sfere imaginare

mai 24, 2016 în Arhivă de any tudoran

te-am întâlnit pe planeta unde am rămas repetenți
printre nocturnii de la capătul insomniei
tu atât de tânăr
eu atât de înaintată în timp sau invers
chipuri brăzdate de poemele nopții
o vreme mâinile noastre s-au împreunat
reclădeau povești banale din alte emisfere

ne-am trezit în autobuzul ce traversa deșertul
nu te-am recunoscut păreai un străin
adormit pe umărul meu
mi-a fost totuși milă să te trezesc
versul înscris în ridul adânc de pe frunte
mi-a creat starea unui déjà vu liniștitor

la radio vocea unui crainic repeta obsesiv
”nu conştiinţa oamenilor le determină existenţa
existenţa lor socială determină conştiinţa”
încercam să-mi amintesc cine a spus asta dar ce mai conta
eram doi turiști care traversam timpul unei europe incendiare

și totuși parcă sentimentul singurătății s-a născut înaintea conștiinței
plutea ca o senzație în stare gazoasă într-un timp treaz

Postat de:any tudoran | Categoria: Poezie La data: 2013-05-12 12:07:46 | Numar de comentarii: 9 | Citit de: 94 ori (in ultimele 7 zile)

Note