napoca Star, vine să întregească poesisul acestui scriitor din stirpea celor aleși cum bine în așază Calistrat Costin. Paul Blaj ne-a obișnuit cu volume elegante, într-un format specific lui, sobre, cu imagini de copertă, ele înseși
citește mai mult

statică

martie 15, 2017 în Poezie de Adrian Cretu

4.5/5 (2) rătăcit la o o cafenea în zona cea mai aglomerată a marelui oraș într-o zi din mijlocul săptămânii – mă uit curios la umbrele oamenilor și mașinilor cum aleargă, grăbite spre o iluzie   în această dimineață plină de fantome îndârjite care fac slalom pe lîngă masa mea mă simt tentat să chicotesc amuzat și să contemplu pe
citește mai mult

Îngerul din suflet

martie 11, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

Înfloresc amintiri sub cascada de ploi (Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam, Fericirea-și cresta primăvara pe ram.   Pentru zâmbetul tău – un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea, Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea.   Orișiunde ai fi, ești
citește mai mult

Balul din Sascut

martie 11, 2017 în Fără categorie, Proză de Cristina Ștefan

5/5 (2) din jurnalul Cristinei Balul din Sascut Prin 1943, bunicul Emil, lucra la CFR și se mutaseră de curând într-o casă a CFR-ului, aproape de gara Sascut…copacii din curtea acelei case sunt puși de bunicul și mai trăiesc și azi…de câte ori trec pe acolo spun să încetinească mașina ca să mai respir odată cu bunicul lângă pomii, azi
citește mai mult

Opt martie. Ziua a doua.

martie 9, 2017 în Poezie de radu luca dupes

5/5 (2) E ziua ta, femeie. Cum? A trecut, deja? Nu mă certa prea tare că am uitat de ea. Și nu-mi pretinde aur, bomboane și nici flori, doar pentru că “se poartă”, acum, de sărbători. Mai bine-nchide ochii, deschide-ți inima și poți să-mi dai și-o palmă. S-o țin în mâna mea. Cercei, parfum, lalele, eșarfe, fond de ten? Te
citește mai mult

femeia

martie 9, 2017 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1) femeia e precum apa, nu poţi trăi fără ea, totul se usucă în jurul tău, te cuprinde pustiul pe dinăuntru şi te mănâncă nimicul, încet şi trist, ca un cortegiu funerar tăcut purtând către cimitir un sicriu gol… Note –

Se plimbă-ades prin visul meu sobolii

martie 3, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

Se plimbă-ades prin visul meu sobolii, Își sapă galerii pe sub ruine Și ronțăie, când nu se pot abține, Cuvinte-surogat, din portofolii.   Risipa zilei stăruie-n crevase, Abdică-n mine revoltat lumina; Degustă noaptea, fragmentată, cina: O porție din frigul de pe oase.   Fântânii de poeme i-am pus cruce: Cu apa lor nu poți stropi răsaduri De suflete la margine
citește mai mult

Am locul meu sub soare…

februarie 24, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

4/5 (2) Am locul meu sub soare și nimeni, niciodată, Chiar risipindu-mi umbra, nu-l va putea lua. Pe valurile sorții, plutind debusolată, Doar eu îmi caut țărmul unde să pot visa.   Mi-e ancoră suspinul care mă ține-n viață În marea de iluzii, pictată cu rechini, Ori clipa muribundă, din plăsmuita piață, Vândută la tarabe, pe stive de ciulini.  
citește mai mult

rouă

februarie 19, 2017 în Poezie de Ramona Roman

ne căutăm în alte formule iubim în alt fel iar și iar și iar să ne iubim într-o abundență de critici până când ziua nu va mai fi albă și noaptea se va închina dimineții să rămână până la asfințit cu rouă cu tot… Note –

Haiku

februarie 19, 2017 în Poezie de Ana Urma

apus de iarnă – decojind în tăcere o portocalănoaptea dintre ani – sosind neinvitată prima ninsoarezâmbet de copil – tot soarele verii strâns într-o portocală   Note –

Hainie

februarie 18, 2017 în Poezie de Micutiu Sorin

3.67/5 (3) horeşte hipnotic herghelia himerelor haosul hohoteşte hain huzdupând hoţeşte humusul   dintr-un vechi proiect “Abecedar” până azi uitat 🙂 Note –

Se tânguie natura…

februarie 17, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (1) Se tânguie natura cu glasu-i enigmatic Și deapănă, confuză, apusuri primitive, În filele-i de gheață – atavice misive; Își toarce anotimpul fuiorul său, apatic, Pe buza înserării cu zâmbetul extatic.   Semeață e crăiasa cu rochia-i de gală, Ornată cu dantele și bumbi din promoroacă, Când poartă, delicată, condurii pe toloacă, Cuprinsă fără veste de-o sfântă amorțeală, Sub
citește mai mult

Haiku de sezon

februarie 17, 2017 în Poezie de Ana Urma

apus de iarnă – decojind în tăcere o portocală noaptea dintre ani – sosind neinvitată prima ninsoare zâmbet de copil – tot soarele verii strâns într-o portocală   Note –

Nostalgie

februarie 13, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

Din degete îmi curgeau străzi prelungi cuvintele se plimbau în silabe albe sau colorate străzile duceau în parcuri unde lumina cânta prin ramuri nu aveam nevoie de mişcare ca să înţeleg aveam nevoie de inerţie de oprire într-un cuvânt care să mă cuprindă plimbarea ar fi fost  o respiraţie peste febra  unui sentiment suflarea mamei peste o frunte arzândă de copil care
citește mai mult

Un acvilon subit mă sabotează

februarie 10, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (1) Un acvilon subit mă sabotează, În avanpostul stinselor iubiri (Când poți pe-o ață drame să înșiri, Nici conștiința nu-ți rămâne trează!).   Un boț de suflet putred în simțiri – Noi răsărituri brusc mi se ridează, Iar vechiul puzzle viața o mimează: Aceeași nuntă – revocații miri.   Mi-am adunat din bâlciuri măiestria De-a cerne nori, cu aer
citește mai mult

perspective impuse

ianuarie 30, 2017 în Poezie de Adriana Butoi

reprezentarea realității devine înainte de toate simbolică fie că e vorba de certitudini fie că e un entuziasm pueril nu remarc imagini identice nici vreo armonie perfectă între gesturi evidente pe de o parte cuvinte simple pe de altă parte iluzii sonore culorile clare și reci evidențiază un contrast relativ interesant între priorități o dată în plus surprind ipostaze ilogice
citește mai mult

O rugăminte

ianuarie 29, 2017 în Atelier, Eseu, Poezie, Proză de Micutiu Sorin

5/5 (1) Mă bucur că paginile și corzile Lirei noastre încă mai scoate creații frumoase la care mi-aș dori mult să pot lăsa la rândul meu, un gând, un cuvânt de mulțumire … Însă în cele mai multe cazuri opțiunea de a comenta este blocată. Deaceea așez mai jos o imagine și tare mi-aș dori să fie bifat la toți
citește mai mult

Când tăcerea nu dă valoare cuvintelor

ianuarie 29, 2017 în Poezie de Micutiu Sorin

5/5 (1) mă revolt cu argumente şi contra argumente împotriva a tot ceea ce nu mă revoltam ieri caut rădăcina neputinţelor noastre pentru a dezrădăcina orice gând de tăcere o amintire care nu incită la dialog e doar o umbră înşelătoare o cortină ţesută din iluzii atârnă între noi paradoxal aşteptând să fie ridicată odată cu zbuciumul şi strigătul interior
citește mai mult

Pe vălul minții-mi plouă rătăcit

ianuarie 26, 2017 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

Pe vălul minții-mi plouă rătăcit, Cuvinte pe sub picuri se destramă, În tigva nopții iar m-am bălăcit, Îmi joacă muza într-o nouă dramă.   Îmi joacă muza într-o nouă dramă, Cu grația-i pe muchie de vis, Își fâlfâie rugina lângă vamă, Pe drumul dintre iad și paradis.   Pe drumul dintre iad și paradis Sunt stoarse diminețile de sevă, Iar
citește mai mult

Ușa rămâne aceeași

ianuarie 25, 2017 în Poezie de Micutiu Sorin

când tăcerea ia forma îmbrățișării limba inimii se dezleagă pe orizontală cuvântul ascultă sunetul reverberat din planul vertical sufletul vibrează pe singura strună unde cheia se desprinde ușor de sol și tinde spre infinit ca o rugăciune deschide poarta cea strâmtă dincolo de vorbe nicio contra-zicere doar priviri fără ecou în așteptarea răscumpărării Cuvântului Note –

visul lui Mițuș

ianuarie 18, 2017 în Poezie de Cristina Ștefan

5/5 (2)   ne-a demonstrat ea, iarna, că nu-i pasă de încălzirea globală ea n-are sisteme nici management ea nu știe decât că vine la timp și-ngheață ultimii trandafiri curajoși își pune vrăjile sclipitoare sub forme ample în coame, în cușme, în ronduri și își dansează poeziile incantând gerul în casa asta mare numai eu și motanul Mițuș știm că
citește mai mult

Tăcere apăsătoare

ianuarie 13, 2017 în Poezie de Micutiu Sorin

5/5 (2) se înnoadă pe la streşini vântul şi bruma gându’ îngenunchează e-atâta frig în jur că inima dârdâie-n surdină am încercat să uit numere de telefon la care nu se mai aude decât propriul ecou în seara aceasta dorul se dovedeşte insuficient de cald Note –

femeie

ianuarie 13, 2017 în Poezie de George Gitlan

4/5 (1) nu e gând în care să nu-mi fii literă dintr-un cuvânt îndumnezeit poezie Note –

