Poezie
cântec
3/5 (1) dacă aș fi un copac aș prinde rădăcini în inima ta, dar sunt doar o pasăre care nu știe decât să zboare, iar acesta, acesta este cântecul meu de libertate. Note -
Visul lui Ptolemeu Filadelful de Aurel Conțu
Althea nu-i tulbura diminețile cu strigăte umbla numai în vârful degetelor nu se strecura în pat lângă dânsul când era obosit sau adormea cu fața la perete când îl simțea încordat fără chef de nimic nu-l cicălea niciodată la cap cu întrebări nelalocul lor ”unde-ai fost… de ce ai urme de ruj pe guler… de
citește mai mult
Recurențe de Aurel Conțu
a scrie în zilele noastre este un fel de a-ți pierde timpul nu mai citește nimeni decât clișeele de pe facebook stereotipuri precum „bună ziua” sau platitudini un fel de filozofie ieftină despre nimic într-o gramatică aproximativă poezie albă la propriu cu poza personală aferentă care ar trebui să acopere lipsa de idei talentul oricum
citește mai mult
Cauză și efect de Aurel Conțu
dimineața îmi place să alerg singur uneori îmi iau și câinele un suflet curat și candid care nu se opune niciodată o face din toată inima cu dragoste așa cum noi oamenii nu izbutim nici măcar dimineața când alergăm când trebuie să ajungem la serviciu la supermarket unde se dau fierăstraie Husqvarna la ofertă întotdeauna
citește mai mult
Tristeți de Aurel Conțu
la fiecare început de Decembrie sunt trist se adună toate tristețele de peste an unele peste altele într-un loc fragil al tristeții undeva în preajma inimii până îmi înăbușă sufletul și parcă mă simt tot mai greu cu fiecare tristețe presată între filele acestei cărți a vieții fixată în bolduri pe aceeași bucată de polistiren
citește mai mult
1 Decembrie de Aurel Conțu
ca să-ți iubești patria trebuie mai întâi să ai o patrie nu e de ajuns să te-njuri în aceeași limbă cu alte milioane de oameni într-un anumit loc o poți face la fel de bine oriunde în toate limbile Pământului nu-i de ajuns să trăieși într-un loc binecuvântat de Dumnezeu Grădina Maicii Domnului de exemplu
citește mai mult
România răstignită
5/5 (2) În zi de centenar, aș vrea să văd o Românie altfel decât răstignită… Trece peste noi ca un cutremur de durere anul Centenar… Cât de orbi să fim să nu vedem plângând o Țară plină de rănile ce nu se mai vindecă! Cât de fără inimă să fim să punem coroană de spini
citește mai mult
Insomnii de Aurel Conțu
firava flacără gălbuie arde-n cadelă vioi, ca fânul, ai zice că Măicuța Domnului e vie, că pruncul suge laptele ceresc și mușcă sânul, în timp ce îngerii foșnesc în juru-i ca niște fulgi de păpădie. privesc tavanul tremurând într-o nuanță galben-albăstruie, ai zice că Maria mea pierdută printre vise-i sfântă, nu are niciun Crist la
citește mai mult
Stridențe de Aurel Conțu
deschizi televizorul dimineața ca un robot să afli ce se mai întâmplă în lume cum va fi vremea timpul probabil câți s-au mai omorât din dragoste sau gelozie câți au mai murit în accidente de circulație ori cât au mai crescut prețurile la carne de porc nu că te-ar interesa neapărat soarta omenirii direcția de
citește mai mult
Starea de veghe de Aurel Conțu
sunt zile când mă prăbușesc din vârfurile inaccesibile ale minții și mă zdrobesc de stâncile prăpăstioase ale gândului degeaba îmi mai aud inima în piept bătând ca un fluture sub mine este o baltă de sânge Eli, eli, lama sabactani strig și simt cum mi se prelinge sufletul din carne dar nu mă aude nimeni
citește mai mult
Spaime viscerale de Aurel Conțu
orice încrâncenare a minții înaintea ochiului mă sperie îmi arată că nimic în mine nu-i infailibil nici măcar mintea cu tot trecutul ei ancestral în care nu se mai regăsește ce poate fi mai irelevant decât gândul acesta insinuant mai firav și fragil decât un puf de păpădie care îmi strecură în suflet o presimțire
citește mai mult
Mind Games de Aurel Conțu
femei cu tocuri înalte îmi umblă prin minte zgomotul pașilor pe asfaltul zgrunțuros al creierului e inconfundabil o imagine aproape orgasmică la vedere femei preocupate să-și scape batistele parfumate pe jos (”vai, ce drăguț sunteți, domunule!) femei încălecate pe scaune ca niște picioroange caraghioase de cocostârc sugând incitant băuturi colorate cu paiul sau ascultând topite
citește mai mult
Entropie de Aurel Conțu
există zile în viața mea când mă cutremur pe o scară Richter de la unu la zece (cel mai adesea spre opt!) atunci se prăbușesc toate castelele de nisip construite în mine și mă trezesc dintr-o dată singur printre ruinele minții printre mormane de moloz și cadavre desprinse din gânduri cine n-a văzut zidurile Ierihonului
