Poeme Mai Lungi Decât Numele Tău- SIMION COZMESCU

Lirica erotică, milenară, adaugă un poet tânăr, din Călan, Hunedoara, printr-un volum de debut sub titlul, Poeme Mai Lungi Decât Numele Tău, Editura Cenaclul de la Păltiniș, 2015. Simion Cozmescu și-a făcut ucenicia, până la publicare, pe site-uri on line, iar în Cenaclul Lira21 a avut o participare activă și interactivă. Expunându-și versurile, uneori ezitant, alteori sigur pe modul de exprimare, Simion realizează acum această carte despre care m-am decis să scriu din dorința de a-l încuraja să continue, pentru că are talent, viziune și perspectivă lirică.

Titlul, explicit, Poeme Mai Lungi Decât Numele Tău, presupune, de la început, investigații lirice dedicate femeii iubite, decupate din contexte cotidiene, comparabile cu acestea.

Într-adevăr, poemele sunt lungi, elaborate, ca rame de reflectare a sentimentului erotic, fără a fi imobile, ci în continuă schimbare și mișcare a rostirii. Adresarea este directă, spontană, iar metamorfozarea semantică poate fi considerată o caracteristică a autorului. Simion Cozmescu scrie divers deși analizam un singur vector al poeticii sale, cel al erotismului metaforizat:

“vorbeşte  cu mine cum ai strivi nisipul

în îmbrăţişarea pescăruşilor

şi apoi

ai arunca plaja în apa mării

lacrima sunet atârnat de o chitară

când clipeşte

lunecăm străini unul prin altul” (Dinţi de umbră)

Chiar dacă urmează căi bătute de înaintași, erotica lui Simion Cozmescu inovează. Iață un clișeu al murgului ( Nichita Stănescu), în trei ipostaze diferite, care   relevă viziuni diferite a sentimentelor, mereu aproape de elementele naturii, atât de romantic românesc structurate.

-“hai murgule nu mă lăsa în faptul serii

poartă-mă lin şi mereu

iar de-ar fi să se sfârşească iarba

cu pământul de sub ea să nu-ţi pese

ea învârte pe deget un glob de cristal” (Marea Roşie când se desparte)

-“să ningem caii murgi deseară

depărtările şi frământările anotimpurilor dintre noi

curgă apoi în şuvoaie verzi topite peste alb şi violet

lumina să intre în ochi curgând pe obraji

plâns invers

sub soarele unui cer de fericire ”(Să ningem caii murgi deseară)

-“roibii muşcă zăbala fornăitul le curge

prin oasele speriate

pe dosul mâinii ce şterge gura uscată

îmi apar

liniile urii şi morţii de-a valma

tu îmi ghiceşti un viitor

în timp ce dorul mă macină” (Dor)

Versul este lung, elaborat în trepte,  cu o limpede coloratură metaforică și recâștigă cititorul, azi, saturat de pierderea sensului frumuseții poetizate. Simion Cozmescu vede poezia iubirii sub aurora eternului, ca în erotica lui Vasile Voiculescu, senzorialul este cuprins în spiritual și bunul simț interpretativ face expresia poeziei sale cerebrală.

El vine în urma marilor cântăreți ai iubirii, sentiment care, la noi românii, a dat capodopere. Îi regăsesc versuri blagiene, de pildă, în comuniunea cu cerul dar și de, mai aproape de noi, Ștefan Ioanid, cel care a dematerializat ființe angelice până la stilizare, până la un nume, în spații imaginare.  Iată, un fragment demn de înaltă poeticitate:

“invariantul care mă face să sărut buza prăpastiei,

doar el îmi mai plimbă privirea

în căutare peste reliefuri,

de parcă dumnezeu ar fi scris natura în braille

pentru un orb neputincios.” (Braille)

Între Eros și Thanatos, poetul vede poezia iubirii din perspectiva vieții și a morții sub irisul eternității, căci iubirea este calea de a aduce veșnicia acasă, acum în contemporaneitate,  chiar dacă limbajul a evoluat, s-a schimbat. Azi ni se pare vetust cuvântul “amor” (Ce e amorul? Un amic…Eminescu) însă puțini poeți apelează la muza aceea profundă, Afrodita Urania, care reprezintă erotismul spiritual. Simion Cozmescu surprinde zonele mentale ale erosului, îl diseacă, îl clarifică, îl cizelează:

“scriu şi fiecare literă este un suflet

poemele mele sunt mai lungi decât numele tău

iubita mea exilată în cerul flămând” (Scriu poeme mai lungi decât numele tău)

Am convingerea că Simion Cozmescu se află pe un drum clar poetic, rămâne selectivitatea, opțiunea, trierea la îndemâna tehnicii sale întru devenirea unei voci lirice autentice. Drum luminos!

Cristina Ștefan, 10 oct 2016