când tăcerea
ia forma îmbrățișării
limba inimii se dezleagă
pe orizontală
cuvântul ascultă
sunetul reverberat
din planul vertical
sufletul vibrează
pe singura strună
unde cheia
se desprinde ușor de sol
și tinde spre infinit
ca o rugăciune
deschide poarta cea strâmtă

dincolo de vorbe
nicio contra-zicere
doar priviri fără ecou
în așteptarea
răscumpărării Cuvântului