citește mai mult
Filogenie de Aurel Conțu
A deveni altfel spus a te ridica în picioare în același genom în aceeași sămânță eternă între cei 46 de cromozomi așezând o primă cărămidă a vieții (care nu se numără!) apoi încă una și încă una până când ajungi la ultima cea a Meșterului Manole și-a Anei (care poartă blestemul Creației!) milioane de femei
citește mai mult
Reproșuri de Aurel Conțu
Doamne strig în pustiu de ce mi-ai ascuns inima în spatele ochiului să nu-mi văd propria durere zbătându-se ca o cobră între colții mangustei ce frumos ar fi fost să fi avut inimile la vedere în culorile calde ale dragostei sau în cele reci ale urii să mergi pe stradă și să vezi inimile oamenilor
citește mai mult
Vid metafizic de Aurel Conțu
apoi a plecat pe nebăgate de seamă în vârful degetelor ca un spectator care iese dintr-o sală de cinematograf cu umerii aplecați bâjbâind prin întunericul dintre rânduri fără să spună nimic simțise că vorbele ei ricoșau de pereții liniștii mele și-i reveneau în urechi ca un ecou rătăcit îmi văzuse privirea înfiptă în albastru cerului
citește mai mult
Cercuri de Aurel Conțu
nu mai am dureri să-mi dor nefericirea m-am tot durut de când mă știu acum ascult cum mă învăluie nemărginirea și cum îmi strecură în suflet tot nisipul din pustiu stăpân pe ochiul bolnav de întuneric eternul cerc-și-aruncă-n zile tulburi lestul lăsându-mă în centru altui cerc concentric care include într-o parte lumea și în cealaltă,
citește mai mult
Unghiuri de Aurel Conțu
de multe ori simțim durerea-ntregului în spate, în piepturi, inimi sau picioare, sub forma unor junghiuri, (mai slabe, mai intense sau exacerbate!) cum simte forma jugul, disconfortul existențial, în unghiuri. dacă durerea este țipătul organului bolnav ca un cuțit înfipt în șale, în diferite trepte, cu unghiul nu-i atât de grav, reflectă doar distanța fixă
citește mai mult
Dreapta de Aurel Conțu
Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct, în care numai cercul preferă curba neascultătoare și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct Doamne, câtă mizerie există și-n geometrie (așa cum e și-n viață sau, extinzând, în toate cele!) când două drepte se exhibă pe-o coală de
citește mai mult
Alogaritmi de Aurel Conțu
Nu mai aveam o lacrimă să plâng mi-erau ochii uscați precum nisipul din deșertul Atacama în timp ce gravitam pe-orbita sferică a unui gând simțind cum mă pândește de pe margini teama Treceau pe lângă mine quasari, comete, stele moarte, spre cimitirul cosmosului, a-ntunecatei sale pegre, în geometrii din cele mai abstracte sau dispărând subit
citește mai mult
Tipare de Aurel Conțu
Îmi e destul de greu să înțeleg această lume zidită după reguli , modele și eresuri, în fața căreia cuvântul aleargă ca un cal în spume și moare înainte de a pătrunde-n înțelesuri Bătrânul Euclid ne-nvață despre punct și dreaptă dar și despre plan și spațiu, `nainte ca Hristosul să se fi-nălțat,, dar mintea mea
citește mai mult
Linii frânte de Aurel Conțu
îmi reprezint femeia ca pe o absidă la edificiul vieții multigeometric, ce nu lipsește din nicio piramidă, din niciun templu sau lăcaș vremelnic și nu mă miră plusul lor de frumusețe, mă mulțumesc doar că sunt vii, că au precum un poliedru douăzeci de fețe și, mai ales, că n-au asimetrii e drept că geometria
citește mai mult
Floarea vieții de Aurel Conțu
Nimic mai fascinant decât mi-apare cercul vieții mele cu alte treisprezece cercuri înăuntru-i, care se intersectează și tot atâtea flori cu câte șase ovoide paralele într-un tipar care mă amețește și mă fascinează această formă magică se structurează-autonom ca un perpetuum mobile de neimaginat, de neoprit, trecând surprinzător și nefiresc din polinom în polinom și
citește mai mult
Fractalii de Aurel Conțu
Nu am nevoie de întreg Pământul, dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal, un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul, sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”, ( a sparge în fragmente!), redenumit fractal. În tot ce ne-nconjoară exist-o simetrie rece, un mister, o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice
citește mai mult
Portret de Aurel Conțu