Frumoasa adormită

ianuarie 10, 2017 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

5/5 (3) era cea mai frumoasă fată din oraş visele ei străbăteau adolescenţii transparenţi din fluidele cartiere ale oraşului stingher ea visa şi undeva un adolescent se ridica de la pământ ca o păpădie dispărea în scurt timp cu un pocnet sec de os rupt în curând străzile vorbăreţe apartamentele fragile şcolile ipohondre cafenelele mătăsoase parcurile lenevoase erau pustii de
citește mai mult

atașament firesc

ianuarie 9, 2017 în Poezie de carmenis

5/5 (3) sunt un semn de pământ statornic totuși îmi place prăbușirea după atingerea ta valul de aluviuni sentimentale mă sedimentează în nuanțări intime pașii să ți-i pot alinta cu suavitatea emoțiilor dintr-un început de septembrie când ne atrăgea estetica surâsului și vorbeam cu mai multe voci deodată vorbeam cu ochii vorbeam cu mâinile vorbeam cu genunchii fragili ca nuferii
citește mai mult

deghizări cu sens explicit

ianuarie 4, 2017 în Poezie de Adriana Butoi

5/5 (2) …inevitabil liniștea capătă recompuneri alegorice eu căutam răspunsuri fără să înțeleg că lumea etalează sublimul doar din interpretări personale în plan figurativ însă ce rămâne între suflet și deziluzie nu mai are vreo relevanță absolută alegerea mea (deloc simplă deloc simplistă) e alternativă pentru imposibil… Note –

orașul meu

ianuarie 3, 2017 în Poezie de Cristina Ștefan

5/5 (1)       străzi agățate de stele cu case cuminți înghițind speranțe de soare grădinile lui poezii înmiresmate crini, dumitrițe în curți cu brazi de Crăciun   prin cartierul meu mașini l-au tivit colorat tighele metalice asurzind în claxoane mall-uri vulturești au cuiburi largi rupând starea lumii. pe locuri vechi numite Podul cu Lanțuri, Pompierii Vechi, Grădina Publică,
citește mai mult

Gânduri în zi de Crăciun

decembrie 25, 2016 în Poezie de Micutiu Sorin

5/5 (2) “De aceea pentru că ai preţ în ochii mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta” (Isaia 43:4) Am încercat să uit detaşându-mă prin iertare zilele şi anii care mi-au produs suferinţă, m-am topit în foamea după deminitate mulţumindu-mă cu ce am primit. Să ai curaj, mi s-a spus
citește mai mult

monolog de dragoste și uitare

decembrie 24, 2016 în Poezie de Adrian Cretu

4/5 (1) cât de nervoasă sunt – îmi spunea ea – bineînțeles că pe tine sau poate că nu oricum, nu mă interesează am chef să țip la tine asta e tot –   în timpul acesta eu o urmăream cu privirea prin casă cum îmi aducea o cafea neagră și mă tachina spunându-mi că a pus zahăr în ea
citește mai mult

chip de literă

decembrie 23, 2016 în Poezie de George Gitlan

cuvântul tăcut nu se face trup şi nerostirea lui nu zideşte…   Note –

childish

decembrie 22, 2016 în Poezie de George Gitlan

am venit pe lume cu sufletul meu de mână şi văzând sufletul meu în ce fel de lume ne-am născut fără niciun cuvânt s-a ascuns în mine atât de adânc încât nu-l mai pot scoate nici măcar eu la lumină şi-atunci vine lumina la el iar sufletul meu se bucură ca un copil de fiecare dată când îmi zâmbeşti tu
citește mai mult

Exercițiu de manipulare

decembrie 19, 2016 în Fără categorie, Poezie de Adriana Butoi

…nu există nicio îndoială sezonul ăsta e plin de oferte ce-i drept limitate ( sau inventate) la raft lumea-i un fel de partitură cosmetizata excesiv dorința de mimetism a devenit necesară la orice nivel și la orice distanță de fapt se respectă cererea majorității între ziduri au rămas doar iluzii întregi Note –

Promisiunea

decembrie 13, 2016 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

ai să întârzii îmi spui şi îmi îndrepţi un gând rebel de sub frunte ţi-ai luat telefonul bani ai am tot ce îmi trebuie dar deja îmi lipseşte ceva — tu sărută-mă ca pentru ultima oară să facem repetiţie pentru când va veni momentul ultimului sărut suntem încă tineri ştiu şi vom spune asta chiar dacă nu vom mai simţi
citește mai mult

senzație

noiembrie 25, 2016 în Poezie de Adrian Cretu

5/5 (1) uneori mi se strânge inima atât de tare în piept încât nu mai pot respira   atunci îmi vine să smulg pielea de pe mine să ajungă aerul mai uşor în suflet Note –

paradă de război

noiembrie 15, 2016 în Poezie de Adrian Cretu

4/5 (2) mi-am aprins o țigară mai devreme istovit – tocmai terminasem de purtat o luptă pe viață și pe moarte cu o armată fioroasă de cuvinte   la început au apărut câteva cuvinte în flancuri unul câte altul ca niște fulgere de furtună – apoi la mijloc, grosul armatei: structurile gramaticale și, la urmă, cavaleria: propozițiile principale și subordonatele
citește mai mult

Nu te lăsa smuls pe unde treci

noiembrie 7, 2016 în Poezie de mirela orban

5/5 (2) să nu uiţi umbra trupului tău în aşternuturi străine să scuturi bine cearşaful nici măcar un fir rătăcit să nu prindă rădăcini în nopţi seci te va chema să-l hrăneşti din sfârcul stâng să tragă însetat cu gura despicată de dor licoarea începutului şi perna unde ţi-ai năbuşit geamătul când în tine se răzbunau păcatele lumii scoate-o pe
citește mai mult

chip cioplit

noiembrie 1, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1) Icoană surdă, tu chiar n-auzi cuvintele rostindu-te pe buze îngenunchind, când uite, până şi tăcerea… tot ţie ţi se închină, rugă mută?…     Note –

once upon a time

noiembrie 1, 2016 în Fără categorie, Poezie de George Gitlan

5/5 (1) odată legat de pământ nici moartea nu te mai poate dezlega cerul e doar o invenţie a păsării din tine aflată sub influenţa iluziei unui zbor în cosmos de unde nu s-a mai întors nimeni să spună că pământul nu e rotund dar tu bagă bine la cap şi reţine atunci când ceilalţi îţi vor spune că suntem
citește mai mult

Din somn

octombrie 30, 2016 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

ai putea să mai stai fiinţa mea îşi caută culcuş în tine ochilor mei le e somn şi abur cafeaua… am uitat de ea, a evadat din cana somnoroasă şi ea neatentă şi ea ai putea să pleci uşa mea e flămândă, greu de mulţumit trupul meu nu îi mai ajunge eu rămân mai mult o destinaţie nu sunt o
citește mai mult

Dreptul la carantină

octombrie 30, 2016 în Atelier, Poezie de vasile-eugen

Aproape de ziua aceea care pândește la colț, privirea mea lacomă se pregătea să-ți rupă poalele până la aripi. Hai să  zburăm peste cărările făcute de tălpile goale, alături de fiica fără de păcat, deghizată în moarte. Promit că voi cere dreptul la carantină. Note –

Unde

octombrie 16, 2016 în Proză de radu luca dupes

4/5 (2) – Ce-ți place să faci? – Ce-mi place să fac? – Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! – O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie. – Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă? – Nu mă doare nimic, de ce mă complac să-mi plâng de milă?
citește mai mult

Maria Grădinaru- poezie-volumul “Triplu sec”

octombrie 15, 2016 în Critică literară de Cristina Ștefan

5/5 (2) Al doilea volum de versuri al Mariei Grădinaru este, fără doar și poate, o carte de artă, la Editura ArtBook, 2016. Cu o prefață de Ioan Holban, o postfață de Cristina Ștefan, un comentariu pe coperta IV de Liviu Antonesei, dar și o grafică de excepție aparținând lui Alex Ivanov, poeziile sub titlul Triplu sec, încântă prin lirism
citește mai mult

sonet pluvial anapoda

octombrie 15, 2016 în Poezie de Adrian Cretu

3/5 (1) plouă neîncetat de două zile – parcă și cu un pic de ură însă, spre nemulțumirea mea viața își vede în continuare de treabă   încercând astăzi să fiu productiv am ieșit din casă împotriva voinței mele   pe când încercam să mă feresc de ploaie am uitat să mă feresc de oameni și, din neatenție am căzut
citește mai mult

verde neon

octombrie 12, 2016 în Poezie de Gibu Ana Maria

spre dimineaţă se adună păpădiile în tăcere nu cumva să deranjezi cerbii pe care i-ai văzut întro seară de mai când tata conducea spre casă el spunea că unde nu există mesteceni soarele nu apune vântul trece mai departe fără să atingă nimic ca unii oameni l-am întrebat cum apără aricii de ploile stelare şi unde se duc ciupercile iarna
citește mai mult

tristețea mea de joi seara

octombrie 10, 2016 în Poezie de Adrian Cretu

5/5 (2) tristețea mea de joi seara mi-a intrat adânc în măduva oaselor de prea mult timp – o simt în fiecare dimineață când mă trezesc și apoi în fiecare seară când mă chinui să adorm   tristețea mea de joi seara nu este nici măcar a mea   este tristețea omului postmodern de pretutindeni pe care o aud o
citește mai mult

aşteaptă-mă, bă!…

octombrie 10, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1) Sunt zile când mă simt mai bătrân decât tata, câteodată parcă-l şi aud strigandu-mi din urmă: aşteaptă-mă, bă, copile, unde te grăbeşti?… Încă nu e timpul tău, nu încă!… Note –

abba

octombrie 9, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (2) tata e nemuritor moartea nu poate trece de cuvintele mele aşezate în jurul lui ca nişte rugăciuni sfinţite cu lacrimi de copil nişte mătănii cât bobul de rouă învârtite pe degetele lui Dumnezeu   tata este ţărâna în care se-ngroapă pământul când moare Note –

de poveste

octombrie 8, 2016 în Poezie de Adriana Butoi

au rămas doar câteva cuvinte între anotimpuri (parcă cele mai frumoase) într-o luptă teribilă de-a supraviețuirea   fuga asta spre niciunde sau spre o alternativă exponențială este esența jocului cu fiecare gând   acum din imposibil nu mai clădesc vise și mă-ntreb (aproape retoric) când a fost cu adevărat ultima ninsoare   Note –

