15 DEC 2016, Iași, Muzeul “Mihail Kogălniceanu”- vernisaj CARMEN VOISEI

decembrie 16, 2016 în Evenimente, Seri literare de Cristina Ștefan

O zi la Iași, Muzeul “Mihail Kogălniceanu”- vernisaj CARMEN VOISEI, a adus împreună arta prin pictură, muzică și poezie cu istoria.

De la Bacău, artiști și prieteni, actori și profesori de la Școala Populară de Artă Bacău au susținut acest eveniment frumos, mixajul artelor, cuvintele participanților, marcând o expoziție a artistei Carmen Voisei ale cărei tablouri întregeau simezele cu spațiul istoric al muzeului. “Zestrea” se definește azi o simbioză între culoare, lumină și lirism, acoperită cu acordurile de pian ale profesorilor Doru Sascău și Remus Lungu.

Discursul directorului Revistei Ateneu, Carmen Mihalache a punctat meritele picturii expuse dar și multitalentul lui Carmen Voisei( poezie, muzică), un artist complet și complex dar și un om de o bunătate și loialitate în prietenie ieșite din comun: “De fapt suntem ce fac prieteniile din noi”.

Momentul poetic susținut de poeți băcăuani, Cristina Ștefan, Mioara Băluță, Rodica Dascălu, dar și invitații, poeți din Cenaclul Lira 21, Ana Maria Gîbu- studentă și Maria Grădinaru (din Iași) a fost aplaudat de asistență.

Curatorul expoziției, managerul Complexului Muzeal Iași, Lăcrămioara Stratulat a avut o intervenție sensibilă, mărturisind că este în continuare atașată de Bacău și o colaborare artistică de viitor ar fi binevenită. Au fost și surprize plăcute: prof. Andra Gavrilă oferind ad-hoc un microrecital, artistul plastic Viorica Toporaș a depănat amintirea debutului artistei Carmen Voisei la Radio Iași, iar Ion Măric a înlesnit artistei expozante un interviu pentru Radio-TV Iași.

Au participat la eveniment Florin Zăncescu, directorul Centrului Județean de Promovare și Conservare a Tradițiilor, directorul Complexului Muzeal Ion Borcea Bacău, Gabriela Gurău, iar gazda evenimentului, muzeograful Mihaela Tudose a fost peste așteptări la capitolul ospitalitate și explicații în fiecare cameră a muzeului. Dacă în holul mare al casei seculare ne priveau tandru portretele luminoase, lirice, blânde ale personajelor alese de Carmen Voisei, în camera alăturată, Mihail Kogălniceanu ne privea scrutător și real, ne vorbea clar din holograma impresionantă.

Cuvintele nu pot reda atmosfera distinsă a evenimentului sau pot părea fade dar a fost acolo un refren reluat de toți, un unison de forma: Doamne, ce frumos!