așa cum raza de lumină albă uneori (trecând din întâmplare printr-o prismă moartă), se sparge în o mie de culori, la fel privirea ta, iubito, nu are altă soartă. te recompui bizar mereu sub alte predicate, (nimic, până la urmă, comun ideii de frumos!) și te încurci în geometrii din cele mai ciudate din care
citește mai mult
Paralel-isme de Aurel Conțu
cu patru mii de ani-nainte de „momentul sfânt”, care se petrecuse-ntr-un cătun numit Capernaum ( unde se nasc, destul de rar, ce-i drept, doar sfinții), Geometria sacră pusese stăpânire pe Pământ și-nfăptuise lucruri stranii, trecând peste puterea minții pe care noi, profanii, le mai vedem și acum. abia ieșiți din epocile pietrei, cei vechi nălțară
citește mai mult
Geometrii de Aurel Conțu
5/5 (1) priveam aseară stelele lui David de pe cer, așa cum Creatorul în Geneză le dispuse, în câte șase colțuri de lumină și un hexagon, în fapt, mii de triunghiuri echilaterale suprapuse efemer, când într-o prismă cu trei laturi, când într-un trunchi de con priveam spre Universul acesta fără glas care-mi părea încremenit într-o
citește mai mult
Sictir* de Aurel Conțu
Mi-e tot mai frică să ies din casă și nici nu știu dacă mai merită… vechea butadă nu mai e de actualitate, e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă, acum te trezești că te înjură vreunul de mamă, din senin, mitocanul frustrat, (rătăcit prin cotloanele întunecate ale politicii!) nu poate înțelege egalitatea
citește mai mult
Dureri ascunse de Aurel Conțu
Mi-a trebuit o viață să înțeleg suferința unei păsări cu aripile frânte, crezusem că era o suferință ca toate altele, nimeni nu moare suferind din prea multă dragoste sau din prea puțină, dimpotrivă, suferința te întărește, o pasăre însă nu se poate împăca ușor cu ideea că a pierdut cerul, când te-ai desprins fie și
citește mai mult
Certuri autumnale de Aurel Conțu
N-am văzut niciodată cerul mai cătrănit ca astăzi s-a răstit de dimineață la norii negri de ploaie și le-a spus să plângă mărunt peste Pământ cu multă economie de lacrimi nu se mai putea cu planetele și cu stelele astea, atârnate de el, într-o zi o să pună vântul să le scuture, apoi va stinge
citește mai mult
manual de igienizare (1)
nici nu mai ştiam
cum să te iubesc
îmi prescriai un manual
în fiecare săptămână
de igienizarea relaţiei
prin tăcere
treceau şi trei nopţi
fără un azi
până când mă podideai
cu o îmbrăţişare virtuală
sau cu promisiunea
că ne-am putea iubi mistuitor
într-o noapte fără lună
de aceea când ne zăream
doar ca nişte ip-uri
într-o pauză planetară
îmi aminteam de tăcerea ta
şi de cea a femeilor dinaintea ta
când se întorceau de la duş
scuturându-se de dragostea mea
Frumos și incitant poem.
Ne-am bucura să acceptați invitația de a publica și în revista online RoPoesis. Revista apare trimestrial. În prezent pregătim numărul 13, Ianuarie 2023. Revista ete găzduită pe site-ul – http://ropoesis.unaux.com/ .
silviu crăciunaș
Versuri de Mariana Zavati Gardner
Pomul Vieţii
Pomul Vieţii cel tainic
contemplă fereastra deschisă
în grădina mea cu vise compuse
A crescut înalt cât ṣi mine
de atâţia ani fără glas
în oglinda cu făgăduinţe ṣi vise
Mi-a tăiat răsuflarea în zori
cu primul magic boboc
floare brodată-n azur ṣi peniţă
Zi cu soare, noapte cu lună
enigmă cu clopoţei acvatici
ţipăt în viaţă, un ţipăt ṣi-atât
Pomul Vieţii cel tainic
Versuri de Mariana Zavati Gardner
O cioară se face umbră pe perete
Se odihneṣte-n faţa casei
pumnii-n poală
două valize la picioare
Soarele cojeṣte tencuiala albastră
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
În poală balansează-o geană uzată
Priveṣte-nainte
Pământul ars la picioare
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
Cum s-o pornească la drum?
să se-odihnească o clipă?
alături de cei ce s-au dus.
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
Cum să plece de-acasă?
Frontul se apropie
nu mai are provizii.
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
Cândva cultiva orhidee.
Unde-s? Acolo?
Mi-e poftă de-un covrig.
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
Să nu facă zgomot
Dincolo era o baltă cu raţe.
Dar unde?
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
Norii o intrigă acum.
Cei coloraţi ca de plumb.
Îi spionează de-acolo
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
S-o pornească la drum.
Strâns la piept geană uzată
Acasă? Casa-i în urmă
O cioară se face umbră pe perete
Faţa-i filtrează riduri lunare
Sertare de nimicuri
drapează praf peste ceea ce-a fost