Cine are nevoie de adevăr

octombrie 8, 2016 în Poezie de Cristina Ștefan

Cine are nevoie de adevăr ființa aceea care visează fără să se vadă pe sine fără să-și simtă trupul fără să-și audă vocea fără să știe orizontul pământesc se trezește din când în când în lumea asta reală e dimineață? e seară? e lumea ei? ființa aceea care visează vâslește pe ape strâmte dar limpezi sau se rătăcește prin coridoarele
citește mai mult

menage a trois

septembrie 29, 2016 în Poezie de paparuz adrian

3/5 (1) sunt un tip vesel doar sufletul meu a fost trist n-am nici un habar de ce sunt vesel nici el nu mi-a spus de ce era trist am fost un timp colocatari necunoscuți aleatoriu aleși de un dumnezeu viciat de barbut doar tu ne cunoșteai neîntâmplător pe amândoi pe unul din ceruri pe celălalt de pe aici și
citește mai mult

Îţi spun adio

septembrie 24, 2016 în Poezie de Cozmescu Simion Corneliu

4/5 (3) Îţi spun adio de pe acum când  vara mai atârnă în fâşii prin pruni şi copiii încă-s uzi de scalda-n râu iar verdele nu a ruginit la mine-n trup   Îţi spun adio cum aş putea face altceva se strâng culorile la umbra mea murgii pasc amurgul mai la deal şi-o pasăre străveche îmi cântă din înalt  
citește mai mult

Geoagiu 4-16 sept 2016

septembrie 19, 2016 în Poezie de Cristina Ștefan

în Apuseni… Geoagiu 4-16 sept 2016 nababii poeziei scriu ușor, scriu pe de rost când despre îngeri când despre vitralii uneori așa de lehamite li se face că desprind cuvintele-n rețete scriu de dragul scrisului lor îi preocupă să fie poeți văd rânduri rânduri goale umbre de actori scribi fantasme în roluri șchioape și-ncerc exerciții de pescar aleg un poem
citește mai mult

Poveste de Mizieş

septembrie 15, 2016 în Poezie de Micutiu Sorin

4.33/5 (3) Toată după-amiaza căzuseră flori de tei peste noi, petalele gălbui acopereau tremurul reţinut al mâinilor, câte o pală răzleaţă de vânt ne răcorea privirile şi ochii împăienjeniţi de lacrimi în timp ce zeci de greieri se veseleau în umbra crucilor de lemn.   Dincolo de linia orizontului cerul se pârguise, simţeam cum soarele spintecă pământul din al cărui
citește mai mult

ți-aș povesti

septembrie 15, 2016 în Poezie de paparuz adrian

3/5 (2) despre învierile dureroase ale dimineții când ochii mi se deschid din întuneric în alt întuneric despre promisiunile mincinoase ale cuiva din mine care își zice Suflet (un nume atât de banal) precum mi-ar da înapoi suveranitatea la schimb cu fatalitatea dar ți-am promis că nu mai exist și nu aș vrea să crezi că nu mai am cuvânt
citește mai mult

de Dor

septembrie 9, 2016 în Poezie de Micutiu Sorin

3/5 (2) mi-e dor de o mămăligă aburindă abia răsturnată din ceaun de mâinile tatei pline de râvnă şi de aţa aceea albă întinsă ca pe o strună tăind de jos în sus felii în care se văd cartofii mi-e dor să adorm în grădină cuibărit în căpiţa de fân să simt cum toarce ca o pisică în suflet copilăria
citește mai mult

noțiuni de echilibru

august 25, 2016 în Poezie de Adriana Butoi

5/5 (2) dacă timpul se va opri la capătul drumului oricare ar fi el nu cred că mă pot uita în ambele părți   voi contura sensuri vizibile pentru că nevoia asta acută de infinit e o certitudine   doar visul mi-a mai rămas rest în  lumina lunii Note –

autumn poem

august 17, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1)     viața e un poem frumos pe care nu-l poți recita cu ochii închiși oricât de tare ai deschide gura nu-i poți auzi culorile cu inima încuiată pe dinăutru   iată toamna bate deja la ușă mirosind a struguri și a sâni copți a ploaie afară și a coapse dezmierdate înăuntru la lumina gutuii din sticla ferestrei
citește mai mult

azi nu vreau să cred în prea târziu

august 14, 2016 în Poezie de George Gitlan

4.33/5 (3)     ne-am spus prematur teiubescuri, prea devreme am trimis îngerii la culcare, iată vin zorii, cine o să ne mai păzească trupurile goale cât timp sufletele noastre vor face dragoste în afara lor, indiferente, de timp, de noi, de absolut tot asta dacă nu este deja prea târziu să mai credem în noi și să ne închinăm
citește mai mult

De aşteptare [tanka]

august 9, 2016 în Poezie de Ana Urma

4.25/5 (4) suind cărarea după zile şi nopţi de aşteptare – în irişi plini de rouă o geană de lumină   Note –

Şi lacrimile se evaporează

august 8, 2016 în Poezie de Micutiu Sorin

4/5 (2) nu mai ridic anilor redute taxez fiecare clipă neîndulcită aşternută cu dibăcie pe geana amurgului mă remontez fără aranjamente şi măşti în aşteptarea prietenilor risipitori derulez în faţa ochilor amintri aventuri de iubire începute în roua tinereţii şi ascult bătaia răsunătoare a inimii cum îşi încrestează ecoul în cicatricile abia vindecate un cântec de leagăn fredonez gândului şovăitor
citește mai mult

Mai stai

august 5, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (2) Știu, e târziu, totuși  mai rămâi un cuvânt,  poemul acesta  nu poate exista fără tine,  l-ar mânca de viu  o tăcere hulpavă, pe care  niciunul dintre noi  ăștia doi, n-am poftit-o  la masa aceasta târzie. Note –

antidot

iulie 30, 2016 în Poezie de Roman Natalia

dacă aş cunoaşte unde mă termin şi începe seara cu greieri pregătiţi să murmure-n dinţi vara ah de aş putea fi una cu lunile tupilate sub pleoapele pinului prin care frumosul îşi scoate unghia mâna de aş fi lupul din nor sau leul din  stâncă poate m-aş mai întoarce în dor deşi nu cu spatele când aş fi păsării pană
citește mai mult

pineală

iulie 27, 2016 în Poezie de Roman Natalia

5/5 (1) el vorbea despre ochiul al treilea undeva a tresărit în tăcere mă simţeam interlopă s-au alarmat vecinii şi copiii lor cu tot oraşul ne-a învăluit o piele de găină vânătă ah de ce li se încheagă atâtor generaţii sângele de teama înălţimii cot la cot n-am apucat să pricep e al trelea ochi sau glanda pineală un fel
citește mai mult

întotdeauna tu

iulie 26, 2016 în Fără categorie, Poezie de carmenis

3.67/5 (3) greu de explicat această îmbinare a surâsului cu prima oră a dimineții atâta lume se trezește cu fața la cearceaf încât intimitatea rămâne șifonată pentru toată ziua dar întotdeauna tu te trezești cu fața la mine și ochii tăi deschid orhidee în tot acest timp Note –

unde şi de ce

iulie 21, 2016 în Poezie de Roman Natalia

diferite sunt sunetele ploaia păşeşte gentil atunci am iluzii clipitoare cu mers plutit nu-mi pasă de potop arca lui noe mi se leagănă între sâni pierdută de valuri credeam în iubire dăinuiam în suvenire fine şi efemere schimbarea climei îmi zâmbea încurabilă din înalturi unul e soarele de el ne ascundem sub pâlnii poezia mereu nudă neînflorită îi sperie ca
citește mai mult

unde?

iulie 12, 2016 în Poezie de radu luca dupes

3/5 (3) când berea avea gust și noaptea mister, iar în patul îngust n-aveam nevoie de cer, când flori de musețel, cozi de cireșe și flori de tei mi se-ncurcau mereu în plete și nu înotau, ca astăzi, în cană, pe colțul mesei, lângă perete, când porunca ei întotdeauna mi-era dorință împlinită iar între vise și visuri doar renunțarea zăcea
citește mai mult

Povestea asta e un mit, Ion Creangă n-a murit.

