într-o zi
iunie 7, 2016 în Poezie de Roman Natalia
îmi ciulesc urechea
aud oftatul elfului
în floarea de plastic
timpul îşi schimbă
trapul fudul în galop
la colţuri
în casele de carton
o parte de om
se înalţă temeinic din beton armat
alta amiroase a flori de satin de-a pururea
iar pe una o răceşte şi usucă vântul
şi-i fragilă ca frunzele
într-o bună zi
rişti să îngheţi
în zăvoiul de miracole
în costum spaţial cu gulerul ţeapăn
descifrezi mesajul
sms pe o rază
te iubesc
până la stele
iar pe una o răceşte şi usucă vremea
şi-i fragilă ca frunzele/ și-uri apropiate
o viziune galactica a omului cu partea lui betonata. interesant!
sunt apropiate, e ca un tic
mulţumesc mult