lui O B

O pasăre își cuvântă zborul altfel

în fiecare cuib,  în fiecare lume,

numai in propria durere, nu.

Acolo, cântecul ei e lucid,

e zvâcnet al singurătății,

e zeu aprins în tăciuni.

O pasăre cuvântă  altfel în toamna ei

și altfel în  propriile tale vise

precum frunza presată de poet în vers

Cântecul ei este al nebuniei vieții,

al adevărului,

al iubirii care singură potopește stoluri de gloanțe.