Lansare de carte – Unii demoni din noi – Livia Ioana Retea

iunie 14, 2019 în Revista de Cristina Ștefan

Romanul Unii demoni din noi, lansat pe data de 12 iunie 2019 la Biblioteca “Dr. Julieta Cioban“ din comuna Gârleni, este scris de eleva din clasa a XI-a a C.N. Ferdinand I, Bacău. Autoarea a ales ca această lansare de carte să aibă loc în localitatea sa natală, susținută fiind de un grup de cadre didactice din comună și de directorul bibliotecii, prof. Mihaela Șchiopu, în cadrul Proiectului “2019 – Anul cărții“, finanțat de Primăria Comunei, Primar Eusebiu Iulian Tancău. Romanul a fost prezentat anul acesta și la Târgul de carte Bookfest, București, de către editura la care a fost tipărit, Datagroup din Timișoara.

Acest debut publicistic a constituit evenimentul la care au participat ca recenzori scriitorii Cristina Ștefan, Petre Isachi, Theodor George Calcan din Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România. Câteva considerente despre roman:

Cristina Ștefan: Romanul se poate încadra la genul “Adolescență“, dar este și o bună lecție de relaționare și între părinți și adolescenți. Dacă aș relua lecturile în acest gen și m-aș gândi la Medelenii lui Ionel Teodoreanu care mi-au marcat mie și generației mele adolescența, fiind o evocare liberă și grațioasă a vârstei de aur, n-aș regăsi nimic din toate acestea în romanul Liviei, pentru că, iată, câtă schimbare de atitudine auctorială au adus vremurile de azi. Livia se transpune într-un personaj masculin, numit Cezar Petrescu, un adolescent cu grave probleme de relaționare cu toți cei apropiați, colegi, familie, în special cu fratele său Camil, cu fata iubită, Anastasia, cu prietenii. Un accident cumplit îl duce în comă pe un pat de spital și timp de o lună, în starea dintre viață și moarte, el are viziunea unui înger care îl îndrumă în trecutul său, filmul faptelor sale provocându-i remușcări, căințe, regrete. El își va reveni ca om matur, mai bun, învățând lecția faptelor bune și se va schimba radical. Poate inspirată din “Romanul adolescentului miop“ al Lui Eliade să fi făcut Livia Ioana Retea din personajul său unul de autoanaliză și cercetare a propriului eu adolescentin, ca aventură a spiritului, dar autoarea merge mai departe, trecând prin moartea personajului, dincolo având loc mărturisirea, căința și apoi revenirea la viață într-o treaptă mai înaltă a spiritului. O idee romanescă bună, de sorginte creștină, în care îngerul păzitor îl ajută în a se vedea pe sine. O altă comparație ar putea fi romanul “Un om sfârșit“ al lui Giovani Papini ca structurare, poate, în care fiecare capitol reprezintă un episod biografic al personajului. Papini, însă, relevă un parcurs cerebral și spiritual, lectura, cărțile citite fiind fundamentul. Aici devenirea este comportamentală și înțelegerea faptelor sale, ajutată de înger, constituie scânteia trezirii sale într-un om mai bun.

Ca limbaj, direct, adeseori dur, colocvial, m-a trimis la J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară,  folosind ritmul alert, scurt, sincopat. Am întrebat autoarea dacă a fost îndrumată de vreun scriitor consacrat, ea mergând deseori la Cenaclul liceului și mă gândeam că a avut în lista lecturilor sale acești autori. Ea a răspuns că romanul său este influențat de Dostoievski, autorul său preferat, probabil cu referire la Crimă și pedeapsă, cu atât mai mult cu cât Livia va dori să urmeze Psihologia la facultate, fiind atrasă de cunoașterea de sine. Romanul nu a dus lipsă de critici constructive dar și de laude referitoare la curajul de a fi publicat la cei 17 ani ai autoarei.

Petre Isachi: De când am cunoscut-o pe Livia, i-am admirat erudiția, lectura, căci cultura se face prin citit iar cartea este admirabilă prin tematică, prin problematica relaționării elev-școală, elev-profesor, elev-familie. De fapt în carte este o figură a spiritului autoarei, talentul ei de a fictiviza.

Theodor George Calcan: Eu am fost convins că autoarea este un om matur, cu experiență de viață pentru că romanul este bine închegat, cu rată metafizică prin imaginarea celeilalte lumi, deci o intuiție aparte.

În concluzie, romanul “Unii demoni din noi“ este o suprapunere reușită între o problemă existențială a adolescenței aflată la limita extremă a vieții (accident aproape fatal) și trezirea într-o maturitate decizională care va selecta pionii principali ai vieții: iubire, prietenie, familie, compasiune și muncă.

De altfel, autoarea scrie ea însăși mesajul acestei cărți în capitolul XXII al romanului, Post scriptum:

“Alegerile te definesc. Poți fi cine vrei tu atâta timp cât nu deranjezi pe alții. Alege frumos și vei avea o viață pe măsură!  Nimic nu este întâmplător. Greșește și învață din greșeli. În fața tuturor răutăților care ți se vor face să rămâi cu fruntea semeață. Nu te lăsa spălat pe creier de demagogi. Omul are multe în sânge, poate avea și demagogia. Ochii sunt în stare să te înșele în cel mai cumplit mod; tu ascultă-ți inima. Nu îți coborî ochii în pământ, întotdeauna să îți dorești să îi înalți spre cer. Mereu să-ți pui o întrebare existențială când te privești în oglindă. Cine ești tu când se lasă întunericul? Livia Ioana retea, 17 ani

 

Cristina Ștefan, iunie 2019

Note