de statică
martie 15, 2017 în Poezie de Adrian Cretu
rătăcit la o o cafenea
în zona cea mai aglomerată
a marelui oraș
într-o zi din mijlocul săptămânii –
mă uit curios
la umbrele oamenilor și
mașinilor
cum aleargă, grăbite
spre o iluzie
în această dimineață
plină de fantome
îndârjite
care fac slalom
pe lîngă masa
mea
mă simt tentat
să chicotesc
amuzat
și să contemplu
pe îndelete
și plin de lene
ca un înțelept șaman indian
cum se ridică spre
cer
încet
fumul din țigara mea
Frumoase versuri!
bun vers, Adrian…am distribuit pentru m-a fermecat imaginea finala, dar si intreb de ce nu te-ai ratacit la Atelier aseara…:)
buna, Cristina si multumesc de aprecieri…. nu e ce mai bun text al meu, dar nu putem fi geniali tot timpul, corect? :))
sper sa ajung si la Serile tale literare vreodata, cand timpul imi va permite, fiindca eu lucrez seara, tin cursuri de engleza de afaceri la universitate.