mucenici

martie 30, 2016 în Poezie de Deminescu Violeta

primăvara asta

are ochii de miel

purtat pe umerii tatei în vinerea mare

când mă suiam eu la spovedania otăvii

în podul din care

aflasem dintr-un vis

îngerii casei vorbesc

 

nu-l văzusem nicicând pe tata neiubind

decât în zilele când mieii plâng

şi la grumaz le-nfloresc a prohod ciucuri roşii

ca bujorii din grădina bunicii

 

nu băuse vinul necredinţei

la poartă ridicase iubirea

ca pe-o cruce de piatră

o văd când mi-e dor să citesc volumele

aniversărilor fără durere

şade pe scaunul din uliţă ca o înţeleaptă

cu mâinile împreunate veşted în poală

 

o singură dată

tata şi-a aprins o ţigară

cât pentru ultima

de-atunci în podul cu veşmintele încremenite

funiile-s uscate mai uscate decât ochii bunicului

aţintiţi a secetă

şi-a cădere cumplit în păcat

 

n-a trăit neiubind niciodat’

nepedepsită nu rămâne nicio greşeală

tata captiv gândului meu

biserică ridicată într-un cer

cu podul plin de îngeri şi cruci la răscruci

 

anul ăsta bujorii vor înflori mai curând

aud dinspre mucenică

Note