iubirea mea, pisică…

martie 7, 2016 în Poezie de Viorel Gongu

Iubirea mea, pisică…

Iubirea mea, pisică ce-şi poartă umbra-n dinţi,
Îşi tremură mustaţa, îşi strânge-n perne ghiara,
Pândeşte-n umbra lunii să-ţi pună-n păr tiara
Felinelor de aur din lungul şir de prinţi.

Fecioară practicantă, trăieşti doar primăveri,
Faci jocuri mii de umbre, faci artă chinezească
În încercarea fricii, prin fumul meu de iască
Şi nici nu ştii că mâine s-a transformat în ieri.

Crezi c-ai ucis iubirea născută din păcat
Dar umbra ai uitat-o şi ea se re-ntrupează,
Proiecţia-şi renaşte din nou făptura trează
Când ai crezut că totul l-ai prins într-un pătrat.

Îmbrăţişări-spirală te-adulmecă pe trup,
O lacrimă cu gratii trudeşte aşteptarea,
În urma ei, armată de lacrimi strânge marea
Cu mierea şi răbdarea deprinse de la stup.

Iubirea-adevărată cu anii n-o ucizi,
Ţi-e calea presărată cu sâmburii de stele
Rămase fără colţuri când decojeam la ele
Şi curcubeie tandre le tricotam la cizi.

Cu raze moi de lună am secerat sub nori,
Din firele de soare, cu noduri retiare,
O velă fără seamăn am pus pe vânt în zare
Şi am pictat icoana lui Ciprian pe zori.

Cu moartea pământeană n-am încheiat contract,
Ţi-am dat din nemurirea ce-mi prisosea, etern
Covorul lung de aur sub paşii tăi aştern
Ca dincolo de moarte să scriem înc-un act!

Note