iulie 8, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1) Am fost odată camion, după un accident nefericit cu o căruță, minune de la dumnezeu, m-am trezit cal, de unde o tânără domniță cu cosițe aurii mă călărea zilnic, asta până într-o noapte mai catre dimineață așa pe când se crăcăna de ziuă, au venit hoții și m-au furat, m-au ascuns în pădure și să vezi nenorocire, m-au
citește mai mult

Infinitul contrastelor- Vali Nițu

iulie 8, 2016 în Critică literară de Cristina Ștefan

5/5 (1)   Un scriitor prolific, Vali Nițu: din 2008 până acum a publicat nu mai puțin de 17 volume de poezie și nu puțini critici au scris despre lirica sa. “Infinitul contrastelor” este un volum amplu, atât ca număr de poezii cât și ca tematică lirică abordată dar nu consistența m-a decis să scriu câteva considerente, ci o impresie
citește mai mult

Orizontul întunericului

iulie 2, 2016 în Proză de Roman Natalia

3/5 (1) Am un pix nou şi îmi tremură mâinile. Ceva mai adânc, în tâmple, zvâcneşte de nerăbdare, la fel şi în piept. E blocul de piatră neatins, apusul ideal şi pur, formula neuzată în calcule. Îmi strunesc respiraţia, să nu mă sugrume foamea de suflet, înşirat pe pagină. Ca un canibal, aştept porţia proaspătă de carne spirituală. Aştept să
citește mai mult

time off

iunie 30, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1) și se va stinge lumina de unde va veni întunericul să muște din carnea mea răscolindu-mi oasele până vor trosni unele împotriva celorlalte asmuțite de aceste cuvinte și numai viermii vor mai vorbi cândva despre cât de dulce va fi fost măduva lor dulce iar pământul va alege să nu se mai învârtă pentru mine în jurul sânilor
citește mai mult

Dansul

iunie 28, 2016 în Fără categorie, Poezie de Roman Natalia

3/5 (1) Mai dăunăzi Nichita nu era cerşetor dansa era ziua ochilor lui făcuse armistiţiu cu zeul Apollo îl sălta prin eter cu paşi aiuriţi de step cui să-i treacă prin minte sacoul ponosit e ţesut cu fir de lună cine-ar cuteza să-i impute saliva în colţul gurii zâmbitoare Nichita e altul însuşi Apollo îi îndoaie genunchii îi loveşte călcâiul
citește mai mult

Un loc

iunie 27, 2016 în Proză de Cristina Ștefan

Un loc Râpa avea forma unui  T mare de mână, caligrafiat ondulat și crestat cu văioage și coline simetrice. Linia de jos era o cărare subțire, cam neumblată, căci puțini oameni mai știau scurtătura asta spre șoseaua care ducea la Mărășești. De o parte și alta, colinele  trase parcă la indigo, o pantă destul de abruptă, sus un platou triunghiular
citește mai mult

Elisabeta Isanos, mulțumesc!

iunie 25, 2016 în Critică literară de Cristina Ștefan

Elisabeta Isanos, vă mulțumesc…am citit, așa, cu nesaț! toată admirația și mulțumesc…anii aceia după 1960, când în casă se vorbea șoptit, când multe nume erau interzise, i-am trăit și eu. m-am regăsit! Trilogia Elisabeta Isanos- Cosânzenii, Amur, Poarta de Vest ( Opera omnia, Tipo Moldova, Iași, 2013) Proze ample, cu narațiuni complexe, cu personaje reale aparținând familiei Isanos. Remarcabilă epicitate,
citește mai mult

Teodor Dume- Azil într-o cicatrice

iunie 25, 2016 în Critică literară de Cristina Ștefan

5/5 (1) Îi citesc versurile de ani și ani în Cenaclul Lira21 și nu știu dacă prin comentariile mele, Teodor Dume a aplicat îmbunătățiri de stil sau de abordare lirică, pentru că este unul dintre puținii poeți care au avut de la început un stil original și foarte personal de scriere, pe care, în ani, l-a rafinat, dar a rămas
citește mai mult

fără filtru  

iunie 24, 2016 în Fără categorie, Poezie de George Gitlan

3/5 (1)     hai să sufocăm aerul din plămânii noștri îmbâcsiți cu nimicuri   prea multe zile între noi să nu le fumăm să tragem din ele în piepturile goale ca din țigara aia de după să ne ardă degetele și să ne frigă la buze viața   apoi să arătăm lumii întregi arsurile și toate rănile încă vii
citește mai mult

Father’s Day

iunie 19, 2016 în Proză de maria cecilia nicu

4/5 (2) Maria Cecilia Nicu Father’s Day   Când d-na. Joan B. Dodd, din Washington State, propune, în 1909, ca în iunie, cea de a treia duminică, să fie proclamată Father’s Day ca omagiu tatălui ei, nu erou al nu ştiu cărui război,  nu cine-ştie-ce star al epocii, ci pur şi simplu tată devotat celor şase copii pe care i-a
citește mai mult

Pledoarie pentru existența mea

iunie 13, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1) Dacă eu te văd iar tu nu ești, Înseamnă că nu exiști?… Sau ochii meu sunt optimiști, Ori visez eu deși n-aș vrea Să mă trezesc apoi cu ochii triști Că nu există și că de fapt, N-a existat vreodată Dumnezeu, L-am inventat eu într-o zi Când aveam mai multă nevoie de El, Se uita la mine și
citește mai mult

Cornel Galben – Poeții Bacăului la început de mileniu: debuturi 2000-2010

iunie 8, 2016 în Critică literară de Cristina Ștefan

Cornel Galben – Poeții Bacăului la început de mileniu: debuturi 2000-2010   Cornel Galben, jurnalistul neobosit al câtorva decenii de publicistică pe regiunea Moldovei, a scris până acum adevărate dicționare de scriitori și personalități din Bacău. Cărțile editate sunt un cumul de scrieri și fapte ale ultimelor decenii care, dacă s-ar alătura, ar deveni istoria recentă de pe meleagurile noastre,
citește mai mult

într-o zi

iunie 7, 2016 în Poezie de Roman Natalia

iar pe una o răceşte şi usucă vremea

şi-i fragilă ca frunzele/ și-uri apropiate

 

o viziune galactica a omului cu partea lui betonata. interesant!

 

Iert ceea ce nu pot să iert

iunie 2, 2016 în Poezie de Micutiu Sorin

3/5 (1) în miezul nocturn al nopţii de mai când licuricii se pierd între stele renumăr prietenii sătul de farduri şi măşti contemporane au fost decimaţi de bârfe senzaţionale unii ditre ei puteau să-şi dea licenţa la zvonistică în aerul proaspăt dintre metanii caut rugul aprins din focul dragostei reaprind scânteia iubirii şi şterg cu uitarea căutările fără ecou tăcerea
citește mai mult

lângă o mamă și moartea citește biblia (Premiul I, Concursul de poezie „Femeia și Dumnezeu”

mai 31, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

4/5 (2) citesc prin dioptriile tale doamne despre mine în primăvara asta dată-n mintea copiilor curcubeul se adapă și din noi femeile ca și când am fi primit în dar un buchet din penele păsării paradisului și în brațe copiii ca un decret de viață veșnică   îmi port pruncii la sân și coasta aproape lângă un dumnezeu cu mâinile la vedere
citește mai mult

Scop

mai 31, 2016 în Poezie de Roman Natalia

aş zbura probabil că ştiu am ştiut altfel de unde uşurătatea părelnică a umbrei în vis atât de simplu atinge copacul marginea cerului aş zbura cu fruntea înainte senină aş ţine mâinile de-a lungul trupului întinse ca o strună de lut rachetă de staniol sau lance definitivă mortală cineva o aruncă precis cu multă putere într-o ţintă himerică mă voi
citește mai mult

dragoste din flori

mai 27, 2016 în Poezie de George Gitlan

mă vor iubi o mie de femei însă niciuna așa pierdut ca tine vor bea și vor mânca din trupul meu ce-a mai rămas de la ultima noastră cină îmi vor aduce flori și-mi vor aprinde lumânări își vor aminti de mine și vor zâmbi în memoria mea și numai tu vei plânge această dragoste din flori Note –

Trecere

mai 25, 2016 în Poezie de Roman Natalia

  ceea ce tremură e doar ecuaţia zilei bolnavă de noapte în capul meu zvonul paşilor agită vorbele etalându-şi trupul gol de sine în vitrine   unde eşti   nu te-am auzit nu ţi-am furat privirea ai trecut iubire prin mine întuneacoase ca o necunoscută Note –

Vise

mai 23, 2016 în Poezie de Imbrea Nicoleta

Alerg de-o vreme, Fără a şti unde vreau să ajung. Îmi întind mâinile spre vise, Ce sclipesc de bucurie … şi totuşi …   Cu o clipă înainte de a le atinge, Îmi plec privirea, mă-ntristez Şi plec. Mă risipesc din nou.   Şi câte vise – am părăsit, Chiar înainte de a se înfăptui … Şi câte bucurii am
citește mai mult

negație

mai 23, 2016 în Poezie de Adriana Butoi

    nu mă interesează deloc poveștile siropoase fie ele reale fie inventate nu mai accept diferențele sau diferențierile construite din  rațiuni limitate remarc jocurile de culise uneori imposibil de trăit și drumurile paralele ale scenariștilor de improvizație   nu știu dacă e numai revolta unei zile ori absurditatea încercărilor cert e că s-a ales praful de fiecare anotimp creionat
citește mai mult

Ceva vechi, ceva nou, ceva albastru, ceva împrumutat.

