Un acvilon subit mă sabotează,

În avanpostul stinselor iubiri

(Când poți pe-o ață drame să înșiri,

Nici conștiința nu-ți rămâne trează!).

Un boț de suflet putred în simțiri –

Noi răsărituri brusc mi se ridează,

Iar vechiul puzzle viața o mimează:

Aceeași nuntă – revocații miri.

Mi-am adunat din bâlciuri măiestria

De-a cerne nori, cu aer de chefliu

Ce-și plimbă-ades aracii de pe via

Din câmpul fad, prin visul străveziu,

Sperând să schimb treptat anatomia

Păcatului, ce parcă-i mult prea viu…