am răstignit ultima tristețe

mai 24, 2016 în Arhivă

mereu mi-am ascuns tristețile când răbufneau le înghesuiam cu un ghiont mai adânc fericirea era un moment de respiro între două dureri sufletești azi s-a hotărât să emigreze într-un vis boem la marginea albastrului oceanic adevărul orbea cu lumina șoseaua spre cerul interior în urmă rămâneau stânci nisipoase scăldate de valul tăcerilor lungi am răstignit ultima tristețe de stâlpul infam
citește mai mult