Deja e 7 şi e soare
planete aliniate mă orbesc de doare
o poză strigă adormită
altă imagine geme lovită
(viaţa se prelinge pe olane)
în curţi cu raţe dolofane – voci !
grădini supsendate, actriţe obosite
gaze-n butelii, aşteptări pripite

ah ..şi el mirosul de cafea, civilizaţie de consum
vitrine largi cu firme puse-n drum
ziarul foşnind lângă ţigară
tu sorbi subtil din băutura ta amară
gândeşti: ce gust avea pictorul Miro
iar telefonul încearcă un prim timid aloo

dar ora trece, vin plecări, tramvaie mari
pe ale lor de fier cărări
corăbii sunt pe zarea cea din fum
de ce fumez? ca să respir iubire şi tutun..