Imensul  joc  al universului  de-a uitarea

octombrie 25, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

Imensul  joc  al universului  de-a uitarea Sfârșit de octombrie cald. Urcasem în autobuzul aglomerat din stația Liberii și voiam să ajung la destinația mea de vacanță. Interiorul acestui mijloc de transport neconform era învechit, scaunele jerpelite și treptele largi spre ușa de acces erau supraaglomerate și totuși găsisem un loc pe motorul din mijloc, acoperit cu un pled care mirosea
citește mai mult

Peștera cu muzică de Mozart- roman-

septembrie 10, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

titlu provizoriu… XIV Văd lumină. E o lumină artificială. Mă simt slăbită. Închid ochii iar, încerc să mă localizez. Eu sunt Corina. Am murit? Unde sunt eu? Am nevoie de o scanare a mea, a memoriei mele. De ce mă aflu în lumina asta artificială? E un spital? Vreau să aud zgomote, nu vreau să privesc de frică. Mi-e frică
citește mai mult

O lumânare pe malul Prutului- VICTOR ENĂȘOAE -fragment-

aprilie 17, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

Personajele principale, un ziarist  al anilor ’50, un sondor și un miner, luați de valul aprig al industrializării și propagandei agresive a începutului comunismului românesc, își concentrează-  în schimb, sau în pofida epocii-    eforturile în repararea/regăsirea unei iubiri imposibile, dar care, după ani de suferințe inimaginabile, nu s-a stins. Din medii culturale diferite, din orașe ale județului Bacău, diferite
citește mai mult

O lumânare pe malul Prutului- VICTOR ENĂȘOAE

martie 27, 2018 în Proză de Cristina Ștefan

    O lumânare pe malul Prutului- VICTOR ENĂȘOAE O poveste de dragoste dramatică, din anii ’50, imediat după încheierea războiului. În Bacău, instalarea comunismului a produs, ca în întreaga țară, tragedii familiale, despărțiri, pierderi…Doi tineri, cu suflete curate, se îndrăgostesc în timpul liceului, fără a intui vremurile ce vor veni și despărțirea ireparabilă dictată de sistemul bolșevic, când trup
citește mai mult

Pagini de jurnal (IV) de Aurel Conțu

februarie 22, 2018 în Proză de Aurel Contu

Pagini de jurnal (IV) de Aurel Conțu Din Mercedesul E-Class Cabrio, oprit la capătul piațetei, coboară Voquin, îmbrăcat într-un costum elegant Armani, blemarin, și-mi face semne cu mâna. Ne îmbrățișăm prietenește sub privirile curioase ale lui Coulbert, care abia așteaptă să fie prezentat. – Încântat! se formalizează el repede. De ce am senzația că v-am mai văzut undeva? – Poate
citește mai mult

Inocenţă

februarie 22, 2018 în Proză de Mihai Gindu

  …Anemona, am pierdut pariul cu viaţa. Dacă ai şti, fie şi numai pentru o clipă, cât m-a costat acest lucru! Nopţi albe în care am scris şi am citit, săptămâni cu sclipiri luciferice în care companioni mi-au fost Ambrose Bierce, Sheridan le Fanu şi al său ”ceai verde”, zile în care am uitat de mine însumi, în care m-am
citește mai mult

Pagini de jurnal (III)

februarie 20, 2018 în Proză de Aurel Contu

Trebuie să recunosc că arhitectura Parisului depășește orice închipuire. N-am mai văzut atâta artă, eleganță, măreție și patină istorică la un loc. E drept că expertiza mea în materie nu mă ajută prea mult (fiind aproape inexistentă!), dar despre Paris nu pot spune decât lucruri frumoase, ba chiar „Paris, je t’aime”, așa cum scrie pe toate afișele și reclamele liminoase
citește mai mult

Veni, vidi, vici! de Aurel Conțu

februarie 14, 2018 în Proză de Aurel Contu

Virgil intrase să cumpere o pâine. După el își făcuse apariția o femeie deosebit de frumoasă, care cumpărase un covrig și care nu-și mai lua ochii de la dânsul. – Mă cunoaștețu de undeva? o întrebase el intrigat. – Am impresia că vă cunosc de când lumea! îi răspunse ea zâmbind. Nu știu de ce, dar îmi amintiți de fostul
citește mai mult

