mi-am aprins o țigară mai devreme

istovit –

tocmai terminasem de purtat

o luptă pe viață și pe moarte cu

o armată fioroasă

de cuvinte

la început au apărut câteva

cuvinte

în flancuri

unul câte altul

ca niște fulgere de furtună –

apoi

la mijloc, grosul armatei:

structurile gramaticale

și, la urmă, cavaleria:

propozițiile principale

și subordonatele

nu erau orice fel de cuvinte

nu-mi vorbeau despre viață

despre moarte

dragoste

sex

ură

cuvinte pe care

le folosesc de obicei

în poeziile mele –

nu-mi vorbeau despre nimic

ci doar marșau în luptă spre mine!

cuvintele care m-au atacat

astăzi

(le-am recunoscut chiar de la început)

erau concepte gramaticale

pe care le folosesc deseori în poezie

și nu-mi pasă niciodată de ele

cred că în noaptea asta însă

s-au săturat

de indiferența mea de ani de zile

și au decis să se răzbune

așadar, azi noapte

am purtat o luptă

crâncenă –

pe care nu știu nici acum

cine a caștigat-o –

cu o gașcă războinică

de subordonate condiționale

diateze pasive

adverbe de timp

și de loc

cu niște verbe la imperfect

și mai mult ca perfect

și, ahhh! – mai ales!!!

cu niște pronume personale

atât de agresive

în acuzativ și dativ

care m-au umplut de spaimă

și furie

acum stau în bătrânul meu

fotoliu

din balcon

și fumez, epuizat

mulțumit că am reusit

să supraviețuiesc

și chiar să iau, ca prizonieri de război

câteva substantive abstracte și articulate nehotărât

un grup de verbe la perfect compus

și un mai mult ca perfect –

cred că acesta era generalul armatei

de cuvinte

care mă atacase

și pe care l-am pus

să deschidă parada de prizonieri

din prima strofă