Încordare de Aurel Conțu

martie 7, 2018 în Poezie de Aurel Contu

auuu! auuu! auuu!
strigau pietrele de care îmi juleam gleznele
auuu! auuu! auuu!
strigau merii cu spinările îndoite de vânt
auu! auuu! auuu!
strigau bufnițele cu ochi închiși în lumina tăioasă a dimineții
auuu! auuu! auuu!
strigau câinii loviți cu pietre
pițigoii atinși de fulgere
înăbușind auuu! auuu! auuu-ul! meu rușinat
stânjenit
țipați voi
murmuram abia perceptibil
eu îmi mai pot ține durerea
nu-i chip să-ți așezi o clipă capul pe marginea cerului
cu voi
blestemaților
mâncători sadici de liniște
în fond
sunteți zgomotoși
gălăgioși
onomatopeici
când nu mai aveți agheasmă sfințită în candele
vă revărsați hoțește în clapele reci și neacordate ale pianelor
călcați cu bocancii plini de noroi
pe corzile necântate ale viorilor
deveniți niște dizarmonii sinistre și încremenite
ale tăcerii!

Note