Nu am mai citit de mult timp Cortazar

februarie 14, 2018 în Proză de Mihai Gindu

…Nu am mai citit de mult timp Cortazar, rosti scriitorul, sorbind din paharul cu rom şi lăsându-se pe spate în fotoliul care îi alina orele de singurătate. Am trăit acele clipe magice, când fantasticul se îmbina cu realul, când mă simţeam de parcă aş fi fost eu însumi în America de Sud, când vrăjile prindeau viaţă… …Şerpi vorbitori, fete unduindu-şi
citește mai mult

Adoua părere de Aurel Conțu

februarie 12, 2018 în Proză de Aurel Contu

In timp ce Ion Mortu  îşi îmbrăca hainele personale, după o săptămână de internare la Spitalul de Urgenţă Cocârjiţi, medicul  Vasile Creangă, un  grăsan trecut de şaizeci de ani, cu guşă şi ochi bulbucaţi, ca de viezure, mâzgâlea ceva indescifrabil pe biletul de externare şi pufăia tacticos din pipa sa de obsidian. Când reuşi să-şi închidă şi ultimul nasture de
citește mai mult

Ultimul rol

februarie 10, 2018 în Proză de Mihai Gindu

…A intrat de fiecare dată într-un rol. A jucat, a râs, a plâns, chemat la marele joc al vieţii. A urcat pe scenă, tremurând de emoţie, o emoţie pură, aproape adolescentină. Fiindcă a făcut-o de fiecare dată pentru voi. Voi, cei mulţi, spectatorii. Admiratorii. Oamenii. Şi a făcut-o în numele artei. Căci ce este mai sublim decât arta, ce ne
citește mai mult

Doar speranțe 10

februarie 9, 2018 în Proză de Marius Nițov

Din amorțeala soră cu nesimțirea dureroasă, că sunt care trăiesc într-o acceptată nesimțire, îl fulgeră un gând groaznic, cel mai nefericit posibil, că în spatele încurajărilor de complezență, el este de fapt un paralizat! Scutură din toate amintirile acest coșmar, gând teribil, însă aceste vorbe: “fii fără grijă, va fi bine! Stai liniștit, e totul ok! Nu-ți fă probleme, te
citește mai mult

Doar speranțe 9

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Batalionul în care era repartizat Imi avea misiunea de securizare şi control a liniilor de comunicaţii de-a lungul autostrăzii A1 (Kabul – Kandahar) şi în vecinătatea rutelor cheie. Ziua era deosebit de cald, iar noapte un contrast termic dur care îi obliga să facă focul lângă corturile amplasate de-a lungul drumului. Ziua săpau și cărau pietre, noaptea se apărau de
citește mai mult

Doar speranțe 8

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Era pregătit de plecare, cu fișele de internare pentru semnături, în curte intră același general Nanu cu o înfățișare mult mai închisă. – Domnule colonel doctor… cum vi se spune, îmi spune-ți, vă rog, ce s-a întâmplat astă-noapte? Suntem informați de starea pacientului dvs. și am aflat că s-au complicat lucrurile! se apropie amenințător în priviri generalul. – Înțeleg, domnule
citește mai mult

Doar speranțe 7

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

3/5 (1) Nimeni nu poate înțelege ce gânduri pun stăpânire pe forma exprimării cuiva și nici ce antidot e mai potrivit. Dacă e suficient un dialog, cum să-i trezești în adânc nevoia de credință, încredere care permite unui om să fie întreg la minte și în acțiunile sale? Se întâmplă de prea multe ori să vorbești cu cineva și să
citește mai mult

Doar speranțe 6

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

5/5 (1) Un telefon îl trezi la ora 1 din noapte pe doctor, era Livia și abia articula câteva cuvinte printre reprize de plâns, se întâmplă ceva cu totul neprevăzut. Într-o cădere psihică, Imi încercase să-și pună capăt suferințelor, cu cordonul halatului legat de un raft situat deasupra patului. Se îmbrăcă rapid și își căută cheile de la mașină cu
citește mai mult

Doar speranțe 5

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Cineva spunea că inclusiv în armată, prin aceste influențe în alegerea teatrelor de operațiuni pentru unii mai cu relații era tot o afacere excelentă. Dumnezeu mai știe, câte cazuri făcute sub acoperământul legilor, pe care românii știau să le schimbe sau interpreteze după bunul plac, intrau în sfera ilicitului!

Doar speranțe 4

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Suntem sub povara nemiloasă a trecerii și singura sursă din interior ne spune să înfruntăm cu credință transformările inerente!