mai 20, 2016 în Proză de radu luca dupes

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă. Pereții ăia îmi strigă mereu să fug. Oriunde.
citește mai mult

Statui de visători…

mai 14, 2016 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (1) Statui de visători, sculptate-n lut, Iubirea ne insuflă zilnic viață, Pe-o pistă scufundată-n absolut – O destinație ascunsă-n ceață.   Marionete triste, fără sfori, Ne-nghesuim pe scena în ruină. Doar dragostea ne umple de candori, Când nu e înecată în rășină.   La poarta nemuririi facem sluj, Dar timpul ne-a postat pe coji de nucă. Lucrăm în Timișoara,
citește mai mult

Iluzie

mai 14, 2016 în Fără categorie, Poezie de Roman Natalia

de la o vreme frumuseţea are alt înţeles dincolo de buze şi dinţi perlele coralul crengile cu pocnet încet ea este şi cădere impactul timid al prunei verzi pe acoperiş în noapte este fumul care se alintă zboară vinovat din îmbulzeala clipelor înspre stele Note –

Două portocale

mai 8, 2016 în Poezie de Roman Natalia

3/5 (1) un veritabil răsfăţ striveam atent clipa sub cerul gurii aroma dulcie mai dăinuie printre degete   una era menită vestea a zburat din ochi prin lespezi crăpate cu albăstrelele Note –

Hic

mai 7, 2016 în Proză de radu luca dupes

3/5 (1) Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare. Nu ca amărâtul
citește mai mult

siamezii

mai 5, 2016 în Arhivă, Poezie de any tudoran

3/5 (1) viața a devenit obiect într-o perpetuă reificare din stare gazoasă în stare solidă când măr când pantof de gală în piciorul unei madone cu surâs restaurat milimetric sub generoasa risipă de sine bufonii râd desculți în ploaie aruncând pălăriile-n aer cordonul ombilical îi ține legați în același perimetru sufocant o vreme se ignoră deși simt instinctiv fiecare prezență
citește mai mult

hazard

mai 4, 2016 în Poezie de George Gitlan

5/5 (1) mă uit la tine şi îmi spun că se joacă dumnezeu cu ochii mei şi dumnezeu e bun dumnezeu e frumos uneori e trist alteori zâmbeşte iar când nu plânge se uită la mine şi râde dar eu cine sunt eu o jucărie o simplă jucărie în mâinile unui dumnezeu copil Note –

De m-ai iubi…

aprilie 29, 2016 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (2) De m-ai iubi, tăcut sau în cuvinte, N-ar mai conta, nu am nimic să-ți spun, Decât aceleași tandre jurăminte Rostite-n van, baloane de săpun.   De m-ai iubi, ai rătăci cu mine Pe-un câmp de maci, desculț, deși n-ai ști: Acordurile dulci de violine Sunt clipe ce se-alintă, calde, vii.   Și, fremătând, nu ai simți cum timpul
citește mai mult

Importantă

aprilie 25, 2016 în Poezie de Roman Natalia

mărimea atomului miniatură instantaneu obelisc în oră sau veac rămâi clipă au invocat poeţii şi regii greutatea firului pe plaja răsfirată picătura albastră în universul privirii ca sunetul… pfiu! fără ea cuvântul mutant alunecă pe virtuale orbite fără el poezia ce este Note –

De-a poezia

aprilie 25, 2016 în Poezie de George Gitlan

Când te pur atât de văd, Mi se limbă plimba-n gură, Încândcur cuvintele, De la gură pân’ la mână. Note –

uitare de sine

aprilie 24, 2016 în Poezie de Maria Gradinaru

4.67/5 (3) poetul meu preferat pășește prin mine în căutarea celor mai frumoase versuri uneori îl simt când se așază sub ramurile inimii așteptând ploaia aceea de cuvinte care să-i răcorească arșița alteori îi aud pașii prin labirintul spaimelor îmbibate cu cerneală astăzi l-am zărit îngenuncheat în cel mai întunecat loc al ființei mele tânguindu-se   Marie, Marie, de ce
citește mai mult

Întâmplător sau nu despre bloguri, mătuși, false drame și poteci de munte.

aprilie 23, 2016 în Proză de radu luca dupes

4/5 (2) N-am liniște. Pe undeva e firesc. Mi-am pierdut serviciul. Nu, nu e “break” în favoarea partenerului de tenis. Chiar mi-am pierdut serviciul. Ăla de-mi asigura, contra unui stress permanent, supraviețuirea. Și nici mătușa din Praga nu m-a trecut în testament. E încă furioasă că i-am refuzat avansurile. Credeam că, după douăzeci de ani, a uitat. N-a uitat. Așa
citește mai mult

șoimi

aprilie 23, 2016 în Poezie de aurelia petrea

uite îmi cad din mâini bucăți de ziduri tăcerea ta și tu te caut cel mai iubit animal al Lunii și al nopților albe din rătăcire (șoimi de vânătoare) privim un alt asfințit răsărim sub alt soare Note –

eșecuri

aprilie 23, 2016 în Poezie de aurelia petrea

parcă mă vad mai bine prin ochiul stâng mai neagră mai rece până și oasele de plumb le văd îmi împart prada cu corbii trupurile alea plăpânde fragile în care tu creșteai ca pe pământul tău le-am tot îmbrăcat am dormit cu ele acum le dau dracului de trupuri cu tot cu flori cu tot cu rod cu mine cu
citește mai mult

Într-o lume imperfectă…

aprilie 22, 2016 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

Într-o lume imperfectă, suntem jalnici manechini, Îmbrăcați la repezeală într-o haină grea de spini. Cocoțați, ades, pe-un soclu de penibile visări, Ne alegem doar cu prafu-n repetabile-amânări.   Fire de nisip răzlețe de pe coama unui val, Eșuăm pe-un țărm de temeri, lângă Marele Final. Șubreziți de anotimpuri cu îngheț total la sol, Uneori plonjăm scolastic din zăpadă în nămol.
citește mai mult

viaţa la oraş, trezire

aprilie 22, 2016 în Poezie de adrian grauenfels

viaţa la oraş, trezire  Deja e 7 şi e soare planete aliniate mă orbesc de doare o poză strigă adormită altă imagine geme lovită (viaţa se prelinge pe olane) în curţi cu raţe dolofane – voci ! grădini supsendate, actriţe obosite gaze-n butelii, aşteptări pripite ah ..şi el mirosul de cafea, civilizaţie de consum vitrine largi cu firme puse-n drum
citește mai mult

malul adâncit al cuvintelor

aprilie 21, 2016 în Poezie de Nuta Craciun

  când devii trist rămâi singur în pragul casei tale ca un copac ce nu cunoaşte libertatea mersului te slujeşti de cuvinte ca de o plasă de prins muşte atâtea lovituri de ciocan în piatra filozofală şi nimic nu explică moartea   construieşti singur temniţe în care îţi închizi pe viaţă culorile laşi liber negru culoare pe care poţi fredona
citește mai mult

un semn de credință

aprilie 16, 2016 în Poezie de carmenis

4/5 (4) un semn de credință înțelepciunea duhovnicului umple zilnic paharul în timp ce îl duc la gură mâinile înmuguresc ca să-ți sporească mirarea când mă vei descoperi din pură întâmplare printre silfide și miriapode care ies mereu la iveală fără permis de port-jartier Note –

Cupa

aprilie 16, 2016 în Proză de Roman Natalia

6. –  A fost un timp, când viaţa avea sens. Nu zic, se întâmplau şi atunci eclipse, când se opaciza bolta, izolând pământul de lumea duhurilor. Dar oamenii erau aici, nu în Facebook. Iar acum, uite-te prietene, vezi vreunul? Toţi se caută prin acest feisbuk unde nu-i necesar să gândeşti, nici să emiţi vreo idee de manoperă proprie. E suficient
citește mai mult

era cealaltă

aprilie 16, 2016 în Poezie de Atena Ivanovici

4/5 (4) alte cuvinte i se coceau pe buze alte cercuri trasa cu braţele-i lungi arunca praf în ochii timpului să o uite aşa cum o ţineau minte lucrurile din casă dar s-a trezit că e azi (aceeaşi ochi aceleaşi dealuri altă privire) şi că e ea cea care coase în fiecare zi haine noi gândurilor cele vechi o mai
citește mai mult

Viață de boem

aprilie 15, 2016 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

3/5 (1) Nu-ți cer să mai rămâi, deși aș vrea Să văd, cu ochii mei de peruzea, Cum zorii se revarsă peste noi Ca altădat`, cu soare sau cu ploi. Ieri mă făceai să râd sau chiar să plâng, Cu al tău zâmbet de copil nătâng, Când pașii tăi cu sunet cristalin Se depărtau sau iar păreau că vin.  
citește mai mult

