sunt un semn de pământ
statornic
totuși îmi place
prăbușirea
după atingerea ta
valul de aluviuni
sentimentale
mă sedimentează
în nuanțări intime
pașii să ți-i pot alinta
cu suavitatea emoțiilor
dintr-un început
de septembrie
când ne atrăgea
estetica surâsului
și vorbeam
cu mai multe voci
deodată
vorbeam cu ochii
vorbeam cu mâinile
vorbeam cu genunchii
fragili
ca nuferii
curtați de lumină
vorbeam cu sfiala
melcilor răzleți
atinși în taină
de roua sânilor