Doar speranțe 3

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Cine poate să pătrundă toate gândurile ascunse ale femeii care într-un moment îți spune că te iubește și nu mai poate de dorul tău, cum îi spunea lui Imi de câte ori pleca, iar în secunda următoare poate să sune un prieten consolator? Îi plăcea starea de duplicitate, simțea o atracție în felul pervers de a se vedea cumva în centrul atenției.

Doar speranțe 2

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Dar în ecuația vieții nimic nu e întâmplător…

Doar speranțe

februarie 6, 2018 în Proză de Marius Nițov

Ne spuneau că suntem aleși să apărăm țara. Deși mulți ne întrebam ce căutam noi așa departe, că talibanii nu erau vreo amenințare pentru România. O făceam pentru aliați, datoria plătită… că ne-au primit în NATO!

Confuzia

ianuarie 7, 2018 în Proză de Croitoru Viorel

– Servus fetelor, ce bine-mi pare că sunteți aici! Că nu am curajul să merg singură după pâine! Vă rog, care din voi poate… – spuse vecina Cociș, ieșind cătinel din scara blocului, sprijinindu-se în baston. ”Fetele”, trecute toate de șaizeci de ani, continuă să sporovăiască despre noutatea zilei: a murit Cutare, a lui Cutărescu, priveghi, pomană, ce mai, urmează
citește mai mult

Crimele din metrou

ianuarie 2, 2018 în Proză de Aurel Contu

Crimele din metrou Se trezise speriată. Nu era nimic adevărat, mulțimea aceea înfiorătoare, care se repezise asupra ei, dispăruse. Fusese un coșmar. Nu putea scăpa de aceste  zvârcoliri nocive ale minții nicicum, visul devenea repetitiv, obsesiv, prefăcându-i noaptea în țăndări și urmărind-o de-a lungul întregii zile. În ultima lună se confruntase aproape zilnic cu asemenea stări de anxietate, care căpătau
citește mai mult

Ești frumoasă, Cătălina!…

iunie 18, 2017 în Proză de Teodora Puiu

4.2/5 (5) Mireasma răcoroasă a toamnei dăinuie în parcul adormit. Copacii golaşi îşi plâng frunzele căzute la rădăcinile lor. Viu colorate şi totuşi moarte. Mereu m-am întrebat cum arată moartea, dar acum văd că are culoarea ruginei. Soarele de abia reuşeşte să mai trimită pe pământ câte o rază caldă, iar norii plutesc alene pe bolta cerului, dorind parcă să
citește mai mult

Conversații tăcute

mai 30, 2017 în Atelier, Proză de Florin Golban

4/5 (1) 1 Hai hui pe Facebook. Nu ne spunem nimic. Așezați față în față, în metrou, cu degetele parcă lipite de ecranele telefoanelor. Mintea îmi fuge către week-end. Plimbare pe străzi, o vizită la Humanitas să îmi mai cumpar niște cărți, apoi la o cafea. E singura librărie care îmi creează o stare de citit dacă pot spune așa.
citește mai mult

Balul din Sascut

martie 11, 2017 în Fără categorie, Proză de Cristina Ștefan

5/5 (2) din jurnalul Cristinei Balul din Sascut Prin 1943, bunicul Emil, lucra la CFR și se mutaseră de curând într-o casă a CFR-ului, aproape de gara Sascut…copacii din curtea acelei case sunt puși de bunicul și mai trăiesc și azi…de câte ori trec pe acolo spun să încetinească mașina ca să mai respir odată cu bunicul lângă pomii, azi
citește mai mult

O rugăminte

ianuarie 29, 2017 în Atelier, Eseu, Poezie, Proză de Micutiu Sorin

5/5 (1) Mă bucur că paginile și corzile Lirei noastre încă mai scoate creații frumoase la care mi-aș dori mult să pot lăsa la rândul meu, un gând, un cuvânt de mulțumire … Însă în cele mai multe cazuri opțiunea de a comenta este blocată. Deaceea așez mai jos o imagine și tare mi-aș dori să fie bifat la toți
citește mai mult

Unde

octombrie 16, 2016 în Proză de radu luca dupes

4/5 (2) – Ce-ți place să faci? – Ce-mi place să fac? – Citește ceva vesel sau uită-te la o comedie! – O să citesc ceva vesel sau mă voi uita la o comedie. – Nu te doare nimic, de ce te complaci să-ți plângi de milă? – Nu mă doare nimic, de ce mă complac să-mi plâng de milă?
citește mai mult