Călător prin timp

aprilie 11, 2016 în Poezie, Texte in cenaclu de Camelia Ardelean

M-am agățat cu gândul de-un colț de infinit, Sub genele tăcerii, aproape-am adormit. Trecutu-mi suflă-n ceafă – un pașnic alizeu, Pe roata amăgirii am mai rămas doar eu.   Încet se estompează și ultimele veri, Sculptate-n nemurire-s minutele de ieri. Năvalnica pornire îmi dă, acută, ghes Să fug de remușcare, secunde noi să țes. Din brațele mâhnirii m-am smuls, acuma
citește mai mult

cuvinte puține

aprilie 9, 2016 în Poezie de Maria Gradinaru

4.2/5 (5) de-aș scrie tomuri de poezii cât pentru toate bibliotecile tot nu ai să știi cât de mult te iubesc niciun vers nu poate descrie vaierul morii care mă măcină de aceea te-aștept cu inima pe tavă să muști ca din cea mai bună pâine aluatul acesta frământat de Dumnezeu Note –

cherrytrees fever

aprilie 8, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

un evantai pervers îți e privirea devin gheişă cu florile cireşului de pe kimono îngheţate de teamă și speranţa ca laitmotiv pentru un   blackfriday permanent la dragostea ta   apă în ape te cuprinzi ca într-o febră a cireșilor după ce-au băut prea mult sake sayonara you girl iubirea nu s-a inventat nici la a doua ta venire   și
citește mai mult

freamăt ușor de înțeles

aprilie 8, 2016 în Poezie de carmenis

deși savurăm întâmplări în tihnă zațul zilei lasă loc de interpretări și oferă indicii despre rănile ascunse sub eșarfe gândește-te cât de mult noroi împing nuferii făgăduinței și câte valuri de vorbărie se revarsă din gura celor plecați în căutarea unui uger mai mare decât catedrala neamului atâtea clopote bat în tâmple încât nu mai știm dacă suntem îndemnați la
citește mai mult

Cupa

aprilie 8, 2016 în Proză de Roman Natalia

5 Vasile-l privea cu-n amestec de milă, ciudă şi admiraţie. Tăcea deocamdată, mobilizând cuvinte noi, puţine la număr, deoarece multe fuseseră spuse deja. Ţine la fratele mai mare, însă în unele momente îl detestă. Maniera acestuia de a se îmbrăca aşa, de parcă în ultimiii zece ani nu s-ar fi petrecut nimic interesant în lumea modei. Mai are şi un
citește mai mult

în fiecare zi e miercuri

aprilie 7, 2016 în Poezie de Veronica Pavel Lerner

5/5 (1) aprilie cu zǎpadǎ asfalt negru sub cer în doliu   de la etajul ferestrei mele nu vǎd oameni numai maşini   o sa le scriu maşinilor o scrisoare ţie cea roşie parcatǎ pe cǎrarea neagrǎ o sǎ-ţi spun într-o scrisoare de dragoste cât de importanta mi-eşti   anonimǎ fǎrǎ gând  fǎrǎ suflet fǎrǎ om   copacii goi nu
citește mai mult

formă de vis

aprilie 7, 2016 în Poezie de Nuta Craciun

3.5/5 (2) suntem singuri şi goi ca o pădure fără anotimp numai tablourile tale cu liliac din vremea în care iubeam amândoi acelaşi pirat orb a lui Stevenson numai ele în frumuseţea lor adâncă mai amintesc de vremea aceea în care bucuria ne bătea mai tare decât inima   iubirea e un zbor urcat la stele dar rătăcit uneori de
citește mai mult

anduranță la pelin

aprilie 6, 2016 în Poezie de carmenis

4.6/5 (5) s-a dat startul la vigilență însă alergăm în zig-zag ca și cum ne-am feri de gloanțele unor refugiați cameleonici dar vai linia de sosire pare tot mai departe de lumea aceasta mirobolantă poate că punctul terminal este de fapt un sâmbure de adevăr încolțit în lumea cealaltă Note –

Saudade alternative

aprilie 5, 2016 în Poezie de Ana Urma

4/5 (2) daca vântul ar risipi urma paşilor noştri ca pe două şiraguri de perle în mare împietrit o clipită nisipul din cernerea-i fină ca-n poveşti cu sirene va face să iasă din valuri amintirea cu tine lângă ţărm să înot ochii vii cucerindu-i nestatornici să mă prindă în mreje sincrone ca doi fluturi văzduhul dacă foşnetul nopţii ar aduce-napoi
citește mai mult

artificiu de sezon

aprilie 4, 2016 în Poezie de Adriana Butoi

    îmi asum riscul să indic o pierdere posibilă e destul de clar deja că banalitatea nu rezolvă probleme   în termeni tehnici doar raportez evenimentul în sine și dacă ar trebui să implic personaje improvizate aș putea construi limite fiecăruia   dar în demersul acesta cotidian replicile nu mai definesc caractere iar impactul posibil e doar schimbul de
citește mai mult

dacă ar fi

aprilie 3, 2016 în Poezie de Maria Gradinaru

3/5 (1)   să mă dezbrac de lume în casa aceea cu vedere spre veșnicie sunt sigură că aș descoperi fericirea reverberând în palmele tale precum un stradivarius la atingerile celui mai fin arcuș și poate universul s-ar curba peste noi de uimire fără să curme iluzia clipei Note –

Fără metafore despre povești, nisip și gușteri.

aprilie 1, 2016 în Proză de radu luca dupes

3.67/5 (3) Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte. Caut metafore. Pe stradă. Cuvintele și-au aruncat fularele și stau întinse la soare agățate de crengile cireșilor neînfloriți. O poveste caut. Nu metafore. O poveste în care să mă ascund. De mine.
citește mai mult

poemul tău de azi

aprilie 1, 2016 în Poezie de George Gitlan

3.33/5 (3) te voi ascunde în fiecare fir de nisip care te strigă din mine până la ultima piatră care va tăcea rece și apăsat peste trupul meu amuțit în întunericul greu   și ce ușor îmi va fi sufletul răsturnat pe buzele tale Note –

Rânduri

martie 31, 2016 în Poezie de Roman Natalia

când am uitat plăcerea gestului întorc o pagină scorojită prea multe rânduri îmbătrânesc pieile acestei veşnicii măşti de pământ peste măşti de cer nu lasă loc pentru fluturii uzi pe sforile pline   aş închide coperta să rămân în poziţia întrebătoare de fetus până la o veşnicie neîntinată Note –

mucenici

martie 30, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

primăvara asta are ochii de miel purtat pe umerii tatei în vinerea mare când mă suiam eu la spovedania otăvii în podul din care aflasem dintr-un vis îngerii casei vorbesc   nu-l văzusem nicicând pe tata neiubind decât în zilele când mieii plâng şi la grumaz le-nfloresc a prohod ciucuri roşii ca bujorii din grădina bunicii   nu băuse vinul
citește mai mult

Poem fără muză

martie 29, 2016 în Poezie, Texte in cenaclu de Micutiu Sorin

de o bună bucată de vreme mă trec prin timp ca şi când aş fi orb iar zilele sac fără fund îmi picură-n palme răstignite mă dor gândurile nerodite-n cuvinte poemele fără versuri şi buzele prea arse de şoapte Note –

Cupa

martie 29, 2016 în Proză de Roman Natalia

4. Rodin. I-a luat câteva săptămâni. De acum înainte, poate să admire oricând „Sărutul” reprodus cu migală obstinată în cele mai fine detalii. Se deosebeşte, totuşi, de original. Degajă ceva din el însuşi, familiar, de parcă infuzase cu propria energie opera marelui sculptor. A meritat efortul. Ai la îndemână dovada că îi poţi atinge pe monştrii sacri; iluzia că le
citește mai mult

poeziei

martie 29, 2016 în Poezie de Maria Gradinaru

să mor sau să trăiesc îmi e totuna de nu-ți răsfrângi pe cerul meu lumina Note –

radiografia unui vid (ultima)

martie 25, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

5/5 (1) e ziua ta și nu te mai  sun să-ți urez  să ai parte de aia și de aialaltă ți-ai făcut parte oricum cu buletinul pierdut  doar o mână de lut  m-ai sălbăticit și pare să-ți pese știu că plângi când mâinile îți răsfoiesc timpul indiferența mea ca o alarmă interioară care ți se declanșează când eu te-am uitat  
citește mai mult

i’m a fucking beautiful dead

martie 25, 2016 în Poezie de George Gitlan

3/5 (1) she seen me in black and white as on a older picture from another time she refuse consistently to watch me in all those colors of reality as a living being i’m in this patetic life she look at me and all she can see is just a beautiful dead body in to the beautiful beautiful coffin Note
citește mai mult

primum non nocere (la început nu dăuna)

martie 24, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

ca un câine lihnit mâna dusă la buzunar urmărești de la etaj cum pletosul  de pe trotuar trage lacom din țigară de azi nu se mai fumează decât în aer liber poate  înlăuntrul  zidurilor mătura  lui Dumnezeu nu  pătrunde poate așa  înțelege universul să absoarbă  odată tot gunoiul planetar într-o gaură neagră   lucrezi la o emisiune pilot și pilotul
citește mai mult

D9

martie 24, 2016 în Poezie de George Gitlan

În sufletul meu se fumează, Pereţii sunt cam negri, Dar ce mai contează acum, Muzica e bună, femeile sunt frumoase Şi nicio lege nelegiuită Care să ne strâmbe dreptele drepturi, Aici până şi nefumătorii, da, Sunt bineveniţi… Azi ne sinucidem în grup, De comun acord şi fără nicio grabă, Ne bem minţile şi ne fumăm grijile Unii celorlalţi frăţeşte, Asistaţi
citește mai mult

toate casele m-au părăsit

martie 23, 2016 în Poezie de aurelia petrea

primăvara  îmi omor copiii cu zâmbetul împietrit îi așez într-o cutie sub pat o casă părăsită pereți stropiți cu ochi dărâmați în copite de cai în așternut cucuvele se desfată sfâșiind  din cea mai bună carne   ies un pic în prag printre crăpături înfloresc copacii   Note –

