Vise

mai 23, 2016 în Poezie de Imbrea Nicoleta

Alerg de-o vreme,

Fără a şti unde vreau să ajung.

Îmi întind mâinile spre vise,

Ce sclipesc de bucurie … şi totuşi …

 

Cu o clipă înainte de a le atinge,

Îmi plec privirea, mă-ntristez

Şi plec.

Mă risipesc din nou.

 

Şi câte vise – am părăsit,

Chiar înainte de a se înfăptui …

Şi câte bucurii am călcat în picioare …

Şi câte idealuri am uitat …

 

Iar azi,

Eu, care eram visul

De ieri sau de acum un an,

Mă-ntreb cine aş mai putea să fiu …

 

E trist în mine

Şi e gol,

Căci am prea multe trecuturi

Şi niciun viitor.

 

Pictez pe cer

Cu ploaie şi cu nori

Aş face-un curcubeu din tot ce am iubit,

Dar … ce folos?

 

Uit tot, mai bine

Şi alerg din nou

Spre alte vise şi mai minunate,

Sperând că într-o zi …

 

Unul din ele îmi va spune:

” Sunt al tău! ”

Şi îşi va începe existenţa

Înăuntrul meu.

Note