Orizontul întunericului

iulie 2, 2016 în Proză de Roman Natalia

3/5 (1) Am un pix nou şi îmi tremură mâinile. Ceva mai adânc, în tâmple, zvâcneşte de nerăbdare, la fel şi în piept. E blocul de piatră neatins, apusul ideal şi pur, formula neuzată în calcule. Îmi strunesc respiraţia, să nu mă sugrume foamea de suflet, înşirat pe pagină. Ca un canibal, aştept porţia proaspătă de carne spirituală. Aştept să
citește mai mult

Un loc

iunie 27, 2016 în Proză de Cristina Ștefan

Un loc Râpa avea forma unui  T mare de mână, caligrafiat ondulat și crestat cu văioage și coline simetrice. Linia de jos era o cărare subțire, cam neumblată, căci puțini oameni mai știau scurtătura asta spre șoseaua care ducea la Mărășești. De o parte și alta, colinele  trase parcă la indigo, o pantă destul de abruptă, sus un platou triunghiular
citește mai mult

Father’s Day

iunie 19, 2016 în Proză de maria cecilia nicu

4/5 (2) Maria Cecilia Nicu Father’s Day   Când d-na. Joan B. Dodd, din Washington State, propune, în 1909, ca în iunie, cea de a treia duminică, să fie proclamată Father’s Day ca omagiu tatălui ei, nu erou al nu ştiu cărui război,  nu cine-ştie-ce star al epocii, ci pur şi simplu tată devotat celor şase copii pe care i-a
citește mai mult

Ceva vechi, ceva nou, ceva albastru, ceva împrumutat.

mai 20, 2016 în Proză de radu luca dupes

Cel mai bine mă simt afară. Nu neapărat în natură. Poate fi și la teatru. Într-o cameră de hotel. La coadă la impozite. În magazinul de la capătul străzii. În sala de așteptare din gara sordidă. În garsoniera iubitei. În crâșma cu aere de restaurant. Chiar și pe treptele Tribunalului. Nu acasă. Pereții ăia îmi strigă mereu să fug. Oriunde.
citește mai mult

Hic

mai 7, 2016 în Proză de radu luca dupes

3/5 (1) Mic jurnal (de) la bord. Am ceva. Câteva. Zeci. Fără picior. Pahare. Hic. Zic. Ce? Sau nu. Cum? De unde? Ei, na. Ți se pare. N-ajung. La masă. E distantă. Da, masa. E rece. Eu vreau să intru. În vorbă. Cu ea. Și ea? Hic. Nimic. Tace. Stă și tace. Da` măcar ea are. Picioare. Nu ca amărâtul
citește mai mult

Întâmplător sau nu despre bloguri, mătuși, false drame și poteci de munte.

aprilie 23, 2016 în Proză de radu luca dupes

4/5 (2) N-am liniște. Pe undeva e firesc. Mi-am pierdut serviciul. Nu, nu e “break” în favoarea partenerului de tenis. Chiar mi-am pierdut serviciul. Ăla de-mi asigura, contra unui stress permanent, supraviețuirea. Și nici mătușa din Praga nu m-a trecut în testament. E încă furioasă că i-am refuzat avansurile. Credeam că, după douăzeci de ani, a uitat. N-a uitat. Așa
citește mai mult

Cupa

aprilie 16, 2016 în Proză de Roman Natalia

6. –  A fost un timp, când viaţa avea sens. Nu zic, se întâmplau şi atunci eclipse, când se opaciza bolta, izolând pământul de lumea duhurilor. Dar oamenii erau aici, nu în Facebook. Iar acum, uite-te prietene, vezi vreunul? Toţi se caută prin acest feisbuk unde nu-i necesar să gândeşti, nici să emiţi vreo idee de manoperă proprie. E suficient
citește mai mult

Cupa

aprilie 8, 2016 în Proză de Roman Natalia

5 Vasile-l privea cu-n amestec de milă, ciudă şi admiraţie. Tăcea deocamdată, mobilizând cuvinte noi, puţine la număr, deoarece multe fuseseră spuse deja. Ţine la fratele mai mare, însă în unele momente îl detestă. Maniera acestuia de a se îmbrăca aşa, de parcă în ultimiii zece ani nu s-ar fi petrecut nimic interesant în lumea modei. Mai are şi un
citește mai mult

Fără metafore despre povești, nisip și gușteri.

