| Mi-e toamnă şi îmi ţin copilul în braţe, e-un bob fierbând puterea verii. Mă uit pe fereastră şi ar fi ridicol, acum în octombrie, să fac antiteze exagerate, toate orizonturile sunt liniare, toate luminile. Cred că sufăr de un sindrom bacovian, numai toamna îmi amintesc, nostalgiile, vin aramiu, doar nu cred în zodii, ar fi culmea ca aştrii să fie vinovaţi de îmbrumarea poeţilor, dar ei au zodia de la Borta Rece. Era o hrubă pe când Maiorescu definea poezia ca o condiţiune (urât cuvânt! ) în deşteptarea fanteziei auditoriului. Deci poezia trebuia să aibă auditoriu ca să fie, şi maestrul stătea meditând cu halba de must şi pastrama la îndemână. La îndemâna esteticii literare. Nu, toamna nu este vizionară, îi urmează albul alb al privirii, echipa ei, a toamnei vreau să spun, trebuie să fie de înalt profesionalism, uzează de sofisticate proceduri în jocul actorilor, în decoruri, costume, machiaj dar mai ales în amurguri. Îmi privesc copilul, doarme, va merge la şcoală. Tovarăşa învăţătoare, flori pe bănci, da, copii, toamna pleacă păsările migratoare, toamna se culeg roade bogate. Colegul aurolac vine la şcoală? Azi nu s-a deschis capacul de la canal. Şi oricum sunt mai multe statui de soldaţi decât de profesori. Să scriu o poezie? Toamna unora li se pare că devin poeţi spontan în secunda în care vârtejul de frunze li s-aşază pe umeri. Recensământul 2011 nu „prinde” la profesii pe cea de poet, nu intră la numărătoare, nu există categoria „extraterestru” la etnie sau cetăţenie şi nici patrimoniu de aer impozabil. Să scriu o poezie în alura de sincronism, care ar fi valorile genului proxim, revista can-can? La bucătărie scriu cel mai inspirat în contextul cultural european contemporan, sunt în trend la comportamentul civil cotidian. Oricum eu mi-am permis aiurea, ca Gelu Ruscanu, să văd idei, în veci ideile nu vor fi premiate. Ăştia, sincroniştii de ieri şi de azi, la centenarul naşterii lui Sadoveanu îl numeau „Rapsod vestit” sau „Cântăreţ al naturii”, în limbajul de lemn, azi am auzit la TV că Europa ar trebui reinventată din punct de vedere cultural, adică pa Goethe, pa Dali, pa Mozart! Alţii-n model! Mă simt rău în dimineaţa asta, şi nici noiembrie nu e, pe scara de la 1 la 12 a funcţiei vitale. Mă uit pe fereastră şi lângă pubela de gunoi au rezistat câteva flori de cicoare, sigur Novalis nu şi le-a imaginat, a trebuit să îl salveze Eminul metafizic albastru şi totuşi…panorama de la această fereastră e un pustiu, cald şi uscat. Atâta aşteptare a nimicului l-ar măguli şi pe Dumnezeu! |
 |
|
 |
Ana, comentariile tale sunt mereu la obiect! multumesc frumos! |
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21 |
Postat la: 2011-10-27 10:00:32 |
|
|
 |
Desi suntem pe treapta a 10 a scarii de la 1 la 12 toate stelele pentru un text de introspectie meditativa, bucuria scrisului transpare din ora de ganduri |
Ana Urma
Fondator admin |
Postat la: 2011-10-26 22:09:19 |
|
|
|
Ieri a trecut Mir pe la mine…mi-a facut o mare surpriza, stii tu, asta, Mir…si-mi spunea, ca am vorbit multe si de toate si de Lira, ca ii place ca scriu cu idei. da, cum spunea Dl Rechesan, habar nu am ce e aia poezie, nu-l contrazic, dar ideea nu mi-o poate lua nimeni. nici nu scriu daca nu-mi vine ceva demn de scris in gand. asa e cum spuneti, o sa mai repet acest experiment. si asta numai pentru ca v-a placut si m-ati incurajat voi. Any, Mir, Iuliana, Adri, si tu micuto( ce atenta citesti tu tot!) chiar va sunt recunoscatoare dupa, vorba Anyei, dupa oaresce castane! multumesc! |
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21 |
Postat la: 2011-10-26 21:23:51 |
|
|
 |
Am citit textul de multe ori1 Am citit toate comentariile colegilor. Este surprinsa realitatea asa cum este . Imi place de mor acest text. Esta asa cum imi place mie. Pune mintea la treaba.
