în căutarea rețetei perfecte

mai 24, 2016 în Arhivă de any tudoran

niciodată nu îmi iese o rețetă perfectă
mereu am tendința să adaug ceva în plus
la fel cum viața asta năroadă
nu mi-a dat nimic cu picătura
m-a încovoiat sub greutatea dărniciei sale
depășind mereu imaginația
celui mai elaborat scenariu
așa că nu am timp să mă plictisesc
stau într-o continuă veghe
așteptând semnele

am visat c㠃mergeam spre paradis
într-un scaun cu rotile
împins de îngeri
încercam în zadar să protestez
au devenit imuni la rugăminți
abrutizați scheletici
executau ca niște kapo surzi și orbi
comenzile unui ordin venit din cer
cerul cui?
oricum nu mai contează
așteptau probabil recunoștință
pentru serviciu’ oferit gratuit

la porțile morții m-au abandonat
drapelul arborat avea spectru roz
semn că mai era
un bob zăbavă

în amurg
împrăștiau cenușa speranțelor incinerate
hrănind seva din trunchiuri veștejite
un vierme se târa fără noimă
prin întrebările reîncarnate
căutând aceeași rețetă perfectă

Postat de:any tudoran | Categoria: Biblioteca La data: 2012-01-28 07:59:40 | Numar de comentarii: 20 | Citit de: 216 ori (in ultimele 7 zile)

Note