Sorin Micuțiu

Sub starea de urgență

răsună a pustiu

pași oamenilor pe stradă

pierduți printre gânduri și temeri bizare

nu știu

să fug sau să mă bucur

trotoarele acestui oraș

nu au fost atât de curate de mult

la fiecare pas găseai un chiștoc

un șervețel mototolit o gumă mestecată…

pe furiș măsurăm distanța cu cel de alături

iar cuvintele nu se mai aud de măști

s-a adăpostit în fiecare din noi o teamă

ne autoizolăm sentimentele

până și linia vieții a intrat în carantină

strigătele primăverii nu se mai aud

mugurii au înghețat din nou

între două bătăi de inimă

sună obsesiv cuvântul

#stațiacasă

17 martie 2020

Adevărul plasat în carantină

ca un coșmar

mă bântuie

spălarea pe mâni

a lui Pilat din Pont

dar și întrebarea lui

despre adevăr

un duh de frică

bântuie pământul

zvonuri neadevărate

se răspândesc în norod

spuse numai în şoaptă

la ureche

adevărul

trebuie strigat

nu spus încet

pentru că el înalță

nu doboară

el limpezeștre mintea

nu o tulbură

adevărul

nu se trârguiește

nu-l poți cumpăra mai ieftin

sau mai scump

deaceea oamenii

iubesc mai mult minciuna

și se spala pe mâni

unii pe alții

29 martie 2020

mărturisire

roiesc în jur

umbre fără de chip

iscodind toate tăcerile mele

și visele

la care priveam cândva ca la munții

după care se ascundea soarele

încrezător că va fi și un mâine

ce fericit eram

ce fericit sunt

fiindcă înăuntrul meu

ești tu

Soarele meu

care îmi luminezi totul

toate bucuriile nemărturisite

din gândurile

și inima mea

îmi șoptesc

să-mi împreun mânile

cu ale tale

31 martie 2020