Nu cu litere

martie 23, 2016 în Poezie de Oancea Mihaela

  Îi scriai gelos pe diminețile ce-i mângiau coapsele de calcedonie, ba chiar zvâcnea lent în tâmple durerea că nu e atinsă doar de tine. Chemai la festin exclusiv silabele cu manșete albe, ascunzându-le pe cele cu piele rece și priviri neroditoare. Le înghionteai silindu-le să facă tumbe, să arate onoratei audiențe de ce sunt în stare. N-ai înțeles, de
citește mai mult

Copilului i-a cazut tot părul

martie 22, 2016 în Poezie de Draganoaia Alexandru

5/5 (2) moartea se apropie de tine parcă s-ar juca aşa cum vita primăvara ar vrea să o înveţi să împungă şi chiar te împunge puţin moartea îşi lipeşte spinarea de spinarea ta se trânteşte se tăvăleşte şi cu ochii tot în ochii tăi am văzut o cameră murind prin apa murdară stătută broaşte negre arau duşumeaua Note –

post-restant

martie 22, 2016 în Poezie de Roman Natalia

opreşte-te ploaie pletoasă plânsă demult pentru ziua aceasta ora de viaţă începe cu un sărut la capătul uliţei în urma ciobită a nopţii se numără penele aurii una mie două ţie le strângem zborul să ne lumineze la nunta din ceruri Note –

unic vers

martie 21, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

universul poezia lui Dumnezeu prin care lumea vers unic s-a făcut   apoi noi i-am scos ochii lăsând-o oarbă de cântec   şi nu vedeţi   după cum nu se vede adâncimea rănii sub cicatrice Note –

Cupa

martie 21, 2016 în Proză de Roman Natalia

Capitolul 3 „Ea? Seamănă mult. Acelaşi umblet, deşi de unde să ştiu cum ii umbletul. Nu este ea. Şi dacă-i ea! Încă nu-i târziu s-o ajung din urmă, s-o ating uşor de braţ şi… ce? ce să-i spun. S-o întreb… Dumnezeule, nimic mai simplu şi mai greu. Cel puţin s-o privesc în ochi şi apoi să savurez amintirea iar şi
citește mai mult

lonely and fabulous

martie 20, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

de ce mama naibii nu poate crede nimeni că n-ai acasă bucătarul menajerul  grădinarul maseurul personal adică iubitul perfect pe internet se poate obține miraculos în numai douăş’patru de ore  scapi de celulită varice de kilogramele în plus de consumul exagerat de curent totul la numai da da la numai ‘ş’nouă virgulă nouă’ş’nouă numai reclamă la partener ideal nu găseşti dacă te
citește mai mult

primăvara în sfârșit un fluture alb

martie 19, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

și uite cum ne intersectăm așa ca din întâmplare pe șosea și chiar e-o  întâmplare mașinii mele negre nu-i  mai deraiază inima înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă i-am reglat unghiul de fugă al uitării   ai fi putut saluta cum ai luptat în turnir pentru mine într-o altă viață aș fi putut ridica mâna așa ca un drapel în bernă dar tu
citește mai mult

Frumoșii micilor orașe – „O viață trăită, o viață visată”

martie 19, 2016 în Critică literară de Deminescu Violeta

Romul Munteanu (n. 18 martie 1926, Călanu Mic, Hunedoara – d. 17 martie 2011, București) a fost critic, istoric literar între cei mai importanţi critici şi teoriticieni literari şi pe unul dintre profesorii săi eminenţi. Profesorul Romul Munteanu a coordonat sute de doctorate şi a lăsat în amintirea studenţilor săi imaginea unui cărturar profund şi foarte bine informat. Prof. univ.
citește mai mult

vineri seară

martie 18, 2016 în Fără categorie, Poezie de Gibu Ana Maria

3/5 (1) vineri seară mâine e ziua mea de naştere oraşul a apus înainte să-mi zică noapte bună   hai să fugim din el este bâlci sub pământ ar fi frumos să ajungem cât mai este toamnă   terogterogterog du-mă acolo unde au plecat mulţi şi nu s-au mai întors se spune că e atât de frumos am auzit că
citește mai mult

Cherry picking

martie 18, 2016 în Poezie de George Gitlan

Nu pot să rup din tine şi să înting în mine dumicaţi amari, ca şi cum mi-ar fi foame şi nu, eu n-am poftit vreodată la durerea ta, oricât de dulce-amară ar putea fi ea, la mine-i masă plină, dar nimeni n-o cinsteşte, însă toţi vor ca din pocale aurite sângele să-mi bea, în cinstea ta, în cinstea ta!… Note
citește mai mult

în noaptea încă rece…

martie 16, 2016 în Poezie de Viorel Gongu

În noaptea încă rece… În noaptea încă rece, în salve corcoduşii Se bubuie din muguri pocnind pe lângă geam, Cu albul lor romantic spoiesc şi pragul uşii, Ferestrele şi câinii, şi fiecare ram Se umple greu cu frişcă, cu zahăr, cu bezele, Privighetoarea cântă, se-mbată de miros Trezind din nou la viaţă sclipirile din stele Şi dragostea dormindă timid în
citește mai mult

C.V.

martie 15, 2016 în Proză de Viorel Gongu

3/5 (1) C.V. Intru aproape în fiecare zi pe facebook, aşa, ca să mai văd una-alta. Aseară am citit ceva care mi-a picat bine, atitudinea unei domnişoare vis-a-vis de o scriere a unui descreierat rasist care depăşea orice bun simţ. Am devenit prieteni şi spre finalul discuţiei m-a întrebat dacă sunt ţigan. Asta m-a pus pe gânduri şi nu pentru
citește mai mult

era frig în noi ca-ntr-o biserică

martie 14, 2016 în Poezie de Nuta Craciun

4/5 (2) soarele răsărea direct din mlaştină ne ţinea împotmolite zilele   ne-am despărţit atunci fără cuvinte fără explicaţii şi fără puncte de suspensie aşa pur si simplu ca o plimbare cu bicicleta pe străzile unui sânge părăsit   era frig în noi ca-ntr-o biserică aerul picta icoane sub coaste stăteau puii de frig singuri   vântul îngheţat cădea din
citește mai mult

din tortul toamnei blonde…

martie 13, 2016 în Poezie de Viorel Gongu

Din tortul toamnei blonde… Din tortul toamnei blonde cu bruma ei discretă Am strâns în ghemuri sacre şi funigei, şi raze Şi le-am ascuns cu grijă în sipetul de cretă Cioplit din tremurarea de puls brodat în fraze. În lada mea de zestre, speranţa aşteptării Ştia că vremea noastră cândva va fi să fie Când gura mea uscată de albul
citește mai mult

Una mică (Despre minciună. Ori despre părăsire. Despre discreție. Sau despre ipocrizie.)

martie 12, 2016 în Proză de radu luca dupes

3/5 (1) Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă. Ca bucatele pe care aș avea voie să le
citește mai mult

****

martie 12, 2016 în Poezie de aurelia petrea

îmi zici să te iubesc când abur te răsfrângi în vene te pierd de parcă nu te-aș fi văzut vreodată cu ochiul durerii fulgerul îmi gustă din carnea amară până amorțește de gol și eu atât de moartă îmi pun iubirea să mă trăiască-n pietre Note –

Invitație

martie 11, 2016 în Poezie de Serban Dorina-Iuliana

3/5 (1)   Te strig din sfărâmarea de taină a făpturii Să măsurăm tăcerea prin oboseala gurii. Să vindecăm cu ochii morbida întâmplare Ce-a recompus planeta din gratii și zăvoare.   Aceasta-i ziua-n care răcnim în colivie Să ne-mbuibăm din soare cu toată forța vie. Să rătăcim prin munți, să înviem în ape Brodate de un cord ascuns discret sub
citește mai mult

scrisoare pe hârtie

martie 11, 2016 în Poezie de Viorel Gongu

Scrisoare pe hârtie Iubita mea fiică asta este prima hârtie pe care-ţi scriu o scrisoare ţi-am gândit multe dar le-am legat în panglici colorate şi azi dimineaţa ploioasă mă doare că iubirea mea pentru tine se consumă în rate mă gândeam cotropit de regrete că nu am nepoţi să le spun poveşti şi să le murmur un cântec uitând că
citește mai mult

Ekphrasis – Musee des Beaux Arts

martie 10, 2016 în Poezie de adrian grauenfels

3/5 (1) Ekphrasis – Musee des Beaux Arts W. H. Auden Despre suferinţă ei nu au greşit vreodată, Vechii maeştrii: au înţeles că e o stare umană care se petrece Pe când altcineva mănâncă sau deschide fereastra sau merge urmând o potecă Şi cum bătrâni fiind, aşteaptă cu smerenie O renaştere miraculoasă, ei sunt întotdeauna Copiii care fără intenţie patinează
citește mai mult

Cronică în 5 acte…plus 1

martie 10, 2016 în Poezie de Adriana Butoi

3/5 (1)   Cronică …în cinci acte plus 1   Plus 1 prezinți decorul cu detalii culori în liniștea unui debut înregistrat așa pentru eternitate cu emoții desigur și-un strigăt eu sunt aici eu sunt aici copii     personaj 1 vorbești dintr-o carte vorbești dumnezeiește întru adevăr sau speranță salvând neputința identitate al altui eu   personaj 2 ce
citește mai mult

Nicotina

martie 10, 2016 în Poezie de George Gitlan

Te-ai cuibărit în piept adânc, pasăre rock, porţi în cioc ţipătul surd şi ce-a mai rămas din plămânii mei de fumător, acum du-te, du-te şi lasă-mă să-mi aprind o ultima ţigară, e dreptul meu de a mă sinucide fără martori gălăgioşi… Note –