aprilie 1, 2016 în Proză de radu luca dupes

3.67/5 (3) Spor la treabă, gușterule! Nu mai pierde timpul cu tot felul de bazaconii și treci la împins bușteni la deal. Sau la strecurat nisipul din curte. Caut metafore. Pe stradă. Cuvintele și-au aruncat fularele și stau întinse la soare agățate de crengile cireșilor neînfloriți. O poveste caut. Nu metafore. O poveste în care să mă ascund. De mine.
citește mai mult

Cupa

martie 29, 2016 în Proză de Roman Natalia

4. Rodin. I-a luat câteva săptămâni. De acum înainte, poate să admire oricând „Sărutul” reprodus cu migală obstinată în cele mai fine detalii. Se deosebeşte, totuşi, de original. Degajă ceva din el însuşi, familiar, de parcă infuzase cu propria energie opera marelui sculptor. A meritat efortul. Ai la îndemână dovada că îi poţi atinge pe monştrii sacri; iluzia că le
citește mai mult

Cupa

martie 21, 2016 în Proză de Roman Natalia

Capitolul 3 „Ea? Seamănă mult. Acelaşi umblet, deşi de unde să ştiu cum ii umbletul. Nu este ea. Şi dacă-i ea! Încă nu-i târziu s-o ajung din urmă, s-o ating uşor de braţ şi… ce? ce să-i spun. S-o întreb… Dumnezeule, nimic mai simplu şi mai greu. Cel puţin s-o privesc în ochi şi apoi să savurez amintirea iar şi
citește mai mult

C.V.

martie 15, 2016 în Proză de Viorel Gongu

3/5 (1) C.V. Intru aproape în fiecare zi pe facebook, aşa, ca să mai văd una-alta. Aseară am citit ceva care mi-a picat bine, atitudinea unei domnişoare vis-a-vis de o scriere a unui descreierat rasist care depăşea orice bun simţ. Am devenit prieteni şi spre finalul discuţiei m-a întrebat dacă sunt ţigan. Asta m-a pus pe gânduri şi nu pentru
citește mai mult

Una mică (Despre minciună. Ori despre părăsire. Despre discreție. Sau despre ipocrizie.)

martie 12, 2016 în Proză de radu luca dupes

3/5 (1) Ziua de azi a început destul de promițător. Uneori, “destul” e prea mult. Alteori, prea puțin. Azi a fost doar… destul. Cum naiba să explic scurt și clar? Dar nu vreau asta. Mai bine povestesc, nu? Să nu uit: nu e o poveste interesantă. E plictisitoare. Ca mine. Fadă. Ca bucatele pe care aș avea voie să le
citește mai mult

Cupa

martie 9, 2016 în Proză de Roman Natalia

În cameră e o linişte totală prin care picură tic-tacul ceasului de pe raft. Poate fi dulce, când predispune la reculegere. În pădure e uşoară şi profundă, epurată de orice larmă. Te opreşti din mers prin frunzele uscate, foşnetul încetează brusc. Le propui celorlalţi să asculte… se pare că auzi fâlfâitul păsării pe care o zăreşti alunecând foarte sus. Bisericile
citește mai mult

Roger Penrose

martie 7, 2016 în Proză de adrian grauenfels

                                 Roger Penrose – Omul din Umbră Într-un precedent articol am povestit despre fizicianul George Gamow şi munca sa legată de cosmologie, spaţiu, singularităţi. Ca şi Newton,Einstein, Heisenberg, Max Plank, Stephen Hawking, realizările acestor mari gânditori sunt rodul muncii de cercetare, observaţie, intuiţie şi extrapolare
citește mai mult

Invat sa respir teatru!

martie 5, 2016 în Proză de Puiu Mariana Diana

2/5 (1) Plămânii îmi sunt inundaţi de un aer expirat şi greoi.Un fel de mucegai împânzeşte întreg oraşul. Şi vreau să respir o noutate, plimbându-mă pe sub pasajul greoi şi el de mulţimea de oameni.Mă simt ca într-o ghenă părăsită în văzul tuturor.Şi încă respir… Între librării si magazine vechi ,există!!! Există ce vrei tu să fie. Pentru mine înseamnă
citește mai mult

Cupa

martie 4, 2016 în Proză de Roman Natalia

Mirosul frunzelor ude în descompunere îl readuce treptat la viaţă. Mergea pe cărarea pierdută sub masa ruginie care îi primea tacticos paşii, foşnind abia auzit. Câte o frunză desprinsă cu graţie copilăroasă de pe ram străluceşte preţ de câteva secunde în linia pură a zborului. „De-am fi şi noi la fel” – gândul i se strecoară anevoie prin angrenajul minţii.
citește mai mult

ChatClick here to chat!+