O seară frumoasă cu însuflețirea pe care doar lectura de carte buna o poate da!

Dedicată scritorului, publicistului, profesor filolog Victor Mitocaru, seara literară a fost neașteptat de diversă ca subiecte, ba chiar s-au iscat polemici…Dela Bacovia, la Eminescu, la Vasile Alecsandri și controversatul Lucian Boia, discuțiile au interesat asistența, revenind mereu acasă, la creațiile scriitorului Victor Mitocaru. Cărțile prezentate, Prezentul discutabil, 2000, eseuri, Viața lui Criste Cristoveanu, 1998, monografie, Corabie în derivă, versuri, 2010 au fost comentate de prof. Petre Isachi, Teodor Calcan, scriitorii prezenți lecturând din cartea O istorie vie a revistei Ateneu, Sorin Ciadă, Rodica Dascălu, Ramona Etna, Atena Ivanovici, Eugen Sfichi. Eleva scriitoare, Carina Vădăvoiu a citit o poezie iar dl Mitocaru a lecturat un fragment din amintirile savuroase ale acestei istorii culturale a Bacăului. Un rezumt al întâlnirii noastre nu are capacitatea de a releva momentele cu adevărat literare, impresiile, lecțiile pe care le ducem cu noi seara acasă. Nicio comunicare virtuală nu poate depăși aceste comunicări live între scriitori.

Am considerat cartea prezentată o raritate a genului, în jurnalul de lectură consemnând:

„Ce face ușoară lectura ține de talentul de povestitor al domnului profesor Victor Mitocaru și de modul în care a narat grozăvenii ale sistemului, cu umor, cu fină ironie, plusând cu limbajul de lemn din procesele verbale ale comitetelor și comisiilor, cu atitudinile inconfundabile ale șefilor la ședințele de partid în care se hotărau politicile literare. Cum se poate crea un întreg narativ din atâția ani de editare a Ateneului (una din revistele care au rezistat vicisitudinilor sistemului ), din atâtea personalități literare, unele prezente și azi în topul scriitorilor noștri, altele șterse definitiv din opis, putem afla doar parcurgând cele 430 de pagini ca o întoarcere în timp.

Nu știu dacă s-a mai scris istoria vreunei reviste românești detaliată până la amănuntul discuțiilor despre articolele publicate, până la elementele biografice ale autorilor și redactorilor de-a lungul vremii, cert este că volumul domnului profesor Mitocaru  are cel puțin noutatea adevărului istoric, are echilibrul unor evaluări scriitoricești revăzute după 25 de ani de capitalism și mai are ceva remarcabil: punerea sub far a mândriei jurnalistului ca profesionist, dincolo de înregimentări politice. ”

O bucurie surpriză a fost sosirea editorului acestei cărți, scriitorul Cornel Galben, un gest de respect și de prietenie peste ani.

Cristina Ștefan, 7 apr 2016

Să ne cunoaştem scriitorii – Victor Mitocaru

Atena Ivanovici

Am plecat de la Atelier cu zâmbetul pe buze, zâmbet pe care îl port şi acum în mine. Savoarea, erudiţia şi libertatea discuţiilor din seara asta mi-au creat o desăvârşită stare de bine, de bucurie chiar, o satisfacţie imensă de a fi stat la masă cu personalităţi ale Bacăului, de un mare talent scriitoricesc dar şi oratoric. Cred că a fost seara cu cea mai mare concentraţie de profesori şi scriitori de categorie grea, dintre toate întâlnirile noastre de joi.

Evenimentul a fost dedicat domnului Victor Mitocaru, un scriitor complet, cu un mare număr de volume publicate, poezie, umor, publicistică, monografii, etc. toate la un nivel literar de cea mai bună calitate.

Participanţi precum profesorul Petre Isachi, Teodor Calcan, Cristina Ştefan, Cornel Galben, s-au întrecut în comentarii liber curgătoare, preluările la fileu fiind făcute cu îndemânare, astfel încât de la cărţile domnului profesor Victor Mitocaru s-a trecut cu eleganţă la povestiri despre personaje celebre ale Bacăului. O astfel de anecdotă spusă de Victor Mitocaru despre istoricul şi muzeograful Iulian Antonescu a strănit hohote de râs care s-au stins cu greutate.  

Nici nu am deschis reportofonul care a înregistrat totul, nu aş putea alege un citat anume din noianul de fraze geniale spuse în seara aceasta sau dintre cele citate din memorie de Victor Mitocaru din Călinescu sau Maiorescu. Astfel de seri literare au menirea şi calitatea, pe lângă cea declarată de a ne cunoaşte scriitorii, pe aceea de a deschide şi redeschide gustul pentru lectură de calitate, de a răspunde la întrebări pe care nici nu ai ştiut că le ai, dar care vin să te completeze ca la un joc de puzzle exact cu piesele lipsă.

Nu au absentat în seara asta Eminescu şi Bacovia, românul absolut şi poetul universal al meleagurilor noastre, de fapt ei sunt prezenţi în fiecare seară de joi, aşa cum nu a lipsit nici cartea dată din mână în mână, lecturile făcute cu suflet şi bucurie. Nici trimiterile către istoria nu au fost uitate, prin intervenţiile lui Eugen Sfichi.

Cred că sunt puţine momente în viaţa în care poţi spune că ai fost exact acolo unde ţi-ai fi dorit să fii. Pentru mine aşa a fost în seara aceasta.(AI)