Petre Isachi -Recenzie la volumul 10 zile din martie de Cristina Ștefan

martie 10, 2016 în Critică literară de Cristina Ștefan

5/5 (1)  Petre Isachi -Recenzie la volumul 10 zile din martie de Cristina Ștefan Opinia mea este că nimic mai greu decât să scrii despre iubire. Iubirea în sine, situată în sfera inefabilului, e miracol, e predestinare, e întâmplare, încât a scrie astăzi despre iubire înseamnă a te afla în polemică cu toți precedesorii. Eugen Dorcescu, doctor în filologie face
citește mai mult

ultima zăpadă

martie 9, 2016 în Poezie de Viorel Gongu

3/5 (1) Ultima zăpadă Am să te frâng ca pe o pâine caldă La margine de câmp, lângă un crâng Şi lacrima am să mi-o las în scaldă Pe trupul tău ca-n palme să te strâng. Am să ascult durerea plânsă-n vântul Ce s-a oprit sărac de-al fugii cult, În trupul tău am să-mi îngrop cuvântul Ca-n noaptea ce urmează
citește mai mult

ca să înflorească pietrele trebuie să ajungă la cer

martie 9, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

ar trebui chiar să vă cert domnule profesor poezia nu e cireșul ăla înflorit din care  rupsesem o ramură și-am adus-o în clasă dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat și de-atunci toate crengile înflorite au rămas la locul lor poezie nu-i nici pădurea aia în care ne înfundaţi până peste urechi pașii primăverilor timpurii că da erați un montecristo
citește mai mult

Cupa

martie 9, 2016 în Proză de Roman Natalia

În cameră e o linişte totală prin care picură tic-tacul ceasului de pe raft. Poate fi dulce, când predispune la reculegere. În pădure e uşoară şi profundă, epurată de orice larmă. Te opreşti din mers prin frunzele uscate, foşnetul încetează brusc. Le propui celorlalţi să asculte… se pare că auzi fâlfâitul păsării pe care o zăreşti alunecând foarte sus. Bisericile
citește mai mult

Strigăt

martie 9, 2016 în Poezie de aurelia petrea

4/5 (2) țărâna  grea îmi înghite trupul măcelărit de pustiu și  drumuri în smoală într-o casă albă de var îmi adorm capul tăiat tălpile-n plîns le ung cu mir nici o fereastra doar una mică în piept la poartă mă păzesc câinii   Note –

singura poezie

martie 8, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

în ziua aceea din an singura când îţi puneai în sertar asfaltul din vorbe şi-mi cereai cu telefonul în mână să-mi deschid cartea în care păsările au aripile albastre cuvintele îşi luau zborul chiar de pe degetele cu care tastai grăbit lăsându-mi inima goală de cântec colivie cu doliu pe ziduri şi iertări la intrare aşteptând reîntoarcerea îngerilor plecaţi să
citește mai mult

matematica dorinţelor

martie 8, 2016 în Poezie de adrian grauenfels

3/5 (1) matematica dorinţelor de mult nu ne-am mai tăvalit prin pofta de a ne atinge, uite întind mâna şi tu dispari te prind de un picior rămân cu o sanda ruptă te iau de şold, se destramă ca un fum albastru îmi zici.. sunt toată dorinţă  iar eu defilez printr-un dor cu 8 braţe ortogonale baldachinul te priveşte când
citește mai mult

de dragoste

martie 7, 2016 în Poezie de Nuta Craciun

4.33/5 (3) mi-ar fi plăcut să fiu o femeie frumoasă să pot desface în fâşii transparente privirea ta opacă să o simt cum curge peste umerii mei goi   să te pot minți doar puțin aşa cum fac femeile frumoase cărora li se iartă totul   să te ademenesc cu un zâmbet luat de gata dintr-o pagină de vip iar
citește mai mult

Omar Khayyám- Rubaiate Traducere din persană de prof. Gheorghe Iorga, USR BACĂU

martie 7, 2016 în Cărți, Critică literară de Cristina Ștefan

5/5 (2) Omar Khayyám- Rubaiate Traducere din persană de prof. Gheorghe Iorga, USR BACĂU     Îmi propun în cele ce urmează să expun actul cultural științific al acestei traduceri de către un scriitor băcăuan, fără să eludez importanța scriitorului tradus, Omar Khayyám, ( n. 18 mai 1048 la Nișapur, Persia – d. 4 decembrie 1131)  poet, matematician, filosof și astronom persan.   Anul trecut lansarea cărții editate la Paralela 45 a făcut
citește mai mult

Roger Penrose

martie 7, 2016 în Proză de adrian grauenfels

                                 Roger Penrose – Omul din Umbră Într-un precedent articol am povestit despre fizicianul George Gamow şi munca sa legată de cosmologie, spaţiu, singularităţi. Ca şi Newton,Einstein, Heisenberg, Max Plank, Stephen Hawking, realizările acestor mari gânditori sunt rodul muncii de cercetare, observaţie, intuiţie şi extrapolare
citește mai mult

iubirea mea, pisică…

martie 7, 2016 în Poezie de Viorel Gongu

Iubirea mea, pisică… Iubirea mea, pisică ce-şi poartă umbra-n dinţi, Îşi tremură mustaţa, îşi strânge-n perne ghiara, Pândeşte-n umbra lunii să-ţi pună-n păr tiara Felinelor de aur din lungul şir de prinţi. Fecioară practicantă, trăieşti doar primăveri, Faci jocuri mii de umbre, faci artă chinezească În încercarea fricii, prin fumul meu de iască Şi nici nu ştii că mâine s-a
citește mai mult

păsări pe ramuri (Premiul I Concursul de poezie „Și iarna mor poeții”)

martie 7, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

3/5 (2) te apropii abordezi fața de empatizat cu rudele jalnică adunare se aude glasul culegător de lacrimi al preotului îți ascunzi râsul în mănușă și privești îndurerata adunare neamuri vecini prieteni mai toți în negrul de complezență ca o eroare în  vocabularul vieții un prapur vechi cu icoana maicii domnului desprinsă într-un colț fetița cu fâș roz singura pată
citește mai mult

cum mor poeţii

martie 6, 2016 în Poezie de adrian grauenfels

3/5 (1) cum mor poeţii  ai scris atât de frumos că o să mă duc la capătul pământului. nimeni nu ştie, dar pământul este plat şi la capătul lui poeţii mor căzând în gol spre infinit. în cădere, e timp (la fel de infinit) ca să-ţi revezi poemele, iubirile, florile mirosite, să corectezi fraze, palme date, ghionturi, scrisori, chicote, ciupituri,
citește mai mult

everafter

martie 6, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

3/5 (1) a fost atât de frumos   să spun pe când îngerul mă va servi cu o cafea și cu un zâmbet complice îmi va arăta pe fereastră eternitatea   să-mi pun iar degetele la încolțit Note –

haiku

martie 6, 2016 în Poezie de Ana Urma

ceas fără resort – doar inima mai ştie vechiul ticăit recitind scrisori – se-adună-n jurul lămpii fluturi de sertar ceasul ruginit – inimi întoarse în timp de-un singur resort Note –

Cherchez l’áme

martie 6, 2016 în Poezie de mirela orban

am împăturit sufletul în patru l-am învelit în blana de miel cu miros de naftalină am deschis dulapul cu prosoape chitite la dungă şi i-am făcut loc între ultimul şi tejghea iarna lungă focul din vatră orele zilei opace nu va arde   a rezistat câtorva chircit sub sânul rece în casa dinainte doar cu ceaiul fierbinte de vis nestrecurat
citește mai mult

Invat sa respir teatru!

martie 5, 2016 în Proză de Puiu Mariana Diana

2/5 (1) Plămânii îmi sunt inundaţi de un aer expirat şi greoi.Un fel de mucegai împânzeşte întreg oraşul. Şi vreau să respir o noutate, plimbându-mă pe sub pasajul greoi şi el de mulţimea de oameni.Mă simt ca într-o ghenă părăsită în văzul tuturor.Şi încă respir… Între librării si magazine vechi ,există!!! Există ce vrei tu să fie. Pentru mine înseamnă
citește mai mult

la un prieten, la vorbitor…

martie 5, 2016 în Poezie de Viorel Gongu

La un prieten, la vorbitor Şi? Ia spune! Prima dată simţi că te-a sărutat Dumnezeu cu toţi îngerii rămâi la picioarele lui şi plângi din lacrimile tale se ridică un lanţ gros ceare se ridică până la cer ca un şarpe apa sărată cobară din za în za şi simţi că eşti gol ca o cutie de carton vrei ciocolată
citește mai mult

Psi hăi cu brânză pe mămăligă

martie 5, 2016 în Poezie de Draganoaia Alexandru

5/5 (1) domnule director declar că doi câini mă lătrau în timp ce urinam pe poarta primarului atunci mi-am tăiat degetul mare de la picior şi l-am aruncat înspre ei normal câinele mare l-a înghiţit pe cel mic pe primar nu ştiu cine l-a omorât atâta ştiu că a venit şi a zis bă ceva l-o fi înţepat la inimă
citește mai mult

everafter

martie 4, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

a fost atât de frumos să spun pe când îngerul mă va servi cu o cafea și cu un zâmbet complice îmi va arăta pe fereastră eternitatea să-mi pun iar degetele la încolțit Note –

între două respiraţii

martie 4, 2016 în Poezie de Teodor Dume