Eu ma regasesc in cuvintele d-voastra din acest com:
“pentru ca nu inteleg sa asterni pe hartie povesti cu inceput, cuprins si incheiere, mi se pare nonliterar, si in general in toata arta nu ma atrage clasicul, nu ma motiveaza, si asta nu din hippie style sau grozaveala, chiar asa simt. cred ca arta e o mutatie a realitatii si daca nu capata sensuri, reflexii, induceri de altceva decat realitatea, nu e arta. e doar transpunere, copiere. nu stiu daca am scris aici poetic, dar am transcris cum gandesc.” |
Gîbu Ana Maria
Fondator admin |
Postat la: 2011-10-26 21:01:49 |
|
|
.jpeg) |
Da, si eu sper ca aceste gânduri,uneori mai proaste alte ori mai bune,sa fie asternute in fiecare zi, ar fi de salutat ideea, gandim atat de multe si scriem atat de putin din cotidian, ele limpezesc si pe cei care le citesc. ar fi un dialog si un schimb excelent. |
any tudoran
Admin |
Postat la: 2011-10-26 16:36:07 |
|
|
 |
,,să scriu o poezie” la rândul 10 de jos in sus. |
Linte Iuliana
Fondator admin |
Postat la: 2011-10-26 16:22:38 |
|
|
 |
in cateva randuri, ai strabatut si spatiul si timpul! “aramiu” de poet cu nostalgii “crosetate” pe suflet!
si melodia… |
Adriana Butoi
Admin |
Postat la: 2011-10-26 16:17:48 |
|
|
|
Dincolo de ironii la adresa istoriei care se repetă se simt protestul,dezgustul dar şi pledoaria libertăţii intelectuale. |
Linte Iuliana
Fondator admin |
Postat la: 2011-10-26 16:17:43 |
|
|
 |
Eu am citit o pagina de jurnal impresionanta prin sinceritatea si acuratetea de transmitere a gandurilor, a starilor. Ca o operatie pe cord deschis. Curajul de a diseca starea, de a va adanci in ea caci asta cred eu ca aduce scrisul. Insa de multe ori eu sper sa aduca si raspunsuri, vindecari… |
Bălan Mirela
Fondator admin |
Postat la: 2011-10-26 14:52:47 |
|
|
|
Doamne-ajuta! ma rog doar pentru limpede privire. |
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21 |
Postat la: 2011-10-26 12:34:47 |
|
|
 |
am fost şi eu…sunt şi voi dar de aceea există Lira! cineva îmi spunea zilele trecute”dacă unul singur citeşte şi înţelege atunci sunt mulţumită” :), deci…să ne citim cu bine. |
Mihaela Aionesei
Fondator |
Postat la: 2011-10-26 12:21:20 |
|
|
|
da. dar sunt pe o panta inhibitoare…tu ai dreptate! |
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21 |
Postat la: 2011-10-26 12:15:40 |
|
|
|
în opinia mea ar trebui să scriem despre tot fără să ne punem bariere, fără să ne punem întrebări, oare voi fi înţeleasă, apreciată…Silvia mi-a dat astăzi o lecţie.cred că cel mai important este să ne exploatăm la maxim stările.vom fi surprinşi să descoperim câţi dintre cititori se regăsesc…din păcate astăzi am citit şi texte care oricât m-am străduit să le înţeleg nu mi-au transmis nimic, şi atunci…aştept o continuare. |
Mihaela Aionesei
Fondator |
Postat la: 2011-10-26 12:11:16 |
|
|
|
inseamna ca pot sa repet acest experiment, Miha? am ore in timpul zilei cand efectiv asa imi fierbe capul. si acum am si scris. mi-era teama ca e imprastiat, ca e colaj, si ma gandeam ca nu se va intelege nimic. am incercat. multumesc mult de incurajare. |
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21 |
Postat la: 2011-10-26 12:01:31 |
|
|
|
gânduri de-o oră, frământări de-o viaţă legate de valoare “care ar fi valorile genului proxim, revista can-can?”.m-a impresionat imaginea statuilor”sunt mai multe statui de soldaţi decât de profesori”.e trist să vedem cum se pierd pe zi ce trece adevăratele valori fiind înlocuite de “colegul aurolac “care va ieşi în evidenţă întotdeauna doar pentru că se vorbeşte despre el.din păcate unii copii aşa înţeleg valoarea, să iasă în evidenţă prin ceva chiar dacă nu este un lucru bun, spun asta pentru că ştiu ce se petrece în şcoala fiicei mele.şi mai tristă este realitatea semnalată prin “mi-am permis aiurea, ca Gelu Ruscanu, să văd idei, în veci ideile nu vor fi premiate” şi aici ar putea curge exemple.
un text care te scutură din temelii.se simte revolta interioară şi mai ales se transmite.
“Atâta aşteptare a nimicului l-ar măguli şi pe Dumnezeu!”-frumoasă încheiere. |
Mihaela Aionesei
Fondator |
Postat la: 2011-10-26 11:45:21 |
|
|
|
da, Radu, si eu ziceam ca e o concluzie acolo la final, desi putea sa si lipseasca din moment ce o ora..e intre alte ore!:) multam frumos. |
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21 |
Postat la: 2011-10-26 10:37:26 |
|
|
 |
Mie mi se pare terminat. Chiar foarte bine terminat. Senzatii. |
radu luca dupeş
Admin |
Postat la: 2011-10-26 09:45:43 |
|
|
|
Vero, bemolul negru e viu!
Ottilia, sunt ganduri reale, am experimentat ce-mi trece mie prin cap intr-o ora, si am scris. verdictul meu e ca e o aiureala.:)
Alex, asta e, verdictul tau e bun. eu de vreo 20 de ani am renuntat la a citi proza clasica, nu o mai suport, nu am suportat/o inca din liceu, am cautat doar autori de absurd, suprarealism, pentru ca nu inteleg sa asterni pe hartie povesti cu inceput, cuprins si incheiere, mi se pare nonliterar, si in general in toata arta nu ma atrage clasicul, nu ma motiveaza, si asta nu din hippie style sau grozaveala, chiar asa simt. cred ca arta e o mutatie a realitatii si daca nu capata sensuri, reflexii, induceri de altceva decat realitatea, nu e arta. e doar transpunere, copiere. nu stiu daca am scris aici poetic, dar am transcris cum gandesc.
va multumesc mult.
a! inca ceva. asta nu inseamna ca nu apreciez in continuare Ana Karenina si Baltagul.:)Totusi consider Maestrul si Margareta, arta! mi-aduc aminte ca am mai avut o data discutia asta cand am postat in RoLit niste povestioare, criticate ca nu indeplinesc canoanele prozei. dar NU vreau sa le indeplinesc. proza de azi ar trebui sa fie scurta si inducatoare meditativ. “piata” e suprasaturata de scrieri sterile telenovellistice. iar marii clasici trebuiesc respectati in pantheonul lor.:) |
Cristina Ştefan
Fondator site Lira21 |
Postat la: 2011-10-25 23:17:07 |
|
|
 |
Un text bun în care se simte la fiecare frază vocea poetei şi, pentru a fi sincer până la capăt trebuie să adaug: mai puţin pe cea a prozatoarei. De aceea mi-e şi greu să cataloghez în vreun fel textul… eseu, poem sau proză?
Totuşi, nu-mi pare finalizat, închis. Nu mi se pare că aţi spus ultimul cuvânt. Am rămas, cumva, suspendat. |
Alexandru Ioan Despina
Autor |
Postat la: 2011-10-25 22:47:28 |
|
|
 |
într-adevăr, ceva te-a devastat aşa de tare de ai scris aşa de frumos, Cristina.
şi mă axez pe asta:
“Colegul aurolac vine la şcoală? Azi nu s-a deschis capacul de la canal” – care este realitatea cea mai cruntă.
nu, nu-i mai putem reinventa pe niciunul dintre aceia… genialii!
însă, hai să sperăm că vor mai veni alţii şi alţii, iar noi vom putea privi printr-o fereastră mai optimistă!
bravo, Cristina, pentru acest text, cu tonul lui grav cu tot! |
Ottilia Ardeleanu
Admin |
Postat la: 2011-10-25 19:20:22 |
|
|
 |
Asta da! Am citit textul, m-am “regalat”. Aveam nevoie de un “diez alb” de la tine dupa “bemolul negru”, nu? :)))
Bravo! |
Veronica Pavel
Fondator admin |
Postat la: 2011-10-25 16:50:40 |
|
|
|
de 
Comentarii recente