Lansare de carte- Triplu sec, Maria Grădinaru- 11 noiembrie 2016, Muzeul Unirii, IAȘI

Când versurile potrivite sunt în locurile potrivite, printre oamenii potriviți, se întâmplă o magie sub numele ei, Lansare de carte a Mariei Grădinaru. A fost scurt și dens, a fost impresionant, emoționant, momentele acelea când oamenii, toți câți sunt într-o sală, se înfioară la unison dintru frumos și artă, întru frumos și artă scrisă. Cartea se numeste Triplu sec, este a Mariei Grădinaru și a editurii ArtBook, oamenii se numesc Ioan Holban, Liviu Antonesei, Cornelia Ichim, iar eu m-am întâmplat în acel loc și printre acei oameni speciali doar ca să-i admir…

E un lucru de artă să te găsești lângă Liviu Antonesei, elegantul filolog, Liviu Antonesei, care parcă prin el însuși îți dă convingerea că faci artă prin scris, care are vorbele limpezi și atât cât trebuie să te convingă de mari adevăruri…E un lucru de artă să-l îmbrățișezi pe Ioan Holban, cel care a strâns în cuvinte toți marii scriitori ieșeni, și prin el să-i îmbrățișezi de la Emin, Sadoveanu, Maiorescu, până la contemporanii noștri, doar prin expozeul volubil și cult al acestui mare promotor de talente literare…Dar mai ales e un lucru de artă să te afli printre candelabre, oglinzi orbitoare, aranjamente florale demne de ikebana, mobilier muzeal și statuete și să asculți o doamnă delicată cu numele său de gazdă primitoare, Aurica Ichim și să te uimească cu știința sa de carte prezentată, cu discursul său punctat impecabil dar și cu acel cult pierdut de mult pe la noi, de a face invitații să se simtă în largul lor…Și-apoi Maria a recitat câteva poezii…Și-apoi Maria a fost aplaudată îndelung…Și-apoi au fost promisiuni de revedere grabnică…Am ieșit pe strada studenției mele…mă așteptau rude dragi, am plecat spre Bacăul meu cu o singură mare tristețe: Mioara Băluță, omul care a lucrat acest album de artă, cu minunata grafică a lui Alex Ivanov, nu a fost cu mine acolo unde aplauzele o răsplăteau. A pierdut o magie pe care numai poezia bună o realizează din când în când…Și cum poate un mulțumesc sau niște alte cuvinte să redea efectul butterfly al bătăilor de aripi poetice cu perspective clare că poezia ne face rezistenți și temeinici. Da, Maria! Iată, de ce:

simbioză

simt o nevoie absurdă să scriu

despre cum am locuit ani la rând într-un subsol lugubru

divagând dintr-un cerc într-altul

până când am găsit cristalizată în mine

sub coasta neumblată

o crisalidă

pe care am ţinut cu tot dinadinsul să o readuc la viaţă

la început am tras de un fir aproape invizibil

am vrut să o înalţ

precum un copil primul gângurit

s-a desprins la prima încercare

şi a atins în treacăt un gând taumaturg care

(fără să ştie că nimfa aceea aproape pietrificată

rătăcea ca o poezie răpită-n chimvalele inimii)

a susurat premonitoriu

habar nu am de ce se încăpăţânează oamenii

să creadă că fluturii trăiesc doar o clipă

eu cunosc cel puţin unul care gustă nestingherit nectarul

veşniciei-  Maria Grădinaru- Volumul Triplu sec

Cristina Ștefan, 11 nov. 2016