Balul din Sascut era un eveniment la care se primeau invitații scrise, spune Odeta…nu intra acolo orice neavenit ci elita târgului și era o onoare să ți se aducă acasă plicul cu invitația. Să lipsești, nici nu se putea concepe așa ceva și era foarte greu să gătești două mici domnișoare de 13-14 ani la vremea aceea. Bunica Maria lua pe puncte pânzeturi să le facă rochii (ea le cosea) și încălțăminte elegantă. Primele săndăluțe erau cu toc ortpedic căci cele cu tocuri înalte erau menite fetelor mai mari, adevărate domnișoare…La primul bal la care au fost, amintirile sunt diferite. Era în 1943 și invitația o primiseră de la studenții veniți în vacanță, Puiu Avram și fiul directorului școlii, domnul Vlaicu. Mai era și un fiu de doctor din sat…mama, Olimpia, era micuță, stătea pe margine, împreună cu bunicul (bunica, bisericoasă nu mergea la baluri) și la invitația la dans trimitea băieții la Odeta: “- sora mea știe să danseze, eu nu!” Atenția era mărită la perechile care se formau, la fiecare gest sau piruetă, fetele fiind păzite strașnic de părinți…le mai scăpau din vedere când mergeau la bufetul amenajat într-o parte a sălii de dans. Orchestra cânta tango, vals, foxtrot…muzică modernă pe atunci..nu se dansa pe muzică populară, elevii și studenții târgului preferau muzica urbană de la începutul secolului., iar carnetul de bal era foarte important, ofensa refuzului se traducea ca de neiertat.
Interesant este că se alegea Regina balului prin metoda ilustratelor…niște vederi colorate pe care participanții scriau numele alesei serii și cine avea mai multe ilustrate era desemnată Regina…Foarte mândră mama, Olimpia, că tocmai ea, fetița cu cozi groase și ochii albaștri a ieșit Regina balului în anul de grație 1944, an de război greu, cu foamete și lipsuri, dar an în care oamenii mai mergeau